Obligaţie de a face. Sentința nr. 7330/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7330/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 7330/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7330
Ședința publică din data de 26.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. O. E.
GREFIER –P. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect obligația de a face, privind pe reclamanta A. O. TRANS SRL în contradictoriu cu pârâta D. L. Romania IFN SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta, prin avocat Ș. M. cu împuternicire avocațială aflată la fila 4 de la dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și depunerea la dosar prin Serviciul Registratură, la data de 05.06.2015, de către reclamantă, a unei cereri precizatoare, prin care solicită suspendarea parțială a contractelor de credit nr. 479/09.09.2013 și 481/09.09.2013, după care,
Instanța invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței cu privire la valoarea obiectului cererii și acordă cuvântul cu privire la excepția invocată.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, arătând că cererea de față nu este o cerere neevaluabilă în bani, precizând că în cauza de față se află în situația dispozițiilor art. 94 lit. h C.pr.civ., întrucât obiectul cererii este obligația de a face, respectiv de a suspenda acel contract. Arată că acel contract s-a încheiat în baza unui contract de finanțare europeană, fiind cumpărat un bun, bun care a fost finanțat în proporție de 70% de către FEADR și 30% finanțare proprie, însă întreaga sumă a fost cerută de la bancă. Or, reclamanta solicită suspendarea a 70% din sumă, pe care trebuie să o plătească FEADR și care până la acest moment nu a plătit acești bani.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._ la data de 13.11.2014, reclamanta A. O. TRANS SRL în contradictoriu cu pârâta D. L. Romania IFN SA a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună suspendarea parțiala a contractului de credit încheiat la data de 28.08.2013, in sensul suspendării ratelor scadente in cuantum de 68.529,12 euro si respective 102.441,77 euro pentru o perioada de 3 ani. În subsidiar, solicită obligarea paratei la adaptarea contractului de credit, in sensul unei reeșalonări conform propunerii de rambursare atașate acțiunii;
In fapt, arată că intre . SRL in calitate de beneficiar si A.P.D.R.P.- Agenția pentru dezvoltare rurala si Pescuit - actualmente, prin reorganizare A.F.I.R - Agenția pentru finanțarea investițiilor rurale, in calitate de Autoritate Contractanta s-a semnat Ia data de 14.04.2011, Contractul de Finanțare nr. C312C_.Obiectul contractului îl reprezintă acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractanta pentru punerea in aplicare a proiectului cu titlu "Achiziție de mijloace de transport specializate in cadrul . SRL.
Valoarea totala eligibila este de 998.819 lei din care 699.173 ajutor public nerambursabil echivalent a 70% din valoarea totala eligibila a proiectului compus din 671.156.00 lei FEADR si 28.017.00 lei P.. respective 299.645,00 lei - cofinanțare privata, echivalent a 30% din valoarea totala eligibila a proiectului compusa din 287.638,00 lei FEADR si 12.007.00 lei P.. Valoarea nerambursabila ( 70% ) de 699.173.00 lei, echivalent a 163.855.56 euro. la cursul de referința pentru euro de 1 Euro = 4,2670 lei conform Contractului de Finanțare.
Respectând clauzele contractuale si in considerentul acordării finanțării nerambursabile asumate de către autoritatea contractanta, societatea reclamantă a achiziționat mijlocul de transport prin credit bancar acordat de către societatea Nextebank, cu care au fost încheiate doua contracte de credit ( contractul de credit cu nr. 481/09.09.2013 pentru suma de 118.110 Euro si contractul cu nr. 479/09.09.2013 pentru suma de 79.050 Euro, ambele atașate prezentei ), urmând ca ulterior (in aproximativ 6 luni de zile ) in baza cererii de plata, societatea contractanta din contractul de finanțare A.F.I.R. sa ramburseze echivalentul a 70% din valoarea bunului. Inițial, societatea D. L. IFN a avut calitatea de Garant in cele doua contracte de credit semnate cu societatea Nextebank, ulterior, aceasta cumpărând creanța de la cea din urma.(este atașata prezentei oferta indicative de credit de la D. L. ). Valoarea creditului contractat se compune din contribuție personala 30% si 70% suma ce trebuia achitata de către autoritatea contractanta din contractul de finanțare. Estimând data la care A.F.I.R. urma sa facă plata finanțării nerambursabile de 70%, instituția de credit a stabilit un termen de rambursare de doar 6 luni.
Autoritatea contractanta, fara nicio justificare de nelegalitate, a considerat ca bunul achiziționat este neeligibil si astfel a refuzat sa efectueze plata, motiv pentru care sumele de 118.000 euro si 79.050 euro au devenit scadente in luna martie 2014. Referitor la Decizia A.F.IR de refuzare a plații exista înregistrata pe rolul Curții de Apel București acțiune de anulare, cu termen de soluționare 11.12.2014. S-a ajuns astfel in situația in care banca intenționează sa rezilieze contractul si sa-1 pună in executare silita, ceea ce ar însemna ca mijlocul de transport specializat, bun ce sta la baza desfășurării activității societății reclamante, sa fie vândut si firma sa intre in faliment.
Având in vedere imposibilitatea reala de plata a sumelor scadente, urmare situației neprevăzute care s-a creat datorita A.F.IR, au avut nenumărate discuții cu D. L. IFN, solicitând înțelegere si propunând o alta varianta de rambursare a creditului. In acest scop a fost transmis la data de 20.05.2014 propunerea de rambursare credit, cu care însa D. L. nu a fost de acord .
In baza teoriei impreviziunii prevăzuta de art. 1271 Cod civil, având in vedere ca obligația contractuală a devenit excesiv de oneroasa datorita unei schimbări excepționale a împrejurărilor, care face vădit injusta obligarea reclamantei la executarea obligației de plata, consideră ca sunt întrunite condițiile necesare pentru revizuirea obligațiilor contractuale si se impune astfel adaptarea contractului pentru a distribui in mod echitabil pierderile si beneficiile ce rezulta din schimbarea împrejurărilor.
În consecință, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata.
In drept sunt invocate dispozițiile art. 1271 cod civil ;
În dovedire, se solicită încuviințarea probei înscrisuri, precum si orice alt mijloc de proba va fi necesar in soluționarea cauzei.
Prin întâmpinare, pârâta arată că între pârâtă si compania S.C. A. O. TRANS S.R.L., se derulează Contractele de credit nr. 479 / 09.09.2013 si 481 / 09.09.2013.
In conformitate cu dispozițiile acestor convenții, compania S.C. A. O. TRANS S.R.L. a primit finanțare in vederea achiziționării unor bunuri, in contrapartida, aceasta din urma obligându-se sa achite ratele conform scadențarului care constituie anexa la contracte.
In ciuda faptului ca bunurile au intrat in posesia S.C. A. O. TRANS S.R.L. in termenul contractual, a faptului ca pârâta și-a îndeplinit întocmai si la termen obligațiile asumate si in pofida tuturor insistentelor pârâtei, nu le-a fost rambursata nici pana in prezent suma de 191.143,5 EURO, reprezentând debit restant, suma la care se adaugă dobânzi si penalități calculate pana la data achitării efective a debitului.
In combaterea acțiunii formulate de reclamanta, înțelege sa invoce excepția necompetentei materiale a instanței de judecata, arătând că prin art. 17.2. din Contractele de credit nr. 479 / 09.09.2013 si 481 / 09.09.2013, părțile au consfințit existenta si condițiile de operare ale unei convenții arbitrale, in sensul art. 548 Cod procedura civila.
In acest context, devin incidente dispozițiile art. 553 si art. 554 Cod procedura civila, fiind exclusa competenta instanțelor judecătorești.
F. de aceste aspecte, solicită admiterea excepției si respingerea acțiunii in consecința.
In ceea ce privește fondul cauzei, înțelege sa conteste susținerile reclamantei, pentru următoarele argumente:
Reglementarea instituției impreviziunii, ca si măsura de menținere a echilibrului contractual, este data de art. 1.271 Cod civil, temeiul juridic al prezentului demers judiciar: „ Art. 1.271. - (1) Părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației.
(2) Cu toate acestea, dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligației, instanța poate să dispună:
a) adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;
b) încetarea contractului, Ia momentul și în condițiile pe care le stabilește.
(3) Dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile numai dacă:
a)schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului;
b)schimbarea împrejurărilor, precum și întinderea acesteia nu au fost și nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului;
c)debitorul nu și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor și nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că și-ar fi asumat acest risc;
d) debitorul a încercat, într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului. "
Impreviziunea, in accepțiunea Noului Cod Civil R., operează exclusiv in cazul in care „ a) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului; b) schimbarea împrejurărilor, precum și întinderea acesteia nu au fost și nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului; c) debitorul nu și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor și nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că și-ar fi asumat acest risc; d) debitorul a încercat, într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului."
Din interpretarea actului normativ redat anterior, rezulta ca aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ de către debitor.
Raportat la speța dedusa judecații, din analiza contractelor si a materialului probator administrat in cauza, rezulta ca nu sunt întrunite aceste condiții, deoarece: i).Contractul de finanțare nerambursabila nr. C312C_ a fost semnat de debitoare sub incidența unor condiții suspensive si/sau rezolutorii. Cu alte cuvinte, debitoarea trebuia sa respecte anumite prescripții pentru a putea accesa fondurile nerambursabile, asumându-si integral riscurile pentru neîndeplinirea acestora. In consecința, la semnarea contractelor care fac obiectul prezentului litigiu, debitoarea avea toate elementele pentru a prevedea evoluția finanțării nerambursabile, condițiile de acordare incubându-i.
ii).Debitorul a declarat expres, in Contractele de credit nr. 479 / 09.09.2013 si 481 / 09.09.2013, ca isi asuma riscurile pentru intervenția unor situații care ar putea sa modifice condițiile contractuale in detrimentul sau.(art. 3 A, art. 14, art. 17 etc). iii). Culpa exclusiva pentru neîndeplinirea condițiilor din Contractul de finanțare nerambursabila nr. C312C_ aparține debitoarei, dovada stand in acest sens soluția data de Autoritatea de management, A.F.I.R.
În concluzie, solicită respingerea acțiunii astfel cum a fost formulata, ca neîntemeiata; obligarea contestatorilor la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
În drept, înțelege sa invoce dispozițiile art. 196, art. 200 si următoarele din Codul de procedura civila.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 05.06.2015, reclamanta solicită suspendarea parțiala a contractelor de credit nr. 479/09.09.2013 si 481/09.09.2013 reprezentând procentul a 70 % din sumele acordate.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta, referitor la excepția necompetentei materiale a instanței de judecata, solicita respingerea acesteia având in vedere prevederile art. 16.6 din Contractele 479 si 481 / 09.09.2013, potrivit căruia: " Contractul este guvernat de legea romana si orice dispute apărute in derularea sa vor fi înaintate spre soluționare instanțelor judecătorești competente", iar instanța competenta este Judecătoria Sectorului 2, având in vedere incidența art. 94 lit. h Cod procedura civila.
Referitor la fondul cauzei, solicită respingerea motivelor invocate de către parata ca fiind neîntemeiate.
In subsidiar, solicită obligarea paratei la adaptarea contractului de credit, in sensul unei reeșalonări conform propunerii de rambursare atașate la dosarul cauzei.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe textele invocate în cuprinsul acesteia.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările cauzei civile de față, instanța reține următoarele sub aspectul competenței materiale, aspect care se analizează cu prioritate în raport de competența materială a instanței:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită suspendarea unor rate scadente în valoare de 68.529,12 euro, respectiv 102.441,77 euro.
Conform art. 95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 li. A-j.
Având în vedere că valoarea obligațiilor a cărui suspendare a executării se solicită este mai mare de 200.000 de lei, instanța va reține că Judecătoria Sectorului 2 București nu a fost corect învestită cu soluționarea cererii, astfel încât va admite excepția de necompetență materială și va declina soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București.
Susținerea reclamantei referitoare la caracterul neevaluabil al cererii este neîntemeiată, având în vedere că dreptul care se deduce judecății are caracter patrimonial. Pe de altă parte, se reține că în condițiile în care dreptul dedus judecății nu ar avea caracter patrimonial, cererea ar fi tot de competența tribunalului care are competență de drept comun în soluționarea litigiilor de primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină soluționarea cauzei privind pe reclamanta A. O. TRANS SRL înregistrată sub nr. J38/247/24.11.2009, cu sediul în sector 3, București, .. 100, ., . în contradictoriu cu pârâta D. L. Romania IFN SA cu sediul în sector 2, București, .. 2-4, . Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2015.
Președinte, Grefier,
P. O. E. P. D.
Red.dact.jud. OEP/4ex/24.07.2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
., Sector 3
Tel.: 408 37 00, 408 36 00, 318 77 00
Fax: 408 36 52
312 50 45
Operator de date cu caracter personal 2891
DOSAR nr._
Emisă la 06.07.2015
CĂTRE
Tribunalul București
Potrivit dispozițiilor date de instanță, prin sentința civilă nr. 7330 pronunțată la data de 26.06.2015, a fost declinată competența de soluționare a prezentei cauze, în favoarea instanței dumneavoastră, astfel că vă înaintăm alăturat dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face, privind pe reclamanta A. O. TRANS SRL în contradictoriu cu pârâta D. L. Romania IFN SA, format dintr-un volum, conținând ……. file, cusute și numerotate.
Președinte, Grefier,
P. O. E. P. D.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 7328/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7332/2015. Judecătoria... → |
|---|
