Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 27-11-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 13163/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
București, Sector 3, Bvd. Unirii nr. 37
Tel. / Fax.: 021/408.36.52 / e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 2891
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 27.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. –O. C.
Grefier: C. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președențială, privind pe reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâta M. L..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.11.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 16.07.2015, sub nr._, reclamantul M. G., în contradictoriu cu pârâta M. L., a solicitat ca instanța să dispună stabilirea domiciliului provizoriu al minorei M. D. C. la tată, sistarea plății pensiei de întreținere în sarcina reclamantului și obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 17.02.1990, în prezent relațiile dintre aceștia fiind grav și iremediabil vătămate. În anul 2010 pârâta a părăsit domiciliul conjugal din București, sector 2, împreună cu copiii, mutându-se în Tulcea împreună la mama sa.Tot în anul 2010 pârâta a introdus o cerere la Judecătoria Tulcea, cerere care a fost admisă, reclamantul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei. Încă din anul 2012 minora C. s-a mutat în București cu reclamantul, însă cu toate acestea pensia de întreținere îi este în continuare oprită din salariu.
În drept, au fost invocate disp. art.920, 997 – 1000 C.proc.civ și Legea 272/2004..
În susținere, la dosar au fost depuse înscrisuri (f.6 -11).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 40 lei, în conformitate cu art.6 alin.4 OUG 80/2013.
Deși legal citată, pârâta nu a depus la dosar întâmpinare.
Instanța a dispus din oficiu efectuarea unui referat de anchetă socială la domiciliul minorei, acesta fiind depus la dosarla data de 01.09.2015 (f.21).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 17.02.1990, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie . nr._ depus la dosar la fila 7. Din căsătoria celor doi a rezultat minora M. D. - C., ns. la 22.02.2002, conform certificatului de naștere . nr._ (f.8).
Instanța reține că reclamantul a introdus acțiune de divorț împotriva pârâtei, aceasta aflându-se pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București înregistrată sub nr._/300/2015.
Minora locuiește în prezent împreună cu tatăl, fiind înscrisă în clasa a VIII –a la Școala E. G.. Acest fapt rezultă din referatul de anchetă socială efectuat de Autoritatea Tutelară Sector 2 (f.21), precum și din procesul – verbal de audiere a minorei (f.48).
În drept, potrivit art. 996 alin. 1 Cod proc. civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Procedura specială a ordonanței președințiale comportă, prin urmare, trei cerințe esențiale: urgența, caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a fi luată, respectiv neprejudecarea fondului prin examinarea aparenței dreptului dedus judecății.
Totodată, potrivit art.920 C.proc.civ. din cadrul procedurii divorțului, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Astfel, cu privire la măsurile enumerate la art.920 C.proc.civ. condiția urgenței este prezumată de legiuitor, partea reclamantă fiind ținută să facă dovada îndeplinirii celorlalte două condiții de admisibilitate.
I. STABILIREA LOCUINȚEI MINORULUI
Examinând situația de fapt prin prisma dispozițiilor legale menționate, în urma probatoriului administrat în cauză, instanța apreciază că luarea unor măsuri provizorii cu privire la locuința minorului se impune în speță, dat fiind faptul că urgența este prezumată în conformitate cu art.920 C.proc.civ.
Soluționând această cerere instanța nu procedează la prejudecarea fondului, hotărârea pronunțată în cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale neprezentând autoritate de lucru judecat. Astfel, aprecierile instanței se limitează la asigurarea protejării interesului minorului, prin raportare la acest moment și la conținutul dispozițiilor art. 263 și urm. cod civil precum și ale art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care impun respectarea acestei cerințe în orice demers judiciar.
În ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurii de stabilire a locuinței minorului, prezenta hotărâre își va produce efectele până la soluționarea definitivă a procesului de divorț.
Cu privire la fondul cererii de stabilire provizorie a locuinței minorului, instanța apreciază că aparența de drept este în favoarea reclamantului. Astfel, minora locuiește împreună cu tatăl său din luna martie 2015, după cum rezultă din referatul de anchetă întocmit de Autoritatea Tutelară Sector 2 și urmează cursurile unei școli din București. Totodată, în sprijinul acestei soluții instanța reține faptul că minora, în vârstă de 13 ani, a arătat în cadrul audierii din camera de consiliu că dorește să locuiască împreună cu tatăl său. Nu în ultimul rând, instanța va reține și faptul că mama nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la judecată și nu a solicitat stabilirea locuinței minorei la ea.
Pentru considerentele arătate mai sus, ținând cont și de opinia Autorității Tutelare Sector 2, exprimată în cadrul referatului de anchetă psihosocială, instanța apreciază că este în interesul superior al minorei ca locuința să fie stabilită provizoriu la tată, până la pronunțarea unei soluții definitive în dosarul_/300/2015.
II. OBLIGAȚIA DE ÎNTREȚINERE
Instanța reține că urgența este prezumată și cu privire la acest capăt de cerere, în conf. cu disp. art. 920 C.proc.civ.
Soluționând această cerere instanța nu procedează la prejudecarea fondului, hotărârea pronunțată în cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale neprezentând autoritate de lucru judecat. Astfel, aprecierile instanței se limitează la asigurarea protejării interesului minorului, prin raportare la acest moment și la conținutul dispozițiilor art. 263 și urm. Cod civil precum și ale art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care impun respectarea acestei cerințe în orice demers judiciar.
În ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurii de stabilire a locuinței minorului, prezenta hotărâre își va produce efectele până la soluționarea definitivă a procesului de divorț.
În fapt, instanța reține că prin sentința civilă nr.3467/30.11.2010 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, reclamantul a fost obligat la plata în favoarea minorei M. C. a unei pensii de întreținere în cuantum de 447 lei/lună, începând cu data introducerii cererii și până la majoratul minorei. Din fluturașul de salarii depus la fila 42 din dosar reiese că pensia de întreținere a continuat să fie reținută din veniturile reclamantului, chiar și după ce minora s-a mutat împreună cu tatăl său. Instanța reține că nu există nicio justificare pentru faptul că reclamantului îi este reținută în continuare pensia de întreținere din salariu, la dispoziția mamei, atâta timp cât minora se află în prezent în îngrijirea tatălui. Astfel, se impune sistarea plății pensiei de întreținere începând cu data introducerii prezentei, urmând ca tatăl să execute obligația de întreținere în natură.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere, instanța va lua act de faptul că reclamantul a renunțat la acest capăt de cerere, urmând ca modalitatea de contribuție a mamei la cheltuielile de creștere și educare a minorei să fie stabilită în dosarul de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea formulată de reclamantul M. G., având CNP_, domiciliat în București, Al P., nr 11, B6, ., . în contradictoriu cu pârâta M. L., având CNP_, domiciliată în București, sector 2, ., ., . și reședința în ..
Stabilește locuința minorei M. D. C., ns. la 22.02.2002, la tată.
Dispune sistarea plății pensiei de întreținere în favoarea minorei, de către tată, aceste urmând să execute obligația de întreținere în natură.
Ia act de renunțarea la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 840 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Provizorie și executorie.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2015.
Președinte Grefier
G.-O. C. C. R.
Red./ Thred.CGO./CR 4 ex/02.12.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 6130/2015.... | Ordin de protecţie. Hotărâre din 27-11-2015, Judecătoria... → |
|---|
