Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 21-10-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 10809/2015
Dosar civil nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
ȘENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PULICĂ DIN DATA DE 21.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A.-M. P.
GREFIER:C. I. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei Minori și familie, având ca obiect ordonanță președințială -suplinire consimțământ-formulată de reclamanta A. (fostă C.) M. în contradictoriu cu pârâtul A. H..
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19.10.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 20.10.2015 și pentru data de astăzi, 21.10.2015.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 06.08.2015 sub nr._ reclamanta A. (fostă C.) M., cu domiciliul în sector 2, București, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul A. H., cetățean canadian, născut la data de 29.07.1972 în Saida Liban și domiciliul în Canada, Ontario, 108 M. Point Cres Stonev Creek, L8E 0E4, identificat cu pașaport nr. GA238030, eliberat de Autoritățile din Beirut la data de 29 Aprilie 2014, valabil până la 29 Aprilie 2024, a solicitat pe calea ordonanței președințiale, în principal, suplinirea consimțământului pârâtului pentru deplasarea minorului, A. Amir-Richard la reședința obișnuită a reclamantei A. M., până la stabilirea locuinței minorului în mod definitiv de către instanța de judecată, iar în subsidiar, suplinirea consimțământului pârâtului pentru deplasarea minorului pentru o perioada determinată de un an de la momentul emiterii ordonanței; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor necesare creșterii minorului, în continuare, până la soluționarea dosarului având ca obiect divorț, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 2 București și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arătat că este căsătorită cu pârâtul A. H., căsătorie ce a fost oficializată de către Consiliul Local Sector 2 București, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie . numărul_, că din relația cu pârâtul a rezultat minorul A. Amir-Richard, cetățean român, născut la data de 14.05.2009; că mai are un copil, o fată în vârstă de 11 ani dintr-o relație anterioară momentului căsătoriei sale cu pârâtul A. H. și că, încă din luna martie a anului 2010 locuiește împreună cu cei doi minori în Spania, unde aceștia sunt înscriși și acceptați într-o formă de învățământ, minorul A. Amir-Richard urmând cursurile instituției de învățământ încă de la vârsta de 3 ani.
A mai arătat că părțile s-au mutat de pe teritoriul României și și-au stabilit locuința în fapt în Spania urmarea recomandărilor medicale primite de la medici din România, dat fiind faptul că minorul, A. Amir Richard suferă de o afecțiune respiratorie pentru a cărei ameliorare/vindecare are nevoie de o anumită climă, temperatură și umiditate a aerului. Starea de sănătate a minorului este una precară și în plus față de afecțiunile respiratorii pe care le are încă de la naștere, la acest moment este supravegheat și tratat de către personal specializat medical din Spania, în afecțiunii de O.R.L., minorului fiindu-i montate în urechi mici tubulețe ce au menirea să îi amelioreze starea de sănătate pentru ca acesta să ducă o viață cât mai aproape de cea a unui copil sănătos.
Reclamanta a mai susținut că instituția de învatamant al cărui elev este minorul A. Amir Richard, începe anul școlar 2015-2016 la data de 6 septembrie 2015, însă din cauza refuzului pârâtului de a reînnoi acceptul pentru a putea părăsi țara împreună cu minorul, în acest moment reclamanta se află în imposibilitatea de a se întoarce împreună cu minorul la locuința deținută cu titlu permanent in Spania.
S-a mai arătat că motivele pentru care părțile au ales să crească și să educe acest copil pe teritoriul altui stat decât România sunt stric legat de interesul superior al minorului și de speranța că starea lui de sănătate se va ameliora, motiv pentru care, acolo, acesta este înscris într-o formă de învățământ încă de la vârsta de 3 ani și supravegheat de cei mai de încredere și bine pregătite cadre medicale.
Reclamanta a mai arătat că pârâtul nu a locuit niciodată cu titlu permanent alături de aceasta și copii, însă a avut acordul său de a părăsi teritoriul României împreună cu minorul încă de nașterea acestuia și că pârâtul i-a oferit suport financiar în creșterea și educarea minorului în cele mai bune condiții în tot acest timp, primind de la acesta lunar sume de bani în cuantum de 3500-4000 euro pentru a putea susține costurile de întreținere și educare a minorului în Spania, ipoteză ce este dovedită cu ajutorul extraselor de cont.
S-a mai arătat că din cauza activității sale profesionale pârâtul călătorește în toată lumea, motiv pentru care încă de la nașterea minorului reclamanta este singura care a stat alături de acesta și a vegheat fiecare aspect al vieții lui, bineînțeles cu ajutorul financiar al pârâtului, care a avut grijă ca minorului să nu-i lipsească nimic, chiar dacă între părți au existat mari probleme în căsnicie.
Cu privire la condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, reclamanta a învederat că, potrivit dispozițiilor art. 996 alin. 1 Cod proc. civ, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparență de drept, va putea să ordone măsuri provizorii sau grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări; că în cauză, refuzul pârâtului de a reînoi acceptul pentru ca mama copilului să părăsească România și să revină împreună cu minorul la locuința din Spania, țară unde minorul este înscris într-o formă de învățământ și unde locuiește împreună cu mama încă din anul 2010, nesocotește grav interesul superior al minorului, pârâtul punând mai presus de viața și educația minorului aspectele ce țin de viața conjugală a părților; că, în același timp, refuzul pârâtului este nejustificat și pur capricios atâta vreme cât, până la momentul discuțiilor referitoare la divorț, pârâtul nu a avut nimic de obiectat cu privire la deplasarea mamei și minorului de pe teritoriul României.
A mai învederat că, în ipoteza în care, începând cu data de 6 septembrie 2015, minorul nu frecventează cursurile instituției la care este înscris, acesta riscă să piardă un an școlar doar pentru capriciile nejustificate ale tatălui de a prelungi acordul său în vederea întoarcerii minorului la locuința mamei, strict în scop de șicană.
Reclamanta a solicitat suplinirea acordului pârâtului pentru a putea părăsi țara împreună cu minorul până la soluționarea procesului de divorț aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, arătând că, în acțiunea de fond, ce are ca obiect desfacerea căsătoriei a solicitat stabilirea locuinței minorului la mama, respectiv la reședința obișnuită din Spania, prin prezenta cerere apreciind că nu există o prejudiciere a fondului ci, dimpotrivă, este strict o măsură ce se solicită pentru a ocroti interesul superior al minorului de a se reîntoarce la școală.
Cu privire la urgență, condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, reclamanta a arătat că este mai mult decât justificată în prezenta cauză și că aceasta persistă pe toată durata de soluționare astfel încât este impetuos necesar ca să își ducă copilul la școală pentru ca acesta să nu sufere un prejudiciu iremediabil reprezentat de pierderea unui an școlar motivat de orgoliul tatălui care până de curând nu a avut nici o obiecțiune cu privire la faptul că atât reclamanta cât și minorul locuiesc din anul 2010 în Spania, încă din primele luni de viață ale minorului.
Cu privire la condiția de neprejudicierea fondului, reclamanta a învederat că acceptul pârâtului pe o perioadă temporară pentru ca minorul să se întoarcă în locuința obișnuită din Spania nu aduce niciun prejudiciu pârâtului în relația cu minorul, întrucât este o stare de fapt cu care pârâtul este obișnuit și nu aduce atingere interesului superior al minorului care tebuie protejat.
Reclamanta a mai arătat că, probele ce urmează a fi adminstrare în dosarul de fond, și mai ales motivele pentru care a decis să solicite desfacerea căsătoriei, subzistă și vor continua să existe până la soluționarea divorțului, iar în cadrul dosarului de desfacerea căsătoriei a solicitat stabilirea locuinței minorului la mama, în Spania, acolo unde aceasta beneficiază de un contract de închiriere a locuinței, încheiat pe o perioadă de 15 ani, iar una din principalele clauze contractuale prevede obligația reclamantei la cumpărarea imobilului în care locuiește alături de minor.
Aceasta a învederat că, măsurile solicitate, respectiv suplinirea acordului pârâtului pentru a putea părăsi țara alături de minor și a călători în Spania, nu sunt de natură să conducă la rezolvarea fondului cauzei ci sunt de natură să mențină o situație de fapt cu care pârâtul a fost de acord în ultimii ani de zile, de vreme ce minorul este înscris de la vârsta de 3 ani, așadar efectele - sunt limitate în timp până la soluționarea în fond a litigiului de divorț.
S-a mai susținut că ceea ce dorește pârâtul prin acest comportament abuziv nu dovedește conduita sa de părinte responsabil, acesta implicându-se în viața și educația minorului doar la nivel declarativ și oferind suport financiar, însă vizitele către minor au fost limitate la de 2 ori pe an, reclamanta solicitând instanței să aibă în vedere că este impetuos necesar în vederea respectării interesului superior al minorului ca acesta să beneficieze de supravegherea și monitorizarea stării sale precare de sănătate în Spania, acolo unde sunt medicii care-l îngrijesc și nu în ultimul rând minorului trebuie să îi fie respectat dreptul la o educație în sensul ca acesta să poată urma cursurile instituției de învătământ la care este înscris și acceptat și pe care le urmează încă de la vârsta de 3 ani.
A mai arătat că, soluționarea procesului de divorț dintre părți necesită o perioadă lungă de timp și proceduri anevoiase ce trebuie parcurse, cu atât mai mult cu cât capetele de cerere se bazează pe un probatoriu dificil de administrat, întrucât pârâtul mai este căsătorit în altă țară, și în această situație interesele minorului riscă să fie grav și ireversibil afectate.
Cu privire la capătul de cerere reprezentat de obligarea pârâtului la plata cheltuielilor necesare creșterii și educării minorului până la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere în procesul de divorț, reclamanta în susținere face apel la cuprinsul extrasului de cont prin care sunt dovedite sumele de bani pe care pârâtul le oferea mamei pentru creșterea și educarea minorului, acestea fiind în valoare de 3500-4000 euro/lunar, și la faptul că minorul trebuie să aibă în continuare un nivel de viață similar cu cel avut încă de când s-a născut, învederând că este inadmisibil ca relațiile conflictuale dintre părinți să afecteze viața minorului, care este obișnuit să aibă la dispoziție un confort și suportul financiar al tatălui său pentru ca viata cotidiană a acestuia să nu sufere o schimbare dramatică, asfel că, se impune obligarea pârâtului la întreținrea minorului până la soluționarea dosarului de divorț.
A arătat că, din extrasul de cont atașat se poate observa faptul că de la pârât încasa lunar ajutorul financiar pentru creșterea minorului ai căror părinții sunt, dar și sumele de bani pe care lunar le achită la instituția de învătământ unde cei doi minori sunt înscriși cât și faptul că este plătită asigurarea lor de sănătate către autoritățile din Spania.
Reclamanta a mai învederat și faptul că, prin refuzul pârâtului de a-și da acordul pentru a putea părăsi teritoriul României se creează un prejudiciu și celuilalt minor, a cărei exercitare a autorității părintești o are în mod exclusiv reclamanta, și care, nu se poate deplasa în Spania la instituția de învățămant la care este înscris și minorul A. Amir Richard.
S-a mai arătat că este singura persoană care are în grijă pe acești doi minori ce au o vârstă fragedă și a căror viată depinde în mod exclusiv de mamă, minori pe care nu poate să-i despartă sau să facă o alegere între aceștia.
A precizat adresa din Spania unde minorul locuiește cu mama: larra Carrillo nr.2, Escalera 2, Pisa 3 K, Molina de Segura Cod Postai_ Provincia Murcia, acesta fiind elev la Colegiul Salzillo, din Localitatea Molina de Segur Spania.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 997, art. 999 alin. 2 Cod proc. civ. coroborat cu art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004.
În susținere, s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimionială cu 2 martori indicați pe teza probatorie a înscrierii minorului la instituția de învățământ în Spania și s-au atașat înscrisuri în copie certificată conform cu originalul de pe declarație notarială pârât; certificat de naștere minor; certificat de căsătorie; carte de identitate reclamantă; adeverință medicală minor; extras de cont; 2 fotografii; înscrisuri emise de Colegiul Salzillo din Spania cu privire la minor; contract de închiriere cu opțiune de cumpărare locuință spaniolă și alte înscrisuri emise de autoritățile spaniole privind pe reclamantă și pe cei doi minori; contract de muncă reclamantă; referat medical privind minorul; înscrisuri privind înscrierea celor doi minori (fată și băiat) la Colegiul Salzillo; raport clinic privind minorul (fl.12-33; 41-77; 88-95 dosar).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform chitanței nr._ (38) din data de 03.09.2015.
La data de 14.09.2015, reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a arătat că ultima locuință în țară a fost în sector 2, București, ., nr. 1, ., . este proprietar și unde urmează a se efectua ancheta psihosocială, iar adresa indicată în cererea către instanță este a unui imobil proprietatea unei prietene unde și-a refăcut la momentul respectiv adresa legală din actele de identitate (fl.108 dosar).
La data de 29.09.2015, în termen legal, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat: a) respingerea cererii de ordonanță președințială așa cum a fost formulată în principal, respectiv solicitarea de suplinire a consimțământului pârâtului pentru deplasarea minorului A. Amir-Richard la reședința obișnuită a reclamantei A. M., până la stabilirea locuinței minorului în mod definitiv de către instanța de judecată; b)- respingerea cererii de ordonanță președintială așa cum a fost formulată în subsidiar, respectiv solicitarea de suplinire a consimțământului pârâtului pentru deplasarea minorului pe o perioada de unan de a momentul emiterii ordonanței; c) admiterea cererii privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor necesare creșterii minorului, în continuare, până la soluționarea dosarului având ca obiect divorț, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 2, cu aplicarea dispozițiilor art. 529 Cod civil.
Prin cerere reconvențională pârâtul a solicitat: d) autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți privind minorul A. Amir-Richard, născut la data de 14.05.2009; e) stabilirea domiciliului minorului la reclamantă în București, ., ., ., întrucât cu aceasta locuiește minorul în mod statornic; f) stabilirea unui program de vizitare a minorului A. Amir-Richard, precum și dreptul de a avea legături personale cu minorul, în favoarea tatălui, după cum urmează: prin comunicare telefonică, fără restricții, dar cu respectarea programului de masă, odihnă și educație al minorului; prin vizitarea minorului de către tată, la locuința acestuia, de două ori pe lună, în primul și al treilea sfârșit de săptămână, de vineri ora 17:00 și până duminica ora 19:00, fără a fi obligatorie prezența mamei; prin participarea tatălui la ziua de naștere a minorului, pe toată durata sărbătoririi evenimentului, indiferent de locul în care se realizează. În situația în care ziua de naștere nu va fi sărbătorită, tatăl va vizita minorul, la locuința acestuia, într-un interval de șase ore din ziua respectivă, interval de urmează a fi stabilit în concret prin înțelegerea părților, timp în care tatăl va avea și posibilitatea de a deplasa minorul în afara locuinței acestuia, fără a fi obligatorie prezența mamei minorului; prin găzduirea minorului de către tată, la domiciliul acestuia, timp de patru zile (vineri, sâmbătă, duminică și luni), cu ocazia sărbătorii religioase în religia islamică numita Eid Al-Adha, cu obligația tatălui de a lua minorul de la locuința lui și de a îl readuce la locuință; prin găzduirea minorului de către tată, la domiciliul acestuia, timp de o lună, în timpul vacanței de vară a minorului, urmând ca părțile prin înțelegere să stabilească în concret perioada, fără prezența mamei minorului și cu obligația tatălui de a lua minorul de la locuința lui și de a îl readuce la locuință; cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul a arătat că s-a căsătorit cu reclamanta la data de 16.05.2009, așa cum rezultă din certificatul de căsătorie nr. 697 eliberat de Consiliul Local Sector 2, la momentul încheierii căsătoriei, reclamanta având deja un copil minor rezultat dintr-o relație anterioară. Minorul A. Amir-Richard al cărui tată este pârâtul, s-a născut la data 14.05.2009, așa cum rezultă din certidicatul de naștere nr. 2256 din 18.05.2009 eliberat de Consiliul Local Sector 2, și după naștere, minorul a locuit cu mama sa în apartamentul cumpărat de pârât, situat în București, ., ., .. De la data nașterii minorului A. Amir-Richard și până în prezent, pârâtul a asigurat tot confortul financiar reclamantei și copiilor, deși acesta nu a locuit niciodată cu titlu permanent cu reclamanta și minorul în București, întrucât – a arătat pârâtul - a avut afaceri în diverse zone în afara Europei și a călătorit foarte mult. Totodată, a arătat că, așa cum rezultă din extrasele de cont, precum și din susținerile reclamantei, pârâtul a trimis reclamantei importante sume de bani lunar, respectiv 3.500 - 4.000 eur.
A mai arătat că, până în anul 2010, minorul a locuit împreună cu mama și sora lui în România. În 2010, reclamanta a invocat probleme de sănătate ale minorului informându-l că medicii ar fi recomandat că nu este indicat ca minorul să mai locuiască în România, întrucât aici este un grad de poluare ridicat. Pentru a proteja minorul și crezând în totalitate susținerile reclamantei, pârâtul a fost de acord ca până la ameliorarea stării de sănătate a minorului, acesta să fie consultat și tratat pe teritoriul Spaniei. Acesta a fost unul dintre motivele principale pentru care pârâtul a trimis sumele de bani mai sus amintite, un alt motiv fiind acela că la acel moment, acesta avea posbilități financiare să suporte astfel de costuri.
S-a învederat că reclamanta s-a folosit de starea de sănătate a minorului - care nu este nici pe departe atât de gravă cum a susținut reclamanta în tot acest timp - pentru a-și crea propriul confort, fără să muncească niciodată. Cu timpul, pârâtul a realizat că deplasările în Spania nu au fost niciodată pentru consultarea și tratarea minorului, ci pentru ca reclamanta să fie aproape de fratele său și soția acestuia care locuiesc în Spania, întrucat aceștia au o relație foarte apropiată. Alimentat de informații total eronate privind starea de sănătate a minorului, pârâtul a fost de acord cu deplasarea minorului în Spania, semnând în acest sens Acorduri de deplasare, de 2 ori prin intermediul Ambasadei Libanului și odată printr-o declarație dată în fața notarului din București. Mai mult, pârâtul a suportat financiar toate cheltuielile necesare acestor deplasări (transport, cazare, masa, consulturi medicale, hrana, imbracaminte, jucării etc) așa cum chiar reclamanta susține prin cererea introductivă, însă pârâtula fost de acord cu deplasări în vederea tratării copilului și ameliorării stării sale de sănătate.
Pârâtul a mai susținut că știe faptul că minorul a fost înscris la grădiniță pe teritoriul Spaniei, întrucât a agreat cu reclamanta ca, din moment ce minorul se află în Spania pentru motive de sănătate, pe perioada șederii acolo să socializeze și să învețe limba, pentru o mai bună relaționare cu copiii și cu persoanele din jur, un aspect foarte important și deloc neglijabil fiind și acela că a fost de acord ca minorul să frecventeze cursurile grădiniței, însă niciodată nu s-a pus problema unei stabiliri definitive a minorului pe teritoriul Spaniei, cu atât mai puțin ca acesta să înceapă viața școlară acolo.
Cu privire la capetele de cerere ale ordonanței președințiale pârâtul a învederat următoarele:
- la data introducerii cererii de ordonanță presedințială, respectiv 06.08.2015, pe rolul instanței nu era introdusă nicio altă cerere privind părțile din prezenta cauză. Nu se solicitase instanței de judecată divorțul părților ori cereri accesorii cum ar fi stabilirea domiciliului minorului sau orice altă cerere:
- deși reclamanta solicită prin prezenta acțiune, pe calea ordonanței presedințiale, măsuri provizorii până la soluționarea acestor cereri în dosarul având ca obiect divorț, înregistrat pe rolul instanței abia la data de de 24.08.2015, aceasta a înțeles să înregistreze o asemene acțiune, materializată în dosar nr._/300/2015, aflat încă în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată;
- un alt aspect deloc neglijabil în prezenta cauză, este faptul că reclamanta a ales să se judece cu pârâtul, atât în prezenta cauză cât și în dosarul având ca obiect divorț - prin citare la o adresă din Canada, deși cunoaște foarte bine că pârâtul locuiește în Liban. Se poate observa din extrasele de cont depuse la dosar chiar de către reclamantă că majoritatea transferurilor de sume de bani în contul acesteia sunt efectuate din Liban. Pârâtul este și cetățean canadian, însă din pașaportul Canadian al acestuia rezultă că prelungirea pașaportului a fost efectuată la Ambasada Canadei din Liban. De asemenea, din adeverința de domiciliu rezultă indubitabil faptul că pârâtul locuiește în Liban.
Pârâtul a mai învederat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței presedintiale, iar refuzul de a-și da acordul în condițiile cerute de reclamantă nu vatămă interesul minorului, deoarece măsura nu privește un anumit interval de timp precis determinat (pe cererea în principal), o anumită locație sau un sejur dorit de minor iar atitudinea reclamantei de a solicita suplinirea consimțământului tatălui de deplasare în străinătate a minorului la reședința obișnuită a reclamantei A. M. îmbracă forma abuzului sau neglijentei, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 89 alin. 1, 2 din Legea nr. 272/2004, deoarece periclitează dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală, sănătatea fizică și psihică a minorului. Cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 503 alin. 1 Cod civil, părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. A arătat pârâtul că reclamanta face confuzie între exercițiul autorității părintești și stabilirea locuinței minorului, mai mult, aceasta s-a exprimat în sensul că intenționează să tergiverseze cât va putea soluționarea procesului de divorț.
S-a mai arătat că cererea reclamantei privind suplinirea consimțământului celuilat părinte la deplasarea minorului în Spania pe o perioadă nedeterminată (în principal) sau pentru o perioadă de un an (în subsidiar), echivalează cu lipsirea părintelui nerezident - în speță pârâtul - de drepturile părintești prin punerea acestuia în imposibilitate de a exercita ocrotirea părintească, având în vedere drepturile și îndatoririle care privesc persoana și bunurile copilului și care aparțin în mod egal ambilor părinți, în sensul art. 483 si urm., art. 503 și urm. Cod civil. O astfel de măsură, care distinct de faptul că nu întrunește condițiile de admisibilitate a ordonanței presedintiale (vremelnicia si neprejudecarea fondului dreptului) contravine interesului superior al copilului și nu poate primi încuviințarea instanței.
Pârâtul a mai precizat că reclamanta nu a precizat cererea sa sub aspectul scopului cert al călătoriei, destinației și perioadei de efectuare a deplasării, posibilităților de a se comunica cu minorul, etc. deoarece numai în raport de îndeplinirea acestor obligații se poate stabili în ce măsură refuzul său este sau nu abuziv. În plus, din documentele medicale depuse la dosar- adeverința medicala (fila 17), eliberată de Dr. Barba C. - medic de familie precum și Referatul (fila 89) eliberat de Dr. Davitoi A.-M. - medic pediatru nu rezultă probleme grave de sănătate ale minorului și nici recomandări de consult sau tratament al acestuia în Spania și nu există niciunde dovada unor afecțiuni respiratorii grave și nici recomandări în sensul că ameliorarea stării de sănătate și/sau vindecarea necesită o anumită climă, temperatură și umiditate a aerului.
S-a mai precizat că, din referatul aflat la fila 89 rezultă că minorul a avut 3 internări în trei ani, câte una pe an, cu afecțiuni specifice copiilor și nicidecum nu este vorba despre afecțiuni grave, astfel că susținerile reclamantei în sensul că starea de sănătate a minorului este una precară și numai stabilirea în Spania ar putea vindeca aceste afecțiuni, sunt pur teoretice și fără fundament.
Pârâtul a arătat că nu dorește ca minorul A. Amir-Richard să plece în Spania împreună cu reclamanta deoarece în realitate aceasta dorește să se stabilească definitiv în Spania și să nu se mai întoarcă în România, ceea ce implică imposibilitatea tatălui de a avea legături în viitor cu minorul. Dovezile clare ale intenției reclamantei de a se stabili definitiv pe teritoriul Spaniei, nu numai că sunt susținerile acesteia din cererea introductivă, ci sunt emanate din actele depuse chiar de către reclamantă, respectiv: contractul de închiriere cu opțiune de cumpărare, încheiat pe o perioadă de 15 ani cu începere de la data de 25.09.2014 (fila 56); decizii de alocare a numărului de asigurări sociale (fila 46); certificat colectiv de înregistrare în registrul de evidență populației (fial 48); certificate de înregistrare a cetățeanului uniunii europene (filele 49-51). Faptul ca reclamanta face dovada reședinței unde urmează să locuiască cu minorul pe perioada cât va locui în Spania cu un contract de închiriere pentru care plătește o chirie de 3.000 eur, în condițiile în care aceasta nu realizează venituri și nu a muncit niciodată, duce la îndoiala legitimă asupra siguranței minorului în afara teritoriului României.
S-a mai susținut că reclamanta a depus la dosar un contract de muncă care atestă că începând din 01.03.2015 reclamanta este angajata acestei societăți cu un salariu lunar de 1.000 eur /lună și cu locul de muncî în Spania, dar în contract nu este stipulat în mod exact ce post ocupă reclamanta la aceasta societate și ce obligații urmează a avea angajatul - care în mod fabulos, așa cum rezultă din cuprinsul contractului, nu are decât drepturi... Mai mult decât atât, contractul începe de la data de 01.03.2015 însă este semnat de către reprezentatul HR în data de 15.06.2015, trei luni mai târziu, iar din certificatul de înregistrare societate (fila 88) rezultă că proprietatea societății este romana....prin urmare, acest contract de muncă este fabricat pro causa și ca atare trebuie instanța să îi înlăture puterea probatorie.
Totodată, s-a arătat că singurele venituri ale reclamantei în perioada de când s-a născut minorul au fost sumele de bani pe care acesta le-a trimis în contul acesteia, pentru a asigura un trai decent fiului, că reclamanta poate locui cu minorii în condiții decente și în apartamentul cumpărat de pârât în București, că afecțiunile minorului A. Amir-Richard pot fi tratate și în România, unde există multe zone nepoluate, medici competenți și unde se tratatează alte mii de copii care suferă de bronsiolite sau otite.De asemenea, minorul poate urma cursurile oricărei școli din București, aici fiind cadre didactice competente, copilul cunoscând foarte bine limba română.
S-a apreciat, prin urmare, că dorința de a se muta în Spania este numai un capriciu nejustificat al reclamantei și atâta vreme cât minorul are condiții, asigurate chiar de către tată, de a trăi și locui în București în apartamentul proprietatea părinților săi (în loc să locuiască într-un apartament închiriat în Spania), mijloacele financiare pentru a trăi și a locui în țara în care s-a născut, posbilitatea de a beneficia de tratamente medicale adecvate precum și scoli publice sau private pentru a urma cursurile școlare, nu se poate vedea în ce modalitate interesul superior al copilului ar fi grav nesocotit, și în ce mod viața și educația copilului ar fi afectate.
Pârâtul a mai învederat că nu există îndeplinită nici condiția referitoare la crearea unui prejudiciu iremediabil, atâta vreme cat minorul nu va pierde anul școlar dacă mama ar înscrie copilul la scoală în România, țara natală a minorului.
A arătat că nu și-a dat acordul niciun moment pentru înscrierea minorului la cursurile instituției școlare din Spania, iar atâta vreme cât autoritatea părintească se exercită în comun de către părinți, ar fi trebuit ca reclamanta să prezinte un asemenea acord la data înscrierii minorului la Colegiul Salzillo.
Referitor la condiția neprejudecarii fondului, pârâtul a învederat că, raportat la obiectul cererii de ordonanță formulată, cererea reclamantei privind suplinirea consimțământului celuilat părinte la deplasarea minorului in Spania pe o perioada nedeterminată (în principal) sau pentru o perioada de un an (în subsidiar), echivalează cu lipsirea părintelui nerezident - în speță pârâtul - de drepturile părintești prin punerea acestuia în imposibilitate de a exercita ocrotirea părintească, având în vedere drepturile și îndatoririle care privesc persoana și bunurile copilului și care aparțin în mod egal ambilor părinți, în sensul art. 483 și urm., art.503 și urm. Cod civil.
În concluzie, s-a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei cerințe, prevăzute de art. 581 Cod proc. civ. și pentru aceste considerente cererea de ordonanță presedințială formulată urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Cu privire la cererea privind obligarea la plata cheltuielilor necesare creșterii minorului, în continuare, până la soluționarea dosarului având ca obiect divorț, înregistrat pe rolul instanței, pârâtul a arătat că nu este angajat al vreunei companii și nici nu realizează venituri în momentul de față, însă este de acord să plătească fiului minor A. Amir-Richard suma de 1.000 eur lunar de la data emiterii prezentei ordonanțe și până la soluționarea dosarului având ca obiect divorț.
Privitor la cererea reconvențională pârâtul a învederat că, potrivit dispozițiilor art.397 Cod civil, regula este că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, aspect care în speța de față, nu a impiedicat-o pe reclamantă să facă toate demersurile de înregistrarea minorului la autorități pe teritoriul Spaniei precum și la cursurile clasei I de la Colegiul Salzillo din Spania, fără a-l consulta pe pârât și fără acordul acestuia; că potrivit art. 487 Cod civil, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acesteia potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului, iar despărțirea părinților și stabilirea locuinței minorului la unul dintre aceștia nu trebuie să afecteze exercițiul autorității părintești comune. Ambii părinți trebuie să aibă, în mod constant, în vedere interesul copilului lor și să ia impreună deciziile importante legate de creșterea și evoluția acestuia, spre exemplu cele referitoare la religia copilului, la asistența medicală, întreținere și educație. Autoritatea părintească comună, în cazul părinților despărțiți reprezintă modalitatea de responsabilizare a amândurora cu privire la minor și de garantare atât a prezenței mamei cât și a tatălui în viața copilului, independent de faptul că aceștia nu mai conviețuiesc. Această prevedere are la bază prezumția că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să se exercite în comun și în caz de despărțire a părinților, custodia comună asigurând dreptul copilului la grijă părintească normală și permanentă din partea ambilor părinți. Or, potrivit Codului civil, prezumția legală este aceea a autorității părintești comune.
Această măsură are caracter temporar, problema exercitării autorității părintești urmând a fi soluționată pe calea cererii formulate în cadrul acțiunii de divorț din dosarul nr._/300/2015 înregistrat pe rolul Judecatoriei Sector 2 și care se află în momentul de față în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată.
Pârâtul a mai învederat că, în speță, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a soluționării acestui capăt de cerere în această procedură marcată de celeritate, motiv pentru care a solicitat admiterea acestui capăt de cerere, în sensul ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți in ceea ce privește minorul A. Amir-Richard - născut la data de 14.05.2009.
Cu privire la stabilirea locuinței minorului, pârâtul a solicitat stabilirea domiciliului la mamă în București, ., ., ., sector 2, întrucât cu aceasta locuiește minorul în mod statornic.
A mai solicitat pârâtul stabilirea unui program de vizitare minor, astfel cum a fost menționat prin cererea reconvențională.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului civil, art.205-209, art. 223 si art. 451, art. 581 Cod proc. civ., dispozițiile Legii nr. 272/2004.
În dovedire, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, proba testimonială, ancheta psihosocială la domiciliul părților. În cadrul probei cu înscrisuri reclamanta să depună copii certificate ale contractului de vanzare-cumparare a imobilului achiziționat de pârât pe numele ambilor soți in timpul căsătoriei, situat în București, ., ., ., aflat în posesia reclamantei.
Au fost anexate în copie următoarele înscrisuri: adeverința de domiciliu tradusă din limba arabă; pașaportul libanez al pârâtului; pașaportul canadian al pârâtului prelungit la Ambasada Canadei din Liban; certificat de căsătorie al părților; certificat de naștere minor (fl. 125-131 dosar).
În cauză, s-a dispus efectuarea unui raport de anchetă psihosocială la domiciliul reclamantei din București, cu privire la minorul A. Amir-Richard, născut la data de 14.05.2009, condițiile de viață ale acestora, atât din punct de vedere moral cât și material, informațiile solicitate fiind comunicate la dosarul cauzei (fl. 104,105 dosar).
În cauză s-a solicitat judecarea și în lipsă, conform art. 223 Cod proc. civ.
La termenul de judecată din data de 19.10.2015, reclamanta prin apărător a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională și răspuns la întâmpinare.
Reclamanta a solicitat respingerea cererii reconvenționale în principal ca inadmisibilă iar în subsidiar ca neîntemeiată.
A arătat reclamanta că cererea reconvențională nu are absolut nicio legătură cu obiectul cauzei principale ce vizează suplinirea consimțământului pârâtului pentru ca minorul să poată să părăsească teritoriul României în vederea continuării studiilor începute în Spania încă din anul 2010, unde locuiește cu acordul pârâtului, apreciindu-se că solicitările pârâtului din cadrul cererii reconvenționale pot face obiectul unei alte cereri pe calea ordonanței președințiale sau al unei cereri reconvenționale în cadrul unui proces de divorț.
S-a mai susținut că întrucât pârâtul nu a făcut dovada depunerii unei cereri reconvenționale în cadrul procesului de divorț prin care să aibă pretenții proprii, cererea pârâtului trebuie respinsă ca neîntemeiată, de vreme ce nu a determinat care este momentul până la care aceste măsuri să fie aplicate, având în vedere caracterul vremelnic al ordonanței președințiale.
În ceea ce privește locuința minorului, reclamanta a arătat că aceasta este faptic la domiciliul părintelui care îi asigură creșterea și educarea zilnică, în speță la domiciliul mamei din Spania unde ambii-mama și minorul–locuiesc împreună din anul 2010.
Tot la termenul de judecată din data de 19.10.2015 reclamanta prin apărător a solicitat disjungerea cererii reconvenționale, iar apărătorul pârâtului a depus la dosarul cauzei concluzii scrise cu privire la admisibilitatea cererii principale și a cererii reconvenționale.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepțiile de inadmisibilitate formulate și disjungerea cererii reconvenționale.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 14.05.2009, s-a născut din relația părților minorul A. Amir-Richard, astfel după cum rezultă din certificatul de naștere . nr._ emis la data de 18.05.2009 (fl. 13 dosar).
Prin cererea formulată, reclamanta solicită suplinirea consimțământului tatălui pentru deplasarea minorului împreună cu mama în Spania și obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia.
Potrivit art. 997 alin. 1 Cod proc. civ., instanța de judecată stabilind că, în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Procedura specială a ordonanței președințiale comportă, prin urmare, trei cerințe esențiale: urgența, caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a fi luată până la soluționarea fondului litigiului existent între părți, respectiv neprejudecarea acestuia prin examinarea aparenței dreptului dedus judecății.
Examinând prin prisma dispozițiilor menționate acțiunea formulată, instanța apreciază că aceasta nu întrunește două dintre condițiile de admisibilitate menționate, respectiv urgența în ceea ce privește pensia de întreținere și neprejudecarea fondului în ceea ce privește suplinirea consimțământului patern, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește cerința urgenței măsurii solicitate aceasta trebuie să rezulte din împrejurările de fapt concrete ale situației deduse judecății și să persiste pe tot parcursul procesului.
Totodată, statuând asupra măsurii solicitate de parte în cadrul mijlocului procedural ales, instanța nu trebuie procedeze la prejudecarea fondului, statuând cu titlu provizoriu asupra situației deduse judecății, soluția pronunțată, astfel, prezentând efecte vremelnice.
În acest sens, cu toate că neînțelegerile existente între părți pe aspectul obligației de întreținere respectiv suplinirea consimțământului pot constitui obiectul unei acțiuni de drept comun în instanță, chiar dacă privesc situația unui minor, nu pot justifica, prin ele însele, apelarea la procedura urgentă a ordonanței președințiale. Astfel, celeritatea în soluționarea cauzelor vizând raporturile de familie nu trebuie confundată cu urgența pe care o reclamă o asemenea procedură specială, întrucât per a contrario și ad absurdum, s-ar ajunge la transformarea tuturor acțiunilor de drept comun vizând dreptul familiei în ordonanțe președințiale.
Totodată, în cauză, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 920 Cod proc. civ. caz în care urgența în formularea acțiunii este prezumată relativ de legiuitor.
Prin urmare, în raport de obiectul acțiunii formulate de reclamantă se constată că se tinde pe calea ordonanței președințiale la obținerea unei hotărâri judecătorești cu efecte quasipermanente prin utilizarea unui mijloc procedural excepțional pus la dispoziția părților exclusiv pentru măsuri cu titlu provizoriu, epuizând, prin natura sa, fondul acțiunii deduse judecății pe drept comun.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant se reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 209 Cod proc. civ., dacă pârâtul are în legătură cu cererea reclamantului pretenții derivând din același raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvențională. În speță, capetele de cerere formulate de pârâtul-reclamant vizează situația minorului, fiind strâns legate de raporturile de familie, astfel că cererea reconvențională formulată nu poate fi apreciată drept inadmisibilă.
Totuși, în raport de conținutul dispozițiilor art. 210 Cod proc. civ., de vreme ce în cauză numai cererea principală se află în stare de judecată, instanța poate dispune judecarea separată a cererii reconvenționale.
Față de considerentele anterior expuse, instanța urmează să admită excepția inadmisibilității cererii principale și, în consecință, va respinge cererea formulată de reclamanta-pârâtă ca inadmisibilă.
Totodată, va respinge excepția inadmisibilității cererii reconvenționale formulată de pârâtul-reclamant ca neîntemeiată și o va disjunge, dispunând formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 16.11.2015, pentru când se vor cita părțile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității cererii principale și, în consecință, respinge cererea formulată de reclamanta-pârâtă A. (fostă C.) M., cu domiciliul procesual ales la SCA D. și Asociații-București, sector 3, .. 8, . în contradictoriu cu pârâtul-reclamant A. H., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat S. M.-București, sector 3, .. 45, ., ..
Respinge excepția inadmisibilității cererii reconvenționale formulată de pârâtul-reclamant A. H. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. (fostă C.) M., ca neîntemeiată.
Disjunge cererea reconvențională și dispune formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 16.11.2015 pentru când se vor cita părțile.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. P. C. I. C.
Red./Tehn.: A.M.P.
Data: 18.01.2016/Ex.4
Operator de date cu caracter personal 2891
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A.-M. P.
GREFIER: C. I. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială - suplinire consimțământ, privind pe reclamanta A. (C.) M., în contradictoriu cu pârât A. H..
La apel primul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat cu delegație la dosar, și pârâtul prin avocat cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța procedează la identificarea părții prezente personal, datele de identificare fiind consemnate în caietul grefierului.
Apărătorul reclamantului a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea reconvențională și răspuns la întâmpinare, precizând că a comunicat un exemplar și părții adverse.
Apărătorul pârâtului arată că adresa imobilului la care s-a făcut ancheta socială în fapt de către autoritatea tutelară este alta decât cea la care a dispus instanța deoarece, aceasta fiind efectuată la insistența reclamantei la adresa din ., nr.1, ., ., București, dar aceasta este de altfel si adresa corecta la care locuiesc copii în fapt.
Apărătorul reclamantului arată că instanța trebuie să ia act de precizarea pârâtului, dar reclamanta locuiește cu minorul în Spania din anul 2010.
Instanța pune în discuție probatoriul.
Apărătorul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, 2 martori care pot depune mărturie chiar în această ședință și care cunosc foarte bine situația părților, situația reclamantei în Spania, unul fiind si bona copilului în Spania, precizând că, din obiectul cauzei, situația de fapt existentă și înscrisurile de la dosar sunt suficiente.
Apărătorul pârâtului nu se opune probatoriului solicitat de către reclamantă, și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri – depunând la dosarul cauzei și un set de înscrisuri pe care le-a comunicat si părții adverse. De asemenea, solicită instanței să pună în vedere reclamantei să depună la dosarul cauzei un act comun părților, respectiv copie după actul de vânzare cumpărare a imobilului din ., nr.1, din care rezultă că acest imobil a fost cumpărat de soți în timpul căsniciei și reprezintă domiciliul la care minorul s-a născut si a locuit până când pârâtul i-a permis reclamantei să se mute cu copilul în Spania din motive de sănătate. De asemenea, față de obiectul cauzei, solicită efectuarea unei anchete sociale la domiciliul la care minorul urmează să locuiască în Spania indicat în cererea de probatoriu. De asemenea, solicită efectuarea unei anchete sociale la domiciliul pârâtului din Liban, dat fiind că la acest domiciliul se va efectua program de vizitare. Solicită încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantei, teza probatorie fiind motivata de relevarea situației de fapt si participarea tatălui la cheltuielile de creștere si educare a minorului.
Apărătorul reclamantei arată că se opune tuturor probelor solicitate, în afară de înscrisuri, de către pârât, acesta nu sunt utile si pertinente față de obiectul cererii si exigențele art. 209 C.. Mai arată că, în cazul în care instanța va trece peste inadmisibilitatea cererii reconvenționale, va trebui făcută aplicarea art. 210 și să se dispună disjungerea acestei cereri, prezenta cerere având ca obiect doar suplinirea consimțământului, dat fiind că reclamanta nu a solicitat stabilirea domiciliului minorului în Spania, din teza probatorie nu rezultă că probele solicitate de către pârât au legătură cu obiectul cauzei. Revine si solicită ca, în cazul în care instanța apreciază cu util si necesar probatoriul propus de pârât, disjungerea cererii reconvenționale.
Apărătorul pârâtului arată că reclamantul considera că atât acțiunea introductiva si cererea reconvențională sunt în strânsă legătura trebuind judecată împreună, dat fiind o . decizii luate de mama fără acordul tatălui, respectiv mama a înscris copilul la o scoală in Spania din cu totul alte motive, aceasta a făcut demersuri pentru stabilirea domiciliului în mod definitiv în Spania, reclamanta nu a cerut niciodată acordul tatălui pentru a se prezenta în fața autorităților, pentru înscrierea la școală, reclamanta nu probează în nici un fel că a avut acordul pârâtului, iar pe cererea reconvențională se solicită tocmai exercitarea autorității părintești în comun care este, de altfel prezumată, până la momentul decăderii părintelui. Mai departe arată că mama reclamantă nici nu a cerut, pe cererea principală, stabilirea domiciliului minorului, iar la data introducerii cererii principale pe rolul instanțelor nu se afla înregistrată nici o altă cerere pe fondul cauzei, cererea de divorț fiind înregistrată abia pe 24 august, cererea reconvențională este în strânsă legătură cu cererea principală motiv pentru care aceste cereri trebuie judecate de către instanță în mod paralel. Mai arată de asemenea că, dat fiind că apărătorul părții adverse a antamat un pic fondul cauzei, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile promovării unei cereri de ordonanță președințială pe aspectele învederate de către reclamantă.
În replică, apărătorul reclamantei, față de lipsa acordului invocată de partea adversă, arată că părțile sunt încă soț și soție, cu drepturi si obligații corelative comune, pârâtul manifestând o lipsa de interes în ultimii 5 ani, în afara unor sume de bani trimise, sume care în accepțiunea pârâtului reprezintă o dovadă clara de iubire și de manifestare a unor drepturi și a unor obligații. De asemenea, arată că nu se vorbește de o stare de fapt provizorie, ci de 5 ani de zile. Reclamanta nu avea nevoie de nici un acord pentru a înscrise copilul la o instituție de învățământ, arătând că nu înțelege cum poate pârâtul să se prezinte stupefiat că s-a întâmplat ceva în ultimele 3 luni. Aceasta este o stare de fapt agreată de pârât pe care reclamanta solicită a fi menținută de către instanță. Mai arată că poate și el să antameze fondul cauzei cu permisiunea instanței, neputând fi vorba de vremelnicie în cazul cererii reconvenționale. Este normal că reclamanta nu a solicitat stabilirea domiciliului prin cererea sa, pentru că ordonanța are un alt subiect, la dosarul cauzei a depus dovada acțiunii de divorț prin care s-a cerut acest lucru, adică stabilirea domiciliului copilului în Spania. Cererea reconvențională, astfel cum a fost formulată, ar fi fost perfectă ca o cerere reconvențională la divorț sau o ordonanță pe cale separată.
La interpelarea instanței cu privire la probatoriu, apărătorul reclamantei arată că se opune probatoriului dar instanța va aprecia, din perspectiva art. 209 C., raportul dedus judecații este suplinirea consimțământului iar pârâtul poate să formuleze cereri proprii în strânsă legătură cu obiectul dedus judecății, probatoriul discutat la acest termen se referă doar la cererea principală, reclamanta stabilind obiectul și limitele, pe cererea reconvențională urmând a se discuta mai întâi excepția inadmisibilității și, eventual, după aceea probatoriul acesteia.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității cererii reconvenționale formulate de către reclamantă.
Apărătorul pârâtului arată că, raportat la toate susținerile din cererea reconvențională, este admisibilă în aceeași măsură în care instanța considera admisibilă și cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamantă.
La interpelarea instanței, apărătorul pârâtului arată că invocă excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială formulată de către reclamantă deoarece aceasta nu îndeplinește condițiile stabilite de legiuitor pentru promovarea unei cereri pe calea ordonanței președințiale, referindu-se la urgență, la vremelnicie și la neprejudecarea fondului. Mai departe arată că reclamanta deține, în cote agale, împreună cu pârâtul un imobil în București drept pentru care nu vede unde este urgența cu privire la înscrierea copilului la o școală din Spania, atâta vreme cât copilul are un domiciliul, stă la domiciliul proprietate a părinților în România și poate să urmeze cursurile unei școli în țară, pe când în Spania locuiește într-un apartament cu chirie, într-o situație total neclară, mai ales că a depus la dosarul cauzei o notificare prin care tatăl îi acordă reclamantei libertate deplină să găsească ce școală dorește dumneaei în România, pârâtul obligându-se să o sprijine pe reclamantă în aceste demersuri și financiar, chiar reclamanta a recunoscut în cererea introductivă că pârâtul trimite, începând cu data de naștere a copilului, sume de bani între 3500-4000 euro lunar, pentru ca minorului să-i fie bine. De asemenea, actele medicale invocate arată doar niște afecțiuni normale pentru un copil născut prematur, copilul fiind internat de 3 ori în România pentru afecțiuni respiratorii, la dosarul cauzei nefiind depuse recomandări ale medicilor pentru ca minorul să se mute în Spania pentru tratament..
Referitor la vremelnicie, apărătorul pârâtului arată că, aceasta nu se justifică atâta vreme cât, pe rolul instanței, la momentul introducerii prezentei cereri, respectiv 08.08.2015, nu exista introdu-să o cerere prin care acest litigiu să se tranșeze în mod definitiv. De asemenea, cu privire la neprejudecarea fondului, dat fiind că nu exista anterior o cerere, măsurile ce se vor lua în această cauză tind să se ducă în niște măsuri definitive, în sensul că, ipotetic vorbind, dacă prezenta cauză se soluționează si mamei reclamante i se permite să plece în Spania cu copilul, iar mama renunța la cererea introdu-să ulterior pe rolul instanței, ne aflăm în situația în care aceasta schimbă domiciliul copilului, instanțele din România nu mai are competență să soluționeze litigiul, iar prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu solicită decât ce dorește dumneaei.
Apărătorul reclamantei arată că susținerile părții adverse nu pot fi primite. În cauză nu se dorește ca acest copil să fie dus la școală de săptămâna trecută, ci este o stare de fapt pe care tatăl a cunoscut-o și a agreat-o, respectiv copilul este înscris la o scoală din Spania si locuiește efectiv în Spania de 4 ani. Pârâtul, ca urmare a unor orgolii, nu mai este de acord. De asemenea, referitor la vremelnicie, acesta depune la dosarul cauzei certificat de grefă cu privire la acțiunea de divorț, și arată că în cazul părților nici nu există vremelnicie atâta timp cât în dosarul de divorț nu a fost depusă o cerere reconvențională, astfel că nu există un termen până la care să admiteți cererea reconvenționala din prezentul dosar.
Apărătorul reclamantei mai arată, cu privire la cererea principală, reclamanta locuiește cu copilul de 5 ani în Spania unde acesta este înscris la o instituție de învățământ, tatăl a vizitat copii în Spania și a trimis bani în Spania, adică acesta a fost de acord cu această situație, neexistând nici un argument că s-ar fi schimbat ceva. Nu se poate spune că nu există urgență dat fiind că acest copil poate pierde anul școlar. Mai mult, reclamanta a solicitat admiterea măsurii pe perioadă de un an în cazul în care nu se admite pe o perioadă nelimitată. Față de argumentele expuse, apărătorul reclamantei apreciază că este clară admisibilitatea cererii formulate de către reclamantă. De asemenea, depune la dosarul cauzei dovezi ale cheltuielilor realizate, respectiv onorarii de avocat și traduceri.
Apărătorul pârâtului de pune la dosarul cauzei concluzii scrise cu privire la admisibilitatea cererii principale si a cererii reconvenționale.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepțiile de inadmisibilitate formulate și disjungerea cererii reconvenționale.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea până la data de 20.10.2015, motiv pentru care,
DISPUNE:
Amână pronunțarea în prezenta cauză la data de 20.10.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.10.2015.
Președinte, Grefier,
A. M. P. C. I. C.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A.-M. P.
GREFIER: C. I. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială - suplinire consimțământ, privind pe reclamanta A. (C.) M., în contradictoriu cu pârât A. H..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 19.10.2015, cuprinse fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.10.2015 când, în aceeași compunere,
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea până la data de 20.10.2015, motiv pentru care,
DISPUNE:
Amână pronunțarea în prezenta cauză la data de 21.10.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.10.2015.
Președinte, Grefier,
A. M. P. C. I. C.
| ← Ordin de protecţie. Hotărâre din 27-11-2015, Judecătoria... | Pretentii. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI → |
|---|
