Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 11464/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința Publică din data de 02.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. C. D. G.
Grefier: Ț. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petenta I. E. S.R.L. în contradictoriu cu intimata A.N.R.E..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul dosarului, după care,
Instanța invocă din oficiu, în baza art. 130 alin. (2) și art. 129 alin. (2) pct. 3 C.pr.civ. raportat la art. 198 din Legea 123/2012 și art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București și rămâne în pronunțare pe această excepție, în temeiul art. 248 alin. (1) C.pr.civ..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.07.2015 sub nr._, petenta I. E. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.N.R.E., admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal nr._ din 22.06.2015.
În motivare, petenta a arătat că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa întrucât a încheiat cu INTERAGRO S.A. la data de 30.06.2011 contractul nr._, având ca obiect vânzarea cumpărarea de gaze naturale, precum și actul adițional nr. 8 la acest contract. Aceasta a arătat că a trimis întreaga documentație către A.N.R.E. prin adresa înregistrată cu nr._/13.11.2014.
Petenta a mai arătat că INTERAGRO S.A. avea încheiat un memorandum de înțelegere cu S.C. OMV PETROM GAS S.R.L. pentru asigurarea stocului minim de gaze.
Petenta a arătat și faptul că sancțiunea a fost aplicată în mod nelegal întrucât s-a făcut dovada că există documente care confirmă constituirea stocului de gaze. Astfel, constituirea stocului minim de gaze se demonstrează prin contractele încheiate potrivit reglementărilor în vigoare.
A mai invocat petenta că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii contractuale, și anume obiectul contravenției, latura obiectivă și latura subiectivă, iar societatea nu a săvârșit vreo faptă care să aducă atingere vreunor valori sociale. A mai arătat aceasta că A.N.R.E. și-a depășit limita de competență prin faptul că a analizat executarea contractelor, nelimitându-se la a constata încheierea acestora.
De asemenea, petenta a motivat faptul că procesul verbal este netemeinic prin prisma a mai multe considerente.
Aceasta a precizat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 123/2012, Ordinul 4/2013, Ordinul 108/2014.
În dovedirea susținerilor sale, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri (filele 17-82).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, potrivit prevederilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, conform chitanței depuse la dosar (fila 70).
La data de 28.08.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulate de petentă și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
În dovedirea apărărilor sale, intimata a arătat care au fost circumstanțele factuale care au determinat emiterea procesului verbal contestat. Aceasta a menționat că petenta, deși a încheiat actele juridice menționate, nu avea constituit în mod efectiv stocul minim de gaze potrivit normelor în vigoare, întrucât nici cocontractantul acesteia INTERAGRO S.A. nu deținea cantitățile de gaze menționate în aceste acte.
Intimata a precizat care ar fi fost consecințele negative ce ar fi rezultat din lipsa stocului minim de gaze, și anume imposibilitatea de alimentare a populației cu gaze naturale.
Astfel, intimata a arătat că sunt întrunite condițiile ilicitului contravențional, sancțiunea aplicată fiind legală.
Intimata a arătat considerentele pentru care plângerea este neîntemeiată, și anume: procesul verbal contestat este legal și temeinic, conținând toate elementele cerute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, fapta reținută în sarcina petentei constituie contravenție, fiind îndeplinite condițiile răspunderii acesteia, fapta fiind săvârșită cu vinovăție. A mai arătat intimata că petenta nu a cumpărat nicio cantitate de gaze în lunile noiembrie 2014 și decembrie 2014, iar cantitățile deținute de cocontractantul petentei erau insuficiente pentru acoperirea obligațiilor contractuale ce îi reveneau.
Intimata a mai precizat că simpla încheiere a unui contract nu este suficientă pentru a se considera că petenta și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în baza legii, petenta având obligația de a face dovada deținerii efective în depozite a stocului de gaze.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205-208 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 123/2012, O.U.G. nr. 33/2007, Ordinul 4/2013, Ordinul 108/2014.
În dovedirea susținerilor sale, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri (filele 142-207).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
La termen a fost invocată din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, în baza art. 130 alin. (2) și art. 129 alin. (2) pct. 3 C.pr.civ. raportat la art. 198 din Legea 123/2012 și art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 248 alin. (1) C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Deoarece excepția necompetenței teritoriale de ordine publică este o excepție de procedură, relativă și dilatorie, iar în urma admiterii acesteia judecarea cauzei ar trebui declinată în favoarea instanței competente, va fi analizată cu întâietate această excepție, având în vedere că asupra tuturor celorlalte excepții și apărări formulate în cauză se poate pronunța doar instanța competentă să soluționeze litigiul.
Potrivit art. 130 alin. (2) C.pr.civ., necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C.pr.civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Instanța reține, potrivit art. 198 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, că în cazul contravențiilor prevăzute la art. 194 sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Competența de soluționare a plângerilor contravenționale este stabilită de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Această competență teritorială este una exclusivă, ce nu poate fi înlăturată de părți.
Instanța reține că în sarcina petentei a fost reținută săvârșirea contravenției prevăzute de art. 194 pct. 25 din Legea nr. 123/2012, constând în aceea că nu a constituit stocul minim de gaze naturale, pe care titularii licențelor de furnizare/transport au obligația să îl dețină în depozitele de înmagazinare subterană, stabilit conform reglementărilor în vigoare, contravenție sancționată de art. 195 alin. (1) pct. 2 lit. d) din Legea nr. 123/2012 cu amendă de 500.000 lei.
Astfel, instanța are în vedere că persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare și că au această calitate persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice, astfel cum prevede art. 209 C.civ..
De asemenea, potrivit art. 219 C.civ., referitor la răspunderea pentru fapte juridice, faptele licite sau ilicite săvârșite de organele persoanei juridice obligă însăși persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
Or, în cauza contravenția reținută în sarcina petentei constă într-o faptă omisivă, și anume aceea de a nu constitui stocul minim de gaze naturale în depozitele de înmagazinare subterane prin încheierea contractelor necesare potrivit reglementărilor în vigoare.
Elementul material al contravenției prevăzute de art. 194 pct. 25 din Legea nr. 123/2012 în cazul petentei constă în concret, potrivit celor reținute de intimată, în omisiunea de a încheia contractele necesare în vederea asigurării stocului minim cerut de normele legale în vigoare, astfel cum reiese din procesul verbal nr._ din 22.06.2015 și din nota de sesizare nr._ din 16.02.2015.
Instanța reține că o faptă omisivă a unei persoane juridice constând în neîndeplinirea unei obligații legale are drept cauză omisiunea de a întreprinde acțiunile necesare de către organele de administrare care au prin lege, actul de constituire sau statut, puterea să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice.
Astfel, locul săvârșirii unei fapte omisive de către persoana juridică, prin neîndeplinirea de către aceasta, prin organele sale de administrare a unei obligații legale ce-i revine, este sediul acesteia, prezumându-se că acesta este locul unde persoanele ce au puterea de a angaja entitatea iau deciziile referitoare la persoana juridică.
Conform extrasului O.N.R.C. eliberat la data de 29.07.2015, petenta I. E. S.R.L. are sediul în Z., Al. Trandafirilor, nr. 1, C2, județ Teleorman (fila 75).
Potrivit prevederilor art. 132 alin. (1) și (3) C.pr.civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent, iar dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.
D. urmare, instanța constată că Judecătoria Sectorului 2 nu este competentă să judece prezenta cauză, având în vedere că locul săvârșirii contravenției nu se afla în circumscripția acestei instanțe, ci în circumscripția Judecătoriei Z..
Având în vedere considerentele de fapt și de drept menționate în cele ce preced, instanța urmează a admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu, și a declina soluționarea prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Z..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a plângerii contravenționale, formulată de I. E. S.R.L., cu sediul în Z., Al. Trandafirilor, nr. 1, C2, județ Teleorman, cu J_, CUI_, în contradictoriu cu intimata A.N.R.E. (A. Națională de Reglementare în Domeniul Energiei), cu sediul în București, sector 2, .. 3, în favoarea Judecătoriei Z..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. C. D. G. Ț. A.
Red./Tehn./B.C.D.G./4 ex./04.11.2015
| ← Întoarcere executare. Încheierea nr. 15/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria... → |
|---|
