Pretenţii. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 14474/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința Publică din data de 18.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. C. D. G.
GREFIER: Ț. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile având ca având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta E. E. MUNTENIA SA în contradictoriu cu pârâta P. ȘTEFANIEA.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.12.2015 fiind cuprinse fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței, sub nr._, la data de 03.07.2015, reclamanta E. E. MUNTENIA S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige pe pârâta P. Ștefaniea la plata sumei de 2.230,2 lei, reprezentând valoare servicii, la plata sumei de 42.29 lei, reprezentând penalități de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Reclamanta a arătat că, în fapt, între părți s-au desfășurat relații contractuale, în baza cărora pârâtei i-a fost atribuit nr. de client_. Aceasta a arătat că a livrat energie electrică în beneficiul pârâtei, emițând facturi în acest sens, facturi ce nu au fost achitate de aceasta.
Aceasta a arătat că facturile atestă datoria pârâtei, chiar dacă nu sunt semnate, întrucât semnarea și ștampilarea facturilor nu reprezintă elemente obligatorii pe care trebuie să le conțină aceste documente. Astfel, obligația de plată s-a născut ca efect al încheierii contractului și nu ca efect al emiterii ori acceptării facturii.
Or, potrivit contractului aplicabil, consumatorul este obligat să plătească contravaloarea energiei electrice consumate la prețul și în condițiile prevăzute în acesta, și anume în 15 zile de la data emiterii facturii.
Reclamanta a precizat că pârâta trebuia să achite facturile integral și la termen potrivit reglementărilor aplicabile, aceasta arătând că a fost publicat în Monitorul Oficial contractul cadru aplicabil în relațiile dintre aceasta și consumatori, astfel încât nimeni nu poate invoca necunoașterea prevederilor acestuia
S-a mai arătat că au fost calculate penalități de întârziere, conform reglementărilor aplicabile în cauză. Acestea sunt în cuantum de 42,29 lei.
Reclamanta a precizat că în cauză se impune aplicarea art. 1516 și 1535 C.civ., în sensul că are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Reclamanta a menționat că s-a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, demersurile sale rămânând fără rezultat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 150, 223, 277, 453, 628, 662 și art. 1025 și următoarele C.pr.civ., art. 1270, 1516, 1535 C.civ., art. 969 și următoarele, art. 1073 C.civ. 1864, C.pr.fisc., C.fisc., Legea nr. 13/2007, Legea nr. 123/2013, Decizia ANRE nr. 57/1999, Ordin ANRE nr. 5/2003.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei și a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie certificată: situația facturilor, somație, facturi, contract (filele 10-26).
Cererea a fost legal timbrată cu 181,1 lei, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013 (filele 3,74).
Pârâta a depus întâmpinare la data de 22.10.2015, prin care a precizat că nu a putut achita facturile datorită situației financiare dificile, nu a contestat debitul și penalitățile, solicitând să le poată achita în rate lunare de maxim 270 de lei.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept și pârâta nu a solicitat administrarea vreunor probe.
La data de 09.11.2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu eșalonarea debitului și a penalităților pe o perioadă de 6 luni, începând cu luna decembrie 2015.
Prin încheierea din data de 16.11.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 C.pr.civ., considerând că această probă este utilă și concludentă, putând duce la soluționarea cauzei.
În baza art. 260 alin. (2) C.pr.civ., instanța a administrat proba cu înscrisuri la același termen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt,
Între părți s-au desfășurat raporturi contractuale, în baza contractului de furnizare a energiei electrice nr._ din 05.11.2012, în temeiul cărora reclamanta a furnizat energie electrică către pârâtă, acesta din urmă având nr. de client_. În temeiul acestor relații pârâta avea obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor.
Acest contract este menționat în facturile depuse de reclamantă la dosar, încheierea acestuia nefiind contestată de către pârâtă.
În derularea raporturilor contractuale menționate mai sus, au fost emise mai multe facturi, printre care și următoarele:_,_,_,_ (filele 13-26). Acestea nu au fost achitate de pârâtă în termenul stabilit potrivit normelor speciale în vigoare.
Cuantumul total al acestor facturi este de 1.760,69 lei, potrivit celor consemnate în facturi și în situația întocmită de reclamantă (fila 10). Penalitățile de întârziere calculate pentru aceste facturi sunt în cuantum de 42,29 lei.
Aceste sume nu au fost contestate de pârâtă, aceasta recunoscând că nu a putut achita facturile emise de reclamantă ca urmare a situației financiare dificile, solicitând totodată eșalonarea plății acestora.
Reclamanta a precizat și faptul că a fost emisă factura_ din 06.07.2012 în valoare de 469,51 lei.
Cu toate acestea, această factură nu este depusă la dosar. De asemenea, aceasta este anterioară ca dată a emiterii datei menționate în celelalte facturi ca dată a încheierii contractului cu pârâta (05.11.2012).
Pentru aceste motive, instanța reține că reclamanta nu a probat faptul că pârâta datorează suma de 469,51 lei, menționată în situația întocmită de reclamantă (fila 10), acest tabel nefiind un înscris însușit de pârâtă sau acceptat de aceasta în alt mod.
În cuprinsul facturilor depuse se menționează că locul de consum este situat în București, sector 2, ., nr. 57. Aceasta este și adresa de domiciliu a pârâtei.
În drept,
Prin încheierea contractelor în formă scrisă, părțile din raportul juridic dedus judecății și-au exprimat în mod valabil voința, conform art. 1240 C.civ.. Astfel, devin incidente prevederile art. 1270 alin. (1) C.civ., referitor la forța obligatorie a contractului, în sensul că actul valabil încheiat are putere de lege între părți. Niciuna din părți nu contestă validitatea contractelor sau clauzele acestora.
Răspunderea contractuală este angajată, în temeiul art. 1350 alin. (2) C.civ., atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract, în sensul că ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Astfel că, pentru a fi angajată răspunderea contractuală a uneia din părți este necesar să se constate că aceasta nu și-a executat una din obligațiile asumate prin contract, culpa sa fiind prezumată prin simplul fapt al neexecutării în temeiul art. 1548 C.civ..
Pentru a fi angajată răspunderea contractuală a uneia din părți este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite a acesteia, prejudiciul suferit de cealaltă parte, legătura de cauzalitate între acestea, vinovăția părții.
Având în vedere faptul că pârâta nu a achitat în întregime, în termenele prevăzute în contract, facturile emise de reclamantă, există fapta ilicită, condiție a răspunderii contractuale, adică acțiunea prin care s-a adus o atingere dreptului subiectiv al altei persoane, prin încălcare unor norme de drept referitoare la îndeplinirea cu bună credință a obligațiilor asumate prin contract.
Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite a unei alte persoane. În cauză este îndeplinită și această condiție a răspunderii contractuale, prejudiciul suferit de reclamantă prin neachitarea integrală a facturilor emise pentru serviciile prestate pârâtei fiind în cuantum de 1.760,69 lei.
Astfel, acest prejudiciu actual este cert, fiind sigur atât în ceea ce privește existența cât și cuantumul său, și nu a fost încă reparat de pârâtă sau de o altă persoană.
Cu privire la legătura de cauzalitate, instanța constata că prejudiciul suferit de reclamantă este consecință directă a faptei ilicite a pârâtei.
Vinovăția este elementul care vizează latura subiectivă a răspunderii civile și constă în atitudinea autorului față de fapta sa și de urmările acesteia. În cauză nu a fost invocată de către pârâtă vreuna din cauzele care înlătura vinovăția. Instanța consideră că și această condiție a răspunderii civile contractuale este îndeplinită, culpa debitorului unei obligații contractuale fiind prezumată prin simplul fapt al neexecutării.
Instanța constată și faptul că pârâta a recunoscut prin întâmpinare faptul că nu a putut achita facturile emise de reclamantă, solicitând eșalonarea debitului.
Astfel, fiind îndeplinite toate condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei, instanța va admite cererea reclamantei. Prin urmare, o va obliga pe pârâtă să achite reclamantei suma de 1.760,69 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise în baza contractului încheiat de părți.
Va fi respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 469,51 lei, sumă aferentă facturii nr._ din 21.07.2012, întrucât aceasta nu este depusă la dosar, iar reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâta ar datora această sumă prin alt mijloc de probă, deși îi revenea sarcina probei sub acest aspect, conform art. 249 C.pr.civ..
Referitor la capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, instanța reține că reclamanta a precizat cuantumul acestora ca fiind reprezentat de suma de 42,29 lei. Instanța ia act că pârâta nu a contestat faptul că datorează penalități sau cuantumul acestora precizat de reclamantă, aceasta arătând că este de acord să achite penalitățile de întârziere.
Facturile ce fac obiectul prezentului dosar erau scadente la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.
Potrivit art. 1538 C.civ., clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale, iar potrivit art. 1539 C.civ., clauza penală poate fi stipulată și pentru neexecutarea obligațiilor la timpul stabilit.
Luând în considerare faptul că penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp, în temeiul art. 1539 C.civ., reclamanta poate cere atât executarea obligației principale, cât și a penalității.
D. urmare, pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse anterior, instanța o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 42,29 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor a căror contravaloare se cere în prezenta cauză.
Instanța reține că pârâta a solicitat prin întâmpinare eșalonarea debitului în rate. De asemenea, reclamanta a precizat că este de acord cu această eșalonare, în sensul de a fi achitat debitul în 6 tranșe lunare, începând cu luna decembrie 2015.
Potrivit art. 397 alin. (3) C.pr.civ., în cazurile în care instanța poate da termen pentru executarea hotărârii, ea va face aceasta prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând și motivele pentru care a acordat termenul. Debitorul nu va putea cere termen de plată, dacă debitorului i s-a acordat un termen rezonabil de plată de către creditor ori a avut posibilitatea să execute într-un termen rezonabil, calculat de la data comunicării cererii de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile art. 1.522 din Codul civil și nici dacă la data pronunțării subzistă vreunul dintre motivele prevăzute la art. 675 alin. (1).
Se are în vedere că pârâta se afla de drept în întârziere la momentul introducerii cererii de chemare în judecată în conformitate cu prevederile art. 1523 alin. (2) lit. c) C.civ..
Cu toate acestea, instanța reține faptul că pârâta a precizat că are o situație financiară precară, iar achitarea debitului într-o singură tranșă ar fi de natură a-i periclita mijloacele de trai. De asemenea, se va avea în vedere că reclamanta a precizat că este de acord cu eșalonarea debitului în 6 tranșe.
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea pârâtei și va dispune ca plata debitului să se facă în rate lunare.
Astfel, va dispune eșalonarea plății debitului neachitat și a penalităților de întârziere menționate anterior pe o perioada de 6 luni, urmând ca pârâta să efectueze 6 plăți lunare egale în cuantum de 293,44 lei fiecare, până la data de 10 a fiecărei luni, începând cu luna ianuarie 2016.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 alin. (1) C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar în conformitate cu dispozițiile art. 452 C.pr.civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii.
Reclamantei i s-a admis cererea formulată, iar aceasta a atașat la dosar chitanțe care atestă plata taxei de timbru în cuantum de 181,1 de lei (filele 3, 74).
Prin urmare, instanța urmează să dispună obligarea pârâtei, aflată în culpă procesuală, la plata către reclamantă a sumei de 181,1 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta E. E. MUNTENIA S.A., având J40/_/2008, C.U.I._, cu sediul în București, sector 1, .. 41-43, și cu sediul procesual ales în București, sector 2, .. 10A, Clădirea C3, . cu pârâta P. Ș., cu domiciliul în București, sector 2, .. 57, sector 2, CNP_.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.760,69 lei, reprezentând debit neachitat, și suma de 42,29 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Dispune eșalonarea plății debitului neachitat și a penalităților de întârziere menționate anterior pe o perioada de 6 luni, urmând ca pârâta să efectueze 6 plăți lunare egale în cuantum de 293,44 lei fiecare, până la data de 10 a fiecărei luni, începând cu luna ianuarie 2016.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 181,1 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 469,51 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria sectorului 2 București.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18.12.2015.
Președinte Grefier
B. C. D. G. Ț. A.
Red./Tehn./Ț.A./B.C.D.G./4 ex./13.01.2016
| ← Validare poprire. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Pretenţii. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI → |
|---|
