Plângere contravenţională. Sentința nr. 1876/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1876/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1876/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1876
Ședința publică de la 17.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. M.
Grefier: F.-G. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei de față, având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul D. G. în contradictoriu cu intimata DGPMB- BPR intervenientul E. C.M. și asigurătorii E. R. asigurare REASIGURARE SA și C. I. S.A.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul, personal și asistat de apărător, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar, martorul F. M., lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea arată că prin Serviciul Registratură, la data de 17.02.2015 s-a depus dovada îndeplinirii mandatului de aducere privind martorul F. M., după care:
Instanța, în temeiul art.318 și art.319 C.proc.civ. procedează la audierea sub prestare de jurământ a martorei F. M.,, depoziția acestuia fiind consemnată conform art. 321 C.proc.civ. și depusă la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul petentului pune concluzii de admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție pentru motivele invocate în scris, fără cheltuieli de judecată. Arată că, astfel cum susține și martorul audiat la acest termen de judecată, petentul era încadrat corect să vireze la dreapta, intervenientul fiind cel care nu a respectat marcajele intersecției. Învederează că petentul nu a mai fost sancționat.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.12.2013 sub nr._ petentul D. G. a solicitat în contradictoriu cu intimata DGPMB-Brigada de Poliție Rutieră anularea procesului verbal de contravenție . nr._/06.12.2013.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 06.12.2013 în jurul orelor 06.12.2013 se deplasa cu autoturismul nr._ , intrând în intersecția I. H. R. cu Ziduri Moși, pentru a efectua virajul la dreapta către . încadrat pe partea dreaptă cât mai aproape de mașinile parcate lângă bordură, asigurându-se că din partea stângă nu circulă nici un autoturism, schimbând direcția de mers către .> Petentul a mai arătat că în intersecție autoturismul cu nr._ condus de E. M., a schimbat direcția de mers, efectuând viraj la stânga către .. Ziduri Moși, autoturismul deplasându-se dinspre . de tramvai și banda celuilalt sens de circulație, efectuând neregulamentar virajul la stânga, intrând pe contrasens, loc unde s-a produs impactul.
A mai susținut petentul că nu avea obligația legală de a acorda prioritate de trecere autoturismului condus de intervenient, atâta vreme cât acest a efectuat neregulamentar virajul stânga iar . de autoturismele parcate în prelungirea scuarului dintre străzi.
În drept au fost invocate disp. art. 118 din OUG 195/2002.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și un martor.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul verbal de contravenție fiind legal și temeinic întocmit, fapta fiind constatată în mod directă de agentul de poliție.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul disp. art. 119 din OUG 195/2002 instanța a dispus citarea intervenientul E. C.M. și a asigurătorilor E. R. ASIGURARE REASIGURARE SA și C. I. S.A.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și petentul proba testimonială cu un martor.
A fost audiată martora F. M. declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând probatoriul admnistrat instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/06.12.2013, petentul a fost amendat 480 lei, pentru că în data menționată, ora 13:15, a condus auto nr._ pe . direcția . intersecția cu . respectat semnificația indicatorului „ cedează trecerea”, intrând în coliziune cu auto nr._ condus de intervenient pe drum prioritar, contravenție prev. de art.57 lit. a și art. 100 /3/c din OUG 195/2002.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petent cu mențiunea: „ Nimic de menționat în procesul verbal”.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petentul a negat contravenția imputată.
În cauza de față, este vorba despre o contravenție reținută în baza declarațiilor conducătorilor auto implicați în accident și vizionării avariilor autoturismelor, care confirmă cele reținute de către agentul constatator.
Din analiza declarațiilor celor doi conducători auto instanța reține că dinamica producerii accidentului descrisă de către intervenient este confirmată de avariile suferite de către autoturismele implicate.
Declarația martorei F. M. nu oferă date relevante în susținerea variantei petentului .Astfel, martora a declarat că petentul a fost lovit în partea dreaptă, avariile fiind în realitate în partea stângă și de asemenea că nu a observat dacă în zonă era amplasat un indicator.
Instanța învederează și cauza I. P. împotriva României, unde Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național.
Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59).
Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A., par. 60).
Aplicând acest raționament în cauză, Curtea a constatat că implicațiile concrete ale procedurii asupra reclamantului se rezumau la obligativitatea achitării unei amenzi într-un cuantum redus, de aproximativ 50 Euro, fără a exista posibilitatea de a fi înlocuită cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată (A., par. 52). Totodată, Curtea a apreciat că nu există niciun indiciu că suspendarea dreptului de a conduce autoturismul ar fi avut vreo consecință deosebită asupra petentului.
În ceea ce privește dreptul său la apărare, analizând exclusiv datele cuprinse în hotărârile judecătorești pronunțate, Curtea a observat că instanțele i-au dat ocazia de a-și prezenta punctul de vedere, în special în ce privește declarația privind faptul că mașina sa este diferită de cea din poze, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente. Cu toate acestea, Curtea a observat că reclamantul s-a limitat la expunerea unor motive de netemeinicie a procesului-verbal și afirmarea absenței identității dintre mașina sa și cea din planșele foto, fără a solicita administrarea vreunei probe în acest sens.
Prin urmare, ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Curtea a constatat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator, reclamantului dându-i-se pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile ».
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, având în vedere disp. art. 21 din OG 2/2001 și pericolul social concret al faptei astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul D. G., cu domiciliul în București, ., ., sector 1 în contradictoriu cu intimata DGPMB- BPR, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3 intervenientul E. C.M., cu domiciliul în București, .. 64, ., ., sector 2 și asigurătorii E. R. ASIGURARE REASIGURARE SA, cu sediul în Voluntari, .. 10, județul Ilfov și C. I. S.A, cu sediul în București, .. 5-7, parter, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Sector 2 București.
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ azi, 17.02.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Red.teh.red. PM/PM, 5 ex.22.06.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1756/2015. Judecătoria... | Evacuare. Încheierea nr. 19/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
