Plângere contravenţională. Sentința nr. 9351/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9351/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 9351/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.9351
Ședința publică din data de 23.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. G.
GREFIER: L. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petenta V. A. SRL în contradictoriu cu intimataCOMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI și DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședință publică din data de 10.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi când a hotărât următoarele:
INSTANTA
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 București la data de 30.03.2015, petenta a solicitat anularea procesului verbal . nr._, încheiat la data de 27.02.2015 de intimată.
În motivare, a arătat că a la data de 26.02.2015 vehiculul de transport marfa A2S3 cu numărul de înmatriculare_ /_ a plecat la ora 07:52 către Nădlac pentru a părăsi țara către Ungaria. La ora 22 vehiculul a ajuns în localitatea Nădlac, moment în care avea rovinietă valabilă însă a rămas blocat la graniță staționând începând cu ora 22:01 (26.02.2015) până la ora 09:21 (27.02.2015). Pe această durată vehiculul a staționat în coloană neputând ieși. În momentul în care a luat cunoștință de situația creată, administratorul societății a procedat la comandarea online a rovinietei, dar agentul constatator deja luase act de lipsa rovinietei. Faptul că vehiculul a parcurs doar 5 km într-un interval de de 12 ore nu se încadrează în noțiunea de circulație. Totodată, în cauyă este vorba de un caz fortuit constând în neputința de a părăsi țara.
În drept, a invocat art.31, 31 din OG nr.2/2001, OG nr.15/2002, art.1351 alin.3 C.civ.
A anexat înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare. A solicitat respingerea plângerii, arătând că procesul verbal a fost legal și temeinic întocmit.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța reține:
Petenta a fost sancționată contravențional, reținându-se în procesul verbal contestat că la data de 27.02.2015 a fost depistat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ /_ care îi aparține, fără a deține rovinietă valabilă la momentul efectuării controlului.
S-a stabilit că a fost încălcat art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002 și a fost aplicată sancțiunea amenzii, în cuantum de 3000 lei.
Verificând, sub aspectul legalității, procesul verbal atacat, instanța constată că acesta cuprinde toate elementele prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din OG nr. 2/2001. De asemenea, nu există alte motive de nelegalitate ce ar putea fi luate în considerare din oficiu.
În privința temeiniciei, instanța reține că fapta a fost constatată de agent, astfel că procesul verbal se bucură de prezumția de veridicitate a actelor administrative. Atât legislația națională cât și cea europeană permit utilizarea mecanismului probator al prezumției.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Totodată, instanța reține că verificarea deținerii rovinietei de către petentă s-a realizat în Baya de date SIEGMCR, iar petenta nu contestă lipsa rovinietei.
În cauză, petenta a invocat faptul că autovehiculul nu se afla în circulație, această susținere fiind neîntemeiată din moment ce se afla pe un drum public deschis circulației vehiculelor. Totodată nu are relevanță distanța parcursă atât timp cât vehiculul a circulat pe un drum public. În ceea ce privește incidența unui caz fortuit, instanța reține că nici această susținere nu este întemeiată. Astfel, petenta a avea obligația de a achiziționa rovinietă chiar începând cu ora expirării rovinietei anterioare, moment la care cunoștea situația autovehiculului (faptul că staționa). Mai mult, având în vedere obiectul activității petentei, aceasta putea prevedea apariția unor astfel de situații.
În privința individualizării sancțiunii, reținem că, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, conform art. 7 alin. 2 din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Conform alineatului următor, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În cauză, având în vedere că s-a reținut chiar în procesul verbal că autovehiculul se afla în localitatea Nădlac cu scopul de a părăsi țara, precum și faptul că petenta a achiziționat rovinieta pentru data de 27.02.2015 ulterior, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este una echitabilă și suficientă pentru a atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei sale precum și pentru a sancționa nerespectarea dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 27.02.2015 formulată de contestatoarea V. A. SRL având J_ și CUI_ cu sediul ales în București, ..106, ., ., sector 3 în contradictoriu cu intimata CNADNR-SA având J40/552/15.01.2004 și C.I.F.RO16054368, cu sediul în București, ..401A, sector 6.
Înlocuiește sancțiunea amnezii contravenționale cu cea a avertismentului.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. G. L. C.
Rd/th.rd GC/CL, 4 ex, 30.09.2015
| ← Obligaţie de a face. Încheierea nr. 09/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 9960/2015. Judecătoria... → |
|---|
