Plângere contravenţională. Sentința nr. 9353/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Sentința nr. 9353/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 9353/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.9353

Ședința publică din data de 23.09.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. G.

GREFIER: L. C.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată, privind pe petenta . SRL în contradictoriu cu intimata O. NAȚIONAL PENTRU JOCURI DE N..

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședință publică din data de 10.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 01.04.2015, petenta . SRL în contradictoriu cu intimata O. NAȚIONAL PENTRU JOCURI DE N. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal ./A nr._/17.03.2015 solicitând în principal anularea acestuia și implicit a măsurii complementare de confiscare a sumei de_ lei, iar în subsidiar anularea în parte și înlăturarea măsurii complementare.

În motivarea plângerii petenta a arătat că în urma controlului efectuat de către intimată la 16.03.2015 la sediul său, s-a constatat că petenta nu ar fi respectat prevederile art. 20 alin.4 din OUG nr.77/2009, respectiv nu a declarat la ONJN în termen de 15 zile lucrătoare vânzarea unui număr de 36 mijloace de joc tip slot machine conforma facturii nr._/18.11.2014 în valoare de_ lei fără TVA. Fapta a fost sancționată în baza art.22 alin.2 din OUG nr.77/2009, aplicându-se sancțiunea avertismentului în baza art. 7 din OG nr.2/2001. Totodată a fost confiscată suma de_ lei.

Petenta a arătat că fapta nu există deoarece ea nu a vândut aparatele de joc ci a încheiat un acord de dare în plată. Suma care a fost confiscată nu a fost niciodată încasată, dar pentru că aparatele nu puteau fi scoase din gestiunea sa doar în baza acestui acord, s-a emis factura nr._/18.11.2014. Astfel, nu sunt incidente dispozițiile art.20 alin.4 din OUG nr.77/2009. Mai mult, creditoarea petentei, cu care a fost încheiat acordul de dare în plată a prezentat inspectorilor declarația privind cumpărarea mijloacelor de joc înregistrată la ONJN sub nr._/25.11.2014. Chiar dacă ar fi fost o vânzare, era suficient ca doar una dintre părți să declare operațiunea.

Petenta nu are în obiectul de activitate exploatarea jocurilor de noroc și nici nu deține licență pentru organizarea jocurilor de noroc.

În subsidiar, petenta a solicitat să se constate că fapta prezintă o gravitate minimă și măsura complementară este astfel neproporțională. Din cuprinsul art. 22 alin.2 din OUG nr.77/2009 se poate concluziona că măsura complementară a confiscării se poate dispune doar în cazul în care sancțiunea principală aplicată este amenda, iar nu avertismentul. Totodată, măsura complementară a fost dispusă în mod nelegal și pentru că s-a dispus confiscarea pentru întreaga sumă cuprinsă în factură deși ea include a nu doar aparate de joc ci și alte obiecte acre au fost cedate creditoarei petentei.

În drept, art.31 și urm din OG nr.2/2001, art.5,7, 21 din OG nr.2/2001, OUG nr.77/2009.

La data de 08.05.015 intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, procesul verbal fiind legal întocmit. Intimata a arătat că petenta nu a notificat ONJN conform prevederilor legale privind cumpărarea mijloacelor de joc. Față de vânzarea certificată de factura nr._/18.11.2014, aceasta nu a prezentat declarația de notificare a ONJN. Din declarația dată de reprezentantul petentei rezultă că acesta nu și-a îndeplinit această obligație deoarece nu are în obiectul de activitate exploatarea jocurilor de noroc. Procesul verbal de contravenție cuprinde toate elementele obligatorii stabilite de lege. Totodată, darea în plată este asimilată unei operațiuni e vânzare-cumpărare.

În drept, OUG nr.77/2009, OG nr.2/2001, OUG nr.20/2013, HG nr.298/2013, HG nr.870/2009.

La data de 26.05.2015 petenta a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal ./DGSC/A nr._ încheiat la data de 17.03.2015 s-a reținut că petenta nu a respectat prevederile art. 20 alin.4 din OUG 77/2009, respectiv nu a declarat la ONJN în termen de 15 lucrătoare vânzarea unui număr de 36 mijloace de joc tip slot machine conform facturii nr._/18.11.2014. Fapta a fost sancționată în baza art. 22 alin.2 din OUG nr.77/2009, aplicându-se măsura avertismentului și dispunându-se măsura complementară a confiscării sumei de_ lei.

Verificând, sub aspectul legalității, procesul verbal atacat, instanța constată că acesta cuprinde toate elementele prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din OG nr. 2/2001. De asemenea, nu există alte motive de nelegalitate ce ar putea fi luate în considerare din oficiu. Critica contestatoarei referitoare la faptul că a fost aplicată măsura avertismentului și prin urmare nu putea fi aplicată măsura complementară a confiscării este neîntemeiată deoarece art. 7

din OG nr.2/2001 prevede că avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa, putându-se aplica și in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune, astfel cum este cazul de față. Totodată din cuprinsul art. 5 se poate concluziona că se poate aplica o măsură complementară pe lângă sancțiunea principală a avertismentului, acestea nefiind incompatibile, tocmai pentru că aplicarea fiecăreia dintre ele are un scop diferit. Apărarea contestatoarei conform căreia actul sancționator permite aplicarea măsurii complementare a confiscării doar în cazul aplicării amenzii ca sancțiune principală este neîntemeiată, dispozițiile anterior menționate și care reprezintă cadrul legal general în materie de contravenții contrazicând această ipoteză.

În privința temeiniciei, reținem că procesul verbal se bucură de prezumția de veridicitate a actelor administrative. Atât legislația națională cât și cea europeană permit utilizarea mecanismului probator al prezumției.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

În cauză, petenta a beneficiat de toate garanțiile procesuale, însă nu a propus probe care să contrazică aspectele reținute în actul atacat.

Astfel, apărarea petentei referitoare la faptul că nu a avut loc o operațiune propriu zisă de vânzare-cumpărare este neîntemeiată deoarece scopul legiuitorului prin consacrarea legislativă a acestei obligații, respectiv de informare a ONJN privind operațiunea de vânzare a aparatelor de joc, a fost acela ca transmiterile acestor obiecte să fie controlată de organele abilitate tocmai pentru ca activitatea de a organiza jocuri de noroc să fie una declarată, autorizată și sa poată fi supusă controlului. Având în vedere aceste aspecte, este evident că și darea în plată a fost asimilată de către legiuitor operațiunii de vânzare-cumpărare, importantă fiind transmiterea acestor aparate, iar nu operațiunea juridică prin care are loc. Față de aceste aspecte nici critica petentei referitoare la faptul că nu a încasat niciodată suma cuprinsă în factura emisă nu are relevanță. Nici apărarea petentei referitoare la faptul că nu are în obiectul de activitate exploatarea și organizarea de jocuri de noroc nu este relevantă, textul legal neimpunând o astfel de cerință, iar notificarea cu privire la transmiterea aparatelor de joc având chiar acest scop, acela de a descoperi societățile care organizează astfel de activități fără autorizație. Faptul că în factură sunt trecute și alte obiecte (scaune, suport pahare), iar măsura confiscării privește întreaga sumă, este neîntemeiată deoarece acestea reprezintă accesorii ale aparatelor de joc.

Critica petentei referitoare la faptul că creditoarea sa a declarat operațiunea de închiriere a celor 34 de aparate de joc nu are relevanță, art. 20 alin.4 din OUG nr.77/2009 impunând ambelor părți ale unei tranzacții obligativitatea declarării acesteia, iar nu doar uneia dintre ele.

În sfârșit reținem că și individualizarea sancțiunilor a fost corect efectuată, instanța analizând legalitatea aplicării măsurii confiscării anterior. Totodată, aplicarea măsurii confiscării este una obligatorie astfel cum rezultă din cuprinsul art. 22 alin.2 din OUG nr.22/2009, nefiind lăsată la latitudinea agentului constatator ca în cazul alin.1 al aceluiași articol.

Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . SRL având J40/_/2003 și CUI_ cu sediul ales la C.. Av. B. T., din București, ., sector 1, în contradictoriu cu intimata O. NAȚIONAL PENTRU JOCURI DE N. cu sediul în București, Calea Victoriei nr.9, sector 3,ca neîntemeiată.

Menține procesul verbal de contravenție ./A nr._/17.03.2015. Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.09.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C. G. L. C.

Red/Tehn/CG/LC/4ex/14.10.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 9353/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI