Pretenţii. Hotărâre din 02-02-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 1064/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
București, Sector 3, Bvd. Unirii nr. 37
Tel./Fax.: 021/408.36.52/e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 2891
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR. 1064
Ședința publică din data de 02.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. G.
Grefier: C. A. N.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile, având ca obiect „pretenții” și privind pe reclamanta . Vienna Insurance Group SA, în contradictoriu cu pârâta Administrația D. Public Sector 2.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 26.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.02.2015.
După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 NCPC, instanța a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti la data de 17.05.2013 sub număr de dosar_, reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA a chemat în judecată pe pârâții C. L. SECTOR 2 și ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SECTOR 2, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 2119 lei cu titlu de despăgubiri civile și dobânda legală stabilită de BNR calculată de la data plății către asiguratul CASCO, urmând ca aceasta să curgă până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
2. În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței de judecată că la data de 27.05.2011 autoturismul cu nr. MAI_, proprietatea asiguratului reclamantei, a fost avariat în timp ce circula pe . unei gropi nesemnalizate ce se afla în carosabil. S-a arătat de către reclamantă că a achitat păgubitului o despăgubire în valoare de 2119 lei la data de 29.08.2011.
3. În drept, au fost invocate dispozițiile art.998 și urm. C.civ, art. 22 din Legea nr. 136/1995.
4. În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul G. M. și proba cu expertiza tehnică auto având ca obiectiv stabilirea legăturii de cauzalitate între avariile suferite de autoturismul MAI_ și groapa aflată în carosabil.
5.În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv proces-verbal nr. 52/13.02.2013 (fil. 5), extras de cont (fil. 6), cerere de plată a despăgubirii (fil. 7), factura (fil. 8), nota de constatare (fil. 10), certificat de înmatriculare (fil. 11), contract de asigurare facultativă (fil. 12).
6. Acțiunea introductivă de instanță a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, taxa judiciară de timbru în valoare de 180,52 lei fiind depusă la dosarul cauzei (fil. 22).
B. Apărările formulate
7. Legal citate, pârâtele au formulat întâmpinare la dosarul cauzei. Astfel, pârâta ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SECTOR 2 a formulat întâmpinare la dosarul cauzei (fil. 32-35), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A arătat că planșele fotografice în care sunt redate reperele avariate nu au inscripționate numărul dosarului de daună și data când au fost efectuate, reclamanta nepreocupându-se de conservarea unor probe în vederea unei viitoare acțiuni în regres. S-a învederat de asemenea că nu este dovedită în cauză întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale: existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, raportul de cauzalitate și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
8. Pârâta C. L. SECTOR 2 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului L. al Sectorului 2 București. Pe fondul cauzei a solicitat pârâta respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, având în vedere că nu s-a făcut dovada că autoturismul implicat în evenimentul rutier a fost avariat din cauza unei coliziuni cu o groapă nesemnalizată. A formulat pârâta și cerere de chemare în garanție (fil. 42-43) a ADP SECTOR 2 BUCUREȘTI, având în vedere că administrația străzilor este cea care administrează rețeaua stradală principală.
C.Probe
9. În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, proba testimonială și proba cu expertiza. Prin Încheierea din data de 03.03.2014 instanța a respins excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului L. Sector 2 ca neîntemeiată, a respins cererea de chemare în garanție a ADP SECTOR 2 ca inadmisibilă și a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei C. L. SECTOR 2 BUCUREȘTI. În ședința publică din data de 28.04.2014 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul G. M. și proba cu expertiza tehnică specialitatea autovehicule circulație rutieră, apreciind că aceste probe sunt utile, pertinente și concludente pentru soluționarea cauzei.
10. Obiectivul expertizei încuviintate de către instantă a fost stabilirea faptului dacă există o eventuală legătură de cauzalitate între avariile suferite de autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI_ și groapa aflată în carosabil.
II. ÎN FAPT
11. Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
12. În fapt, la data de 27.05.2011 autoturismul cu nr. MAI_ proprietatea asiguratului CASCO al reclamantei a fost avariat în timp ce circula pe . unei gropi nesemnalizate care se afla în carosabil.
III. ÎN D.
- Reglementări incidente
13. Instanța va avea în vedere la soluționarea cauzei de față prevederile legale din materia răspunderii civile delictuale, urmând a verifica dacă sunt îndeplinit condițiile răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri.
14. Potrivit dispozițiilor art. 998 C.civ: „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe aceia din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”. De asemenea, instanța va reține și prevederile art. 999 C.civ potrivit cărora: „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
- Soluția instanței de judecată
15. Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază că acțiunea formulată de către reclamantă este întemeiată în parte, motiv pentru care o va respinge Soluția instanței de judecată se întemeiază pe următoarele argumente, hotărâtoare în formarea convingerii instanței de judecată:
16. Instanța reține că răspunderea civilă delictuală presupune un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei ilicite sau o altă persoană chemată să răspundă are obligația de a repara prejudiciul. Instanța se va raporta în cauză la condițiile răspunderii civile delictuale, urmând a verifica dacă acestea sunt întrunite în cauza de față. Răspunderea civilă delictuală presupune existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, precum și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. În prezenta cauză s-a invocat răspunderea civilă pentru paza lucrurilor.
17. Prejudiciul reprezintă consecința negativă suferită de către o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de către o altă persoană. Prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat în prealabil de o altă persoană. Prin fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale se înțelege orice acțiune sau inacțiune, prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparține unei persoane. Fapta trebuie să fie săvârșită cu vinovăție,aceasta fiind acel element al răspunderii civile delictuale care vizează latura subiectivă a faptei, adică atitudinea subiectivă a autorului față de fapta sa ori față de urmările acestei fapte, la momentul la care a săvârșit-o. Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este o răspundere subiectivă deci va fi angajată numai dacă există vinovăția autorului faptei prejudiciabile.
18. Analizând raportul de expertiză depus la dosarul cauzei instanța reține că expertul tehnic desemnat în cauză a răspuns obiectivului stabilit de către instanța de judecată, expertiza efectuându-se în principal pe baza planșelor foto din dosar, a înscrisurilor depuse de către ambele părți în dovedire, precum și a constatărilor efectuate de către expert.
Obiectivul stabilit de instanța de judecată- stabilirea faptului dacă există o eventuală legătură de cauzalitate între avariile suferite de autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI_ și groapa aflată în carosabil.
19. Concluziile expertului desemnat în cauză au fost în sensul că având în vedere declarația conducătorului auto, fotografiile puse la dispoziția acestora și faptul că daunele sunt localizate la roți și la elemente din imediata apropriere a acestora, se concluzionează că avariile produse la autovehiculul cu nr. MAI_ se puteau produce ca urmare a trecerii printr-o groapă aflată pe calea de rulare și există legătură directă între avariile înregistrate de autovehiculul cu nr. MAI_ și groapa aflată în carosabil în mod ipotetic deoarece daunele produse sunt localizate la reperele aflate permanent în contact cu calea de rulare (roți) și la un reper aflat în legătură cu buticul roții dreapta față.
Forța probantă a raportului de expertiză
20. Instanța reține că, în ceea ce priveșteconcluziile raportului de expertiză, acestea nu sunt obligatorii pentru judecători, aceștia nefiind obligați nici să dispună efectuarea unei noi expertize. Lucrarea întocmită de un specialist este un simplu mijloc de probă care, în principiu, nu are o pondere superioară la analizarea materialului probator de către instanța de judecată. Însă, întocmai ca în cazul celorlalte mijloace de probă, și în cazul raportului de expertiză, judecătorul trebuie să indice motive temeinice pentru înlăturarea acestui mijloc de probă, De altfel, în practica judiciară s-a arătat că acest mijloc de probă nu poate fi absolutizat, instanța având chiar posibilitatea de a înlătura lucrarea care nu se coroborează cu alte probe, neexistând obligația pentru judecător de a-și însuși observațiile, constatările și concluziile expertului desemnat.
21. Instanța va avea în vedere și faptul că, totuși, în măsura în care opinia exprimată în cadrul raportului de expertiză nu este combătută prin nicio altă probă, iar concluziile finale sunt convingătoare, atunci, raportat la cauza concretă dedusă judecății, acest mijloc de probă este prevalent în cauză.
22. Judecătorul cauzei beneficiază de un drept suveran de apreciere a probelor astfel că, în raport de opinia expertului care se regăseste în raportul de expertiză depus la dosar, având în vedere și lipsa obiecțiunilor la raport, instanța apreciază că acest mijloc de probă este prevalent în cauza de față.
23. Pârâta a susținut în cauza de față că nu s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale. Raportat la declarația martorului audiat în cauză (fil. 68 dosar), având în vedere de asemenea și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța apreciază că există un prejudiciu cert-avarierea autoturismului, reclamanta făcând dovada achitării sumei de 2119 lei către asiguratul său CASCO, problema punându-se în ceea ce privește legătura de cauzalitate. De altfel, pârâta nici nu neagă producerea acestuia), constând în daunele aduse autoturismului apartinând conducătorului auto asigurat CASCO la societatea reclamantă. Se pune problema dacă există o legătură de cauzalitate între groapa aflată în carosabil si prejudiciu. Instanta retine că în doctrina actuală majoritară este conceptia sistemului indivizibilitătii cu conditiile, fenomenul- cauză nu actionează izolat ci este, de cele mai multe ori, conditionat de anumiti factori care desi nu produc în mod nemijlocit efectul îl favorizează astfel încât aceste conditii alcătuiesc o unitate indivizibilă. Raportat la aceste precizări prealabile, instanta apreciază raportat la înscrisurile de la dosarul cauzei coroborate cu raportul de expertiză întocmit, că sunt îndeplinite conditiile răspunderii civile în prezenta cauză.
29. În ceea ce priveste suma pretinsă de reclamantă, respectiv suma de 2119 lei, contravaloare reparatii auto, instanta retine că ac eastă sumă este dovedită din facturile, devizul si înscrisurile depuse la dosar.
30. Apreciind că sunt îndeplinite conditiile răspunderii civile delictuale în prezenta cauză, acordând prevalentă în prezenta cauză probei cu expertiza tehnică administrată, instanta va admite actiunea formulată de către reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SECTOR 2 și va obliga pe pârâtă la plata sumei de 2119, cu titlu de despăgubiri civile, precum si la plata dobânzii legale, de la data plății efectuate de asigurător și până la achitarea integrală a debitului.
Asupra cheltuielilor de judecată
31. Potrivit dispozițiilor art. 453 NCPC, partea care pierde procesul este obligată să plătească celeilalte părți, la cerere, cheltuieli de judecată. Pentru ca o parte să fie considerată că a pierdut un proces trebuie fie ca aceasta să fi învestit instanța cu o cerere pe care instanța să o fi respins, fie să fie obligată la o anumită prestație, ca efect al admiterii cererii celeilalte părți. Temeiul obligației de restituire a cheltuielilor de judecată constă în culpa procesuală, dedusă din sintagma partea care cade în pretenții. Culpa procesuală aparține pârâtului în cazul admiterii actiunii introductive de instantă. În cauza de fată, instanta constată că pârâta a căzut în pretentii.
32. Dovada propriu-zisă a cheltuielilor de judecată se va putea face cu înscrisuri, cu martori sau prezumții. În ceea ce privește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța reține că, potrivit jurisprudenței constante a CEDO, cheltuielile de judecată nu pot fi acordate decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestora. Caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată presupune că, „în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului sau/și reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate”, să fie previzibile, în sensul de a fi cunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta să aibă dreptul de a le contesta și combate.
35. Pornind de la înscrisurile anexate la dosarul cauzei, instanța urmează să verifice dacă toate cheltuielile solicitate de către reclamantă sunt dovedite. Fată de prevederile art. 453 NCPC, instanța o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 2672,52 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 992 lei cu titlu de onorariu avocat, dovedită conform factura și OP depuse la dosar înainte de închiderea dezbaterilor, suma de 180,52 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și suma de 1500 lei cu titlu de onorariu expert. De asemenea, instanța va respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata celorlalte sume solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată ca neîntemeiată. Astfel, instanța reține că nu se pot acorda în cauză cheltuieli pentru serviciile de premediere, deoarece acestea nu sunt dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1.Respinge actiunea formulată de către reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA, cu sediul în București, .. 31-33, sector 3, în contradictoriu cu pârâta C. L. SECTOR 2, cu sediul în București, .-13, sector 2, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesual pasivă, față de admiterea excepției lipsei calității procesual pasive prin încheierea din 03.03.2014.
2. Admite în parte actiunea formulată de către reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SECTOR 2, cu sediul în București, ., sector 2.
3. Obligă pe pârâtă la plata sumei de 2119, cu titlu de despăgubiri civile, precum si la plata dobânzii legale, de la data plății efectuate de asigurător și până la achitarea integrală a debitului.
4. Fată de prevederile art. 453 NCPC, obligă pe pârâtă la plata sumei de 2672,52 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 992 lei cu titlu de onorariu avocat, dovedită conform factura și OP depuse la dosar înainte de închiderea dezbaterilor, suma de 180,52 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și suma de 1500 lei cu titlu de onorariu expert.
5. Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata celorlalte sume solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată ca neîntemeiată.
6. Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, conform art. 466 alin. (1) NCPC raportat la art. 468 alin. (1) NCPC.
7. Apelul se va depune la Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti.
8. Hotărârea se va comunica părților în copie, potrivit dispozițiilor art. 427 alin. (1) NCPC.
9. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. G. C. A. N.
Red./Tehn. G.V./C.A.N. 5 ex. imprimate la data de 05.02.2015
| ← Succesiune. Sentința nr. 1022/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1012/2015. Judecătoria... → |
|---|
