Pretenţii. Sentința nr. 9302/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9302/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 9302/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.9302
Ședința publică din data de 23.09.2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE:P. V. L.
GREFIER:B. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect pretenții civile privind pe reclamantul M. București prin Primar General în contradictoriu cu pârâta M. ( fosta Maganu) A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit partile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, dupa care,
Instanța constata ca pârâta nu a depus întampinare, ca s-a solicitat judecata în lipsa si, verificându-și competența în temeiul art. 131 C.pr.civ., constată că este competentă a soluționa prezenta cauză general, material și teritorial conform art. 94 pct.1lit. k coroborat cu art. 107 alin.1 C.pr.civ., în baza art. 238 alin. 1 C.proc. civ, estimeaza durata cercetarii procesului la 10 zile, în baza dispozițiilor art. 258 alin. 1 C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisuri solicitata de reclamant ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei si dispune administrarea ei la termenul de azi potrivit art. 260 alin. 1 C.proc. civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză și nici alte incidente de solutionat, instanța, în temeiul art. 244 C.proc.civ., declară încheiată faza de cercetare a procesului și, în temeiul art. 392/394 C.proc.civ., reține cauza spre soluționare .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 2 București în data de 19.05.2015, sub nr._ reclamantul M. București prin Primar General în contradictoriu cu pârâta M. ( fosta Maganu) A. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.323,90 dolari SUA, reprezentând debit restant pentru imobilul situat în Bucuresti, . nr. 17-19, sector 2, din care suma de 649,35 dolari SUA, taxa concesiune aferenta perioadei aprilie 2012 – martie 2015, suma de 155,84 dolari SUA, TVA aferent, suma de 1.133,12 dolari SUA, majorari de întarziere aferente taxei de concesiune neachitata pentru perioada aprilie 2012 – martie 2015, suma de 271,95 dolari SUA, majorari de întarziere aferente TVA-ului si suma de 113,64 dolari SUA, majorari de întarziere aferente taxei de concesiune aferenta perioadei aprilie 2011-martie 2012, achitata la data de 07.08.2012 precum si la plata majorarilor de întarziere aferente taxei de concesiune si TVA-ului în continuare pana la achitarea integrala a debitului.
În motivarea cererii, s-a arătat că partile au încheiat contractul de concesiune nr. 141/24.03.2003 pentru un teren în suprafata de 20 mp situat în Bucuresti, . nr. 17-19, sector 2. În baza art. 5 din contract pârâta avea obligatia achitarii redeventei concesiunii iar potrivit art. 7 din contract, s-a obligat sa plateasca majorari de întarziere de 0,5%/zi pentru suma datorata.
Pârâta nu si-a îndeplinit obligatiile pentru perioada aprilie 2012 – martie 2015 iar pe cele pentru perioada aprilie 2011-martie 2012 le-a achitat la data de 07.08.2012.
În drept, a invocat prevederile art. 1166 si urm. si art. 1237 Cod civil.
A anexat înscrisurile invocate în copie certificata si a solicitat judecata în lipsa conform art. 223 alin. 3 C.pr.civ.
Cererea este scutita de plata taxei de timbru în baza art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Legal citata, pârâta nu a depus întâmpinare si nu s-a prezentat în fata instantei.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține:
Partile au încheiat contractul de concesiune nr. 141/24.03.2003 pentru un teren în suprafata de 20 mp situat în Bucuresti, . nr. 17-19, sector 2.
În baza art. 5 din contract pârâta avea obligatia achitarii redeventei concesiunii iar potrivit art. 7 din contract, s-a obligat sa plateasca majorari de întarziere de 0,5%/zi pentru suma datorata.
Pârâta nu si-a îndeplinit obligatiile pentru perioada aprilie 2012 – martie 2015 iar pe cele pentru perioada aprilie 2011-martie 2012 le-a achitat la data de 07.08.2012, fiind restanta la data promovarii actiunii cu suma de 2.323,90 dolari SUA, din care suma de 649,35 dolari SUA, taxa concesiune aferenta perioadei aprilie 2012 – martie 2015, suma de 155,84 dolari SUA, TVA aferent, suma de 1.133,12 dolari SUA, majorari de întarziere aferente taxei de concesiune neachitata pentru perioada aprilie 2012 – martie 2015, suma de 271,95 dolari SUA, majorari de întarziere aferente TVA-ului si suma de 113,64 dolari SUA, majorari de întarziere aferente taxei de concesiune aferenta perioadei aprilie 2011-martie 2012, achitata la data de 07.08.2012
Pentru actul juridic, prin Legea nr.71/2011, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privinta conditiilor de validitate si, pe cale de consecintă, a nulitătii, ci si pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după . unei noi legi), pentru executarea obligatiilor asumate de părti, pentru încetarea actului juridic.
Această regulă se desprinde atât din dispozitiile art. 6 alin. (2) si (3) C.civ. (reluate în art. 3 si art. 4 din Legea nr. 71/2011), cât si din art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia, ”contractul este supus dispozitiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveste încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa”.
Potrivit art. 6 alin. (3) C.civ. si art. 4 din Legea nr. 71/2011, actele juridice lovite de nulitate absolută ori relativă sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozitiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozitiilor legii noi.
Rezulta ca litigiul supus judecatii este reglementat din punct de vedere al dreptului material de codul civil de la 1864.
In ceea ce priveste legea de procedura aplicabila instanta retine ca potrivit art. 24 din C.pr.civ. si art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Rezulta ca litigiul dedus judecatii este reglementat de noua lege de procedura, în vigoare din data de 15.02.2013.
Problema în discutie nu se rezuma doar la stabilirea instantei competente sa solutioneze prezenta pricina, ci presupune implicit stabilirea naturii juridice a acesteia, a naturii contractului de concesiune.
Desi intitulat de catre reclamant contract de concesiune, termen uzitat si în limbajul uzual, nejuridic, în conditiile în care Legea nr.50/1991 nu îl denumeste ca atare, pretul concesiunii nu constituie o taxa în acceptiunea Codului fiscal.
Potrivit prevederilor art.248 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, impozitele si taxele locale sunt dupa cum urmeaza:a) impozitul pe cladiri;b) impozitul pe teren;c) taxa asupra mijloacelor de transport;d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor;e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate;f) impozitul pe spectacole;g) taxa hoteliera;h) taxe speciale; i) alte taxe locale.
Daca în primele 7 categorii de taxe si impozite în mod cert nu se poate include "taxa" de concesiune, ramâne de vazut daca ea ar avea acoperire legala subsumându-se sintagmelor "taxe speciale" sau "alte taxe locale".
Sintagma si, implicit, sfera de reglementare la nivel local, de "taxe speciale" acopera prestarea de servicii publice locale, asa cum reiese din prevederile art.282 alin.1 din Legea nr.571/2003, potrivit carora "Pentru functionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice si juridice, consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, pot adopta taxe speciale".
Or, concesionarea unui teren nu constituie prestare de serviciul public local.
De asemenea, calificarea ca "taxa" de concesiune care antreneaza natura juridica de creanta fiscala, nu poate fi facuta nici în temeiul art.283 din Legea nr.571/2003, privind "alte taxe locale", care se refera limitativ la "taxe pentru utilizarea temporara a locurilor publice si pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice de arhitectura si arheologice si altele asemenea" sau "taxe pentru detinerea sau utilizarea echipamentelor si utilajelor destinate obtinerii de venituri care folosesc infrastructura publica locala, pe raza localitatii unde acestea sunt utilizate, precum si taxe pentru activitatile cu impact asupra mediului înconjurator".
Prin urmare, instanta opineaza ca asa numita "taxa" de concesiune nu constituie o taxa locala în acceptiunea Codului fiscal, astfel încât sa-i fie aplicabile prevederile privind creantele fiscale.
In alta ordine de idei, contractul de concesiune nu este un contract administrativ deoarece nu are ca obiect "punerea în valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitiile publice"conform art.2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004.
Terenul nu face parte din domeniul public ci din domeniul privat al Municipiului Bucuresti. Asadar nu poate fi vorba de punerea în valoare a bunurilor proprietate publica.
Or, terenul aferent locuintei pârâtei constituie bun din domeniul privat al unitatii administrativ teritoriale, doar acestea putând face - potrivit dispozitiilor art.13 alin.1 din Legea nr.50/1991, temei al prezentei concesiuni - obiectul concesiunii în vederea construirii de locuinte.
Pe cale de consecinta, se retine ca este vorba despre un contract civil reglementat de Codul civil de la 1865 si, în raport de valoarea pretentiilor, ca judecatoria este instanta competenta sa solutioneze cauza.
Potrivit art. 969 Cod civil, conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante iar potrivit art. 970 Cod civil, conventiile trebuie executate cu buna-credinta, ele obligand nu numai la ceea ce este expres într- însele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa. (C. civ. 977 si urm.).
Pentru considerentele expuse se constata ca actiunea astfel cum a fost formulată este întemeiata si urmeasa sa fie admisa.
Avand în vedere art. 451 C.pr.civ., instanta va avea în vedere ca reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea astfel cum a fost formulată de reclamantul M. București prin Primar General , cu sediul în Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 291-293, sector 6 în contradictoriu cu pârâta M. ( fosta Maganu) A., CNP_, cu domiciliul în ., ., judetul Buzau.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 2.323,90 dolari SUA în ei la data platii, reprezentând debit restant pentru imobilul situat în Bucuresti, . nr. 17-19, sector 2, din care suma de 649,35 dolari SUA, taxa concesiune aferenta perioadei aprilie 2012 – martie 2015, suma de 155,84 dolari SUA, TVA aferent, suma de 1.133,12 dolari SUA, majorari de întarziere aferente taxei de concesiune neachitata pentru perioada aprilie 2012 – martie 2015, suma de 271,95 dolari SUA, majorari de întarziere aferente TVA-ului si suma de 113,64 dolari SUA, majorari de întarziere aferente taxei de concesiune aferenta perioadei aprilie 2011-martie 2012, achitata la data de 07.08.2012 precum si la plata majorarilor de întarziere aferente taxei de concesiune si TVA-ului în continuare pana la achitarea integrala a debitului.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare .
Cererea de apel se depune la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.
Pronunțată în ședintă publică, azi 23.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER,
P. V. L. B. F.
Red. jud. PVL
4 ex. 30.09.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9307/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 9301/2015. Judecătoria... → |
|---|
