Revendicare imobiliară. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 14284/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința Publică din data de 17.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. A. P.
Grefier: O. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect revendicare imobiliară privind pe reclamantul A. G. M. și pe pârâta S. E..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și la solicitarea părților, a amânat pronunțarea la data de 03.12.2015, la data de 10.12.2015 și la data de 17.12.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 27.11.2012 reclamantul A. G. M. în contradictoriu cu pârâta S. E., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la a îi lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul proprietatea exclusivă a reclamantului compus din teren în suprafață de 179 m.p. și construcții aflate pe teren în suprafață de 126 m.p., situate la adresa din București, ..69, sector 2, precum și obligarea pârâtei la a respecta servitutea de trecere aferentă apartamentului nr.2, constituită prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/1945.
În motivare a arătat, în esență, că obținut dreptul de proprietate asupra imobilelor din .. 69 astfel: o parte din apartamentul nr.2 și teren în suprafață de 36 m.p., prin certificatul de moștenitor nr. 256/1999 emis de Societatea Civilă Mentor; cealaltă parte din apartamentul nr. 2 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3056/1999 de la Federația Comunităților evreiești, iar terenul aferent acesteia de 17 m.p. prin titlul de proprietate nr. 1944/2000 emis de Prefectura Municipiului București și corpul A prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2046/2002, iar pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra locuinței formată din 2 camere, hol, bucătărie, baie, cameră de serviciu, WC, cameră-depozit, cu terenul aferent în suprafață de 312 m.p. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9451/1984 de notariatul de Stat al Sectorului 2. Că din totalul suprafeței de teren de 500 m.p., teren construit și neconstruit, deține în proprietate 179 m.p. teren din care suprafață construită 126 m.p., restul teren liber de construcții, iar pârâta S. E. 312 m.p., total suprafață construită și neconstruită.
A mai precizat că deși, așa cum rezultă din compararea actelor de proprietate acesta deține, în proprietate 53 m.p. teren liber situat în curtea imobilului din București, ., sector 2, pârâta, în mod abuziv, a pus stăpânire pe întreg terenul, nepermițându-i să-și exercite dreptul de proprietate cu privire la terenul proprietatea sa exclusivă.
De asemenea, a arătat că deși prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/1945, a fost instituită servitutea de trecere, în sarcina proprietății familiei A. spre a îi servi proprietății familiei Lobel, iar odată cu înstrăinarea acestui fond s-a transmis și dreptul accesoriu, iar sarcina impusă fondului aservit grevează asupra acestuia indiferent cine ar fi fost proprietar, dreptul său a fost încălcat de către pârâtă.
În drept, a invocat disp. art.555, 563 și urm., 617 și urm. C.civ..
În dovedire a depus un set de înscrisuri.
La data de 17.06.2013, pârâta S. E., a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât acesta nu face dovada calității de proprietar al terenului revendicat, excepția autorității de lucru judecat față de cererea privind dreptul de trecere raportat la sentința civilă nr.3814/11.05.2007 a Judecătoriei sectorului 2 București pronunțată în dosarul nr._/2002, definitivă prin decizia civilă nr.704A/25.06.2010 a Tribunalului București, dosar nr._ și irevocabilă prin Decizia civilă nr.824R/28.06.2011 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr._, precum și excepția lipsei de interes.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând în esență că nu i-a îngrădit dreptul de a folosi sau de a dispune de propriul bun, că drepturile de proprietate asupra imobilului părților au fost dobândite de la același autor, respectiv soții M. și I. A. și că din analiza atentă a actelor de înstrăinare, în succesiunea lor, se poate observa că a fost încălcat principiul „nemo ad allium plus juris transferre potest quam ipse habet”, în condițiile în care autorii reclamantului nu puteau dobândi mai mult decât au avut vreodată autorii acestora și implicit nu puteau transmite mai mult decât, la rândul lor, ar fi putut dobândi de la autorii acestora.
De asemenea, a precizat că s-a respins ca inadmisibilă cererea privind ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în București, ., sector 2 prin sentința civilă nr.3814/11.05.2007 a Judecătoriei sectorului 2 București pronunțată în dosarul nr._/2002.
A mai menționat, că cererea privind respectarea servituții de trecere este neîntemeiată întrucât, proprietarul fondului dominant, respectiv reclamantul, a dobândit un alt acces la calea publică, prin dobândirea corpului din față a imobilului, cu acces direct din stradă și că acesta, prin propria faptă, și-a anulat accesul direct în și dinspre stradă, situându-se astfel în planul abuzului de drept.
În drept, a invocat disp. art.115-118 C.proc.civ.
În dovedire a depus un set de înscrisuri.
La termenul din data de 31.10.2013 reclamantul și-a precizat cerere arătând că suprafața de teren pe care o revendică este de 53 m.p. (f.71). De asemenea, la data de 09.01.2014 a depus precizări prin care a menționat că suprafața de 35 m.p. este lângă calcanul imobilului construcție proprietatea sa (f.75).
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba cu expertiza topo, raportul de expertiză întocmit de expert Slavila C. fiind depus la dosar la filele 170-176, 188. De asemenea, a atașat prezentului dosar dosarele nr.4340/2000 și_ (nr. vechi_/2002) ale Judecătoriei sectorului 2 București.
Prin încheierea din data de 15.05.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii, iar prin încheierea din data de 26.06.2014 a respins ca neîntemeiată excepția autorități de lucru judecat, a calificat excepția lipsei de interes ca fiind o apărare pe fondul cauzei și a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale active, pentru considerentele arătate pe larg în cuprinsul acestora (f.125-126, 134-135)
În temeiul disp. art.137 alin.1 C.proc.civ. instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție pe care instanța o va respinge ca neîntemeiată având în vedere că reclamantul se prevalează de un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului, astfel că acesta are calitate procesuală activă, urmând ca pe fondul cauzei să se stabilească temeinicia pretențiilor acestuia.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Imobilul situat în București, ., în prezent ..69 a fost proprietatea numiților A. Henzel și Ș. L..
Aceștia au înstrăinat imobilul soților M. și I. N. A. astfel:
- prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/16.09.1927 Ș. L. a înstrăinat partea indiviză de ½ ce o deține în devălmășie cu A. Henzel asupra imobilului, inclusiv construcții aflate pe el, în suprafață de aproximativ de 380 m.p.
- prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/16.09.1927 A. Henzel vinde partea sa indiviză ½ din imobil, inclusiv construcțiile aflate pe el, în suprafață de aproximativ 500 m.p.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1945 și transcris sub nr._/1945 soții I. și M. A. înstrăinează numiților Lobel Adolf și B. Lobel ., din imobilul în litigiu, situat pe partea dreaptă intrării în curte compus din 1 vestiar, 2 camere, bucătărie, baie, o săliță către baie. În contract se specifică că se vinde numai terenul pe care este construită casa în întindere de 53 ½ m.p., iar în ceea ce privește curtea se rezervă către cumpărător un drept de servitute din stradă până la imobil rămânând curtea în proprietatea vânzătorului. De asemenea, în contract s-a menționat că în fața imobilului cât ține lungimea apartamentului și pe distanța de la apartament până la poartă nici vânzătorul și nici cumpărătorul nu au drept să clădească sau să depoziteze ceva, ce ar împiedica . (f.209-210).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1810/07.09.1953 transcris sub nr. 253/1953 soții B. și Adolf Lobel vând autoarei reclamantului - A. N. parte din apartamentul nr.2, pe care l-au dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/20.10.1945 și transcris la nr._/1945, situat la parter în curte la dreapta intrării construcție veche, compusă din vestiar și una cameră, făcând parte din apartamentul de mai sus și având intrare separată în vestiarul respectiv. De asemenea, se vinde terenul pe care se află construit vestiarul și camera ce face obiectul vânzării, suprafața construită fiind de 19,78 m.p. și cota parte de teren 36%. Totodată, la alin.2 pagina 2, vânzătorii arată că înțeleg să nu transmită mai multe drepturi decât acelea pe care le-au dobândit de la soții A. (f.7-8).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3056/26.03.1999 de către BNP C. A. B. Federația Comunităților Evreiești din România vinde reclamantului A. G. M. dreptul de proprietate asupra garsonierei nr.2 din imobilul situat în București, ..69, sector 2, compus din una cameră și dependințe, precum și cota indiviză aferentă din părțile și dependințele comune ale întregului imobil, împreună cu dreptul de folosință pe toată durata existenței construcției asupra terenului aferent în suprafață de 17,00 m.p.. Acest imobil a fost dobândit de vânzătoare în calitate de moștenitoare a defunctei Lobel B., în baza Certificatul de Moștenitor nr.734/08.05.1991 emis în dosarul nr.560/1991 de Notariatul de Stat sector 2 București, care la rândul său a dobândit-o astfel: cota indiviză de 1/2, în timpul căsătoriei cu soțul său Lobel Adolf, prin cumpărare de la numiții A. I. și A. M., conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/20.10._ și transcris sub nr._/1945 de Tribunalul Ilfov, care la rândul lor au dobândind imobilul prin actul de vânzare-cumpărare aut. sub nr._/1927, transcris sub nr._/1927- Tribunalul Ilfov – secția notariat, iar cealaltă cotă indiviză de ½ prin moștenire de la defunctul ei soț, predecedat, în baza certificatului de moștenitor nr.204/11.04.1972 emis în dosarul nr.204/1972 de Notariatul de stat sector 2 București. (f.12-14)
Reclamantul A. G. M. este moștenitorul defunctei A. N., conform Certificatului de Moștenitor nr.256/23.09.1999 emis de BNP Mentor și în această calitate a dobândit restul apartamentului nr.2 situat la parterul imobilului din București, ..69, sector 2 (f.10-11).
În temeiul legii nr.18/1991 prin titlul de proprietate eliberat la data de 31.08.2000 sub nr._/2 de către Prefectura Municipiului București se stabilește în favoarea reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului situat în București ..69, sector 2, în suprafață de 17,00 m.p. - cotă indiviză, aferent .> Prin testamentul autentificat sub nr.1013/15.01.1948, I. A. lasă întreaga sa avere mobilă și imobilă soților G. și A. M., respectiv un corp de casă, situat în București ., cumpărat în anul 1927 împreună cu soția sa predecedată, în baza actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr._/1927 (f.23- dosar 4340- JS2).
În baza acestui testament Tribunalul Ilfov prin încheierea nr._/22.07.1948 pronunțată în dosarul nr._/948 a admis cererea formulată de A. și G. M. și a ordonat trimiterea în posesie a acestora asupra averii rămase de pe urma defunctului I. A. (f.25- dosar 4340-JS2)
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.9451/10.08.1984 M. A. și M. G.-I. (moștenitor al defunctului M. G.) vând soților N. și E. S. (pârâta din prezentul dosar) locuința situată în București, ..69, sector 2, formată din două camere, hol, bucătărie, baie, cameră de serviciu, WC de serviciu și cameră depozit în curte; terenul aferent în suprafață de 312 m.p., trece în proprietatea statului conform art.30 alin. II din Legea nr.58/1974 (f.36).
În temeiul legii nr.18/1991 prin titlul de proprietate eliberat la data de 29.09.1998 sub nr._/2 de către Prefectura Municipiului București se stabilește în favoarea numiților Stoicesu N. și E. S. (pârâta din cauza de față) dreptul de proprietatea asupra terenului situat în București ..69, sector 2, în suprafață de 332 m.p., iar prin Sentința civilă nr.5912/08.10.2003 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în dosarul nr.5344/2003, definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a constat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2/29.09.1998 în sensul că s-a recunoscut dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 312 m.p. și nu de 332 m.p.. (f.59, 90-91 – dosar nr._/2002 al JS 2), teren aferent imobilului care a trecut în proprietatea statului.
Corpul de clădire de la stradă a fost închiriat numitului M. Kalmanovici și acesta a trecut în proprietatea statului în baza decretului nr.134/02.04.1949 pentru naționalizarea unităților sanitare, ca fiind „Farmacia Kalmanovici”. Ca atare, prin sentința civilă nr. 284/18.01.2001 Judecătoria sectorului 2 București, a admis acțiunea formulată de reclamantul M. G. I. în calitate de moștenitor al defuncților M. A. și M. G. în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primar General și . constatat că reclamantul este proprietarul imobilului situat în București, ..69 sector 2, corp A, compus din prăvălie (spațiu comercial) în suprafață de 23,78 m.p., vestibul în suprafață de 7,79m.p., cameră în suprafață de 15,09 m.p. și terenul aferent în suprafață de 126 m.p., totodată, au fost obligate pârâtele să lase în deplină proprietate imobilul (f.-104, Dosar 4340/2002).
În baza acestei sentințe s-a emis dispoziția nr.362/05.04.2002 prin care s-a restituit în proprietate numitului M. G. I. imobilul situat în București, ..69, sector 2, corp A compus din prăvălie (spațiu comercial) în suprafață de 23,78 m.p., vestibul în suprafață de 7,79m.p., cameră în suprafață de 15,09 m.p. și terenul aferent în suprafață de 126 m.p. (f.16 –dosar_/2002). Nu s-a emis proces verbal de punere în posesie.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2046/16.08.2002 de BNP Mentor, numitul M. G. I. vinde reclamantului A. G. M. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ..69, corp A, sector 2, compus din prăvălie (spațiu comercial) în suprafață de 23,78 m.p., vestibul în suprafață de 7,79m.p., cameră în suprafață de 15,09 m.p. și terenul aferent în suprafață de 126 m.p., astfel cum s-a restituit prin sentința civilă nr.284/2001 a Judecătoriei sectorului 2 București(f.16-18).
Între părți au mai existat litigii. Prin sentința civilă nr.3814/11.05.2007 a Judecătoriei sectorului 2 București pronunțată în dosarul nr._/2002 s-a respins capătul de cerere formulat de reclamantul A. G. M. în contradictoriu cu pârâții S. E. și S. N., pentru ieșirea din indiviziune asupra terenului din .. 69, sector 2, ca inadmisibil și ca neîntemeiate, capetele de cerere conexe având ca obiect grănițuirea și acordarea dreptului de trecere.
Prin încheierea din data de 02.04.2004 pronunțată în același dosar, s-a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect sistarea stării de indiviziune și s-a respins capătul de cerere principal privind ieșirea din indiviziune, reținându-se că din titlul de proprietate al pârâților reclamanți nr._/2/29.09.1998 emis de Prefectul municipiului București, anulat parțial prin sentința civilă nr.5912/08.10.2003 a Judecătoriei sectorului 2 București, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare rezultă că pârâții –reclamanți au în proprietate exclusivă curtea imobilului situat în București ..69 sector 2 și că deși prin titlul de proprietate nr._/2/31.08.2000 emis de Prefectul municipiului București reclamantului - pârât i se eliberează titlu pe 17,00m.p.-cotă indiviză, aferentă . de indiviziune vizată de titlu la data emiterii se referă la terenul aflat sub construcțiile date de corpurile B și A, la acel moment reclamantul-pârât deținând în proprietate doar corpul B, iar ulterior, dobândind și proprietatea corpului A prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2046/16.07.2002 de BNP R. D. încheiat cu chematul în garanție M. G., devenind astfel proprietar exclusiv asupra terenului aflat sub corpurile A și B. Prin urmare, a reținut că nu poate fi vorba de o indiviziune cu pârâții reclamanți asupra curții imobilului de la adresa de mai sus, ci de existența unor drepturi de proprietate exclusive, neexistând situația juridică a indiviziunii și ca atare neputându-se solicita o ieșire din indiviziune (f.108-109 Dosar_/2002).
De asemenea, prin sentința civilă nr.3814/11.05.2007 a Judecătoriei sectorului 2 București pronunțată în dosarul nr._/2002 s-a reținut că cererea conexă având ca obiect grănițuirea este neîntemeiată, având în vedere că reclamantul este proprietar numai asupra construcțiilor și terenului situat sub acestea, iar pârâții astfel cum s-a stabilit prin încheierea de ședință din data de 02.04.2004, sunt proprietarii exclusivi ai curții, respectiv ai terenului liber de construcții, reieșind astfel că proprietățile celor doi vecini sunt grănițuite deja, granițele fiind constituite din pereții proprietății reclamantului.
Din raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză de expert Slavila C., rezultă că suprafața existentă, măsurată totală a terenului situat în București, ..69, este de 476,75 m.p., iar terenul liber de construcții are o suprafață de numai 208 m.p.. De asemenea, s-a arătat că corpul de proprietate S., parter, are o suprafața construită la sol de 122,35 m.p., corpul de proprietate A., parter, are o suprafața construită la sol de 128,40 m.p., iar că garajul din lemn, construit de pârâtă, are o suprafață de 18 m.p..
Totodată, s-a reținut că reclamantul are potrivit titlurilor de proprietate 36 m.p. teren sub construcție, 17 m.p. teren sub construcție și 126 m.p., cu un total de 179 m.p., iar pârâta suprafața de 312 m.p., rezultând astfel o suprafață totală de 491 m.p..
Experta a mai precizat că există un deficit de teren de 14,25 m.p. și că nu poate preciza care dintre proprietăți este afectată de această lipsă (f.170-176).
Prin răspunsul la obiecțiunile formulate a menționat, legat de precizarea reclamantului privind localizare terenului liber proprietatea sa (53 m.p.), că latura de est a imobilului a fost măsurată pe calcanul construcțiilor ridicate de către reclamant și pârâtă și că dacă dincolo de calcanul acestor construcții există o suprafață care se consideră a fi în proprietatea vreuneia dintre părțile în prezentul proces, aceasta se află la imobilul din . (f.187).
Potrivit art.563 alin.1 C.civ. proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
Rezultă așadar că acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun, de la posesorul neproprietar.
În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate, instanța reține că regula înscrisă în art.1169 C.Civ., potrivit cu care cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, este aplicabilă și în materia dovedirii dreptului de proprietate în cadrul unei acțiuni în revendicare. Ca atare, reclamantul este cel care trebuie să facă dovada pozitivă, în sensul că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunul revendicat: actori incumbit probatio.
Astfel, reclamantul trebuie să probeze că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, în favoarea pârâtului operând o prezumție relativă de proprietate, desprinsă din faptul posesiunii bunului; proba se face prin titlul de proprietate, care poate să fie un act translativ sau declarativ (hotărâre judecătorească, act de partaj, o tranzacție etc.).
Reclamantul arată că este proprietar asupra unei suprafețe de teren de 179 m.p. pe care i-a dobândit astfel: 36 m.p. în calitate de moștenitor al defunctei A. N., conform Certificatului de Moștenitor nr.256/23.09.1999 emis de BNP Mentor, 17 m.p. potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3056/26.03.1999 de către BNP C. A. B. de la Federația Comunităților Evreiești din România și 126 m.p. prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2046/16.07.2002 de BNP Mentor, încheiat cu numitul M. G. I..
Din succesiunea actelor de vânzare-cumpărare prezentate mai sus rezultă că atât A. N., cât și Federația Comunităților Evreiești din România au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de la numiții Lobel Adolf și Beta Lobel.
Aceștia însă prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1945 și transcris sub nr._/1945 au dobândit dreptul de proprietate numai asupra apartamentului nr.2 parter, din imobilul în litigiu, situat pe partea dreaptă intrării în curte compus din 1 vestiar, 2 camere, bucătărie, baie, o săliță către baie și a terenului pe care este construită casa în întindere de 53 ½ m.p., iar în ceea ce privește curtea se rezervă către cumpărător un drept de servitute.
Prin urmare, soții Lobel nu au dobândit prin actul lor de vânzare cumpărare teren în curte și ca atare nici nu puteau să înstrăineze ulterior un astfel de teren. Soluția apare ca fiind o aplicație a principiului nemo plus iuris al alium transferre portest, quam ipse habet.
De asemenea, prin decretul de naționalizare nr.134/02.04.1949 a trecut în proprietatea statului numai corpul de clădire de la stradă, închiriat numitului M. Kalmanovici, ca fiind „Farmacia Kalmanovici”.
Terenul din curte nu a făcut obiectul naționalizării, întrucât a rămas în proprietatea autorilor G. și A. M. până în anul 1984 când, ca urmare a înstrăinării, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.9451/10.08.1984, de către M. A. și M. G.-I. (moștenitor al defunctului M. G.) soților N. și E. S. (pârâta din prezentul dosar) a locuinței situate în București, ..69, sector 2, formată din două camere, hol, bucătărie, baie, cameră de serviciu, WC de serviciu și cameră depozit în curte, acesta a trecut în proprietatea statului conform art.30 alin. II din Legea nr.58/1974. Faptul că terenul a rămas în proprietatea defuncților G. și A. M. rezultă și din certificatul de moștenitor nr.537/14.04.1983 eliberat de Notariatul de stat al sectorului 2 București, de pe urma defunctului M. G. decedat la data de 20.03.1983. Se menționează în acest certificat că de pe urma defunctului a rămas cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, . Romană, nr.69, sector 2, formată din teren în suprafață totală de 312 m.p. și construcție (f.7- dosar 4340/2000).
Ulterior, în temeiul legii nr.18/1991 prin titlul de proprietate nr._/2/29.09.1998 emis de Prefectul municipiului București, anulat parțial prin sentința civilă nr.5912/08.10.2003 a Judecătoriei sectorului 2 București, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, terenul în suprafață de 312 m.p. a fost trecut în proprietate exclusivă a pârâtei Stoicesu E..
Este adevărat că prin sentința civilă nr.284/18.01.2001 au fost obligați pârâți Municipiul București prin Primarul General și . lase reclamantului M. G. I. (autorul reclamantului) în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, ..69 sector 2, corp A, compus din prăvălie (spațiu comercial) în suprafață de 23,78 m.p., vestibul în suprafață de 7,79m.p., cameră în suprafață de 15,09 m.p. și terenul aferent în suprafață de 126 m.p., dar această sentință nu este opozabilă pârâtei, care nu a fost parte în proces și mai mult, terenul restituit nu a fost identificat printr-un proces verbal de punere în posesie ulterior.
Așa fiind și având în vedere că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză s-a arătat, legat de precizarea reclamantului privind localizare terenului liber proprietatea sa (53 m.p.), că latura de est a imobilului a fost măsurată pe calcanul construcțiilor ridicate de către reclamant și pârâtă și că dacă dincolo de calcanul acestor construcții există o suprafață care se consideră a fi în proprietatea vreuneia dintre părțile în prezentul proces, aceasta se află la imobilul din ., instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada că terenul său este ocupat de pârâtă ca să poată fi admisă acțiunea în revendicare.
Față de cele reținute, instanța în temeiul art.563 și urm. C.civ. va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind acțiunea în revendicare.
În ceea ce privește servitutea de trecere, instanța reține că potrivit art.567-577 C.civ. Servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt stăpân, iar acestea izvorăsc sau din situațiunea naturală a locuitorilor, sau din obligațiunea impusă de lege, sau din convențiunea dintre proprietari.
De asemenea, se constată că prin decizia civilă nr.824R/28 iunie 2011 pronunțată de Curtea Apel București în dosarul nr._, s-a reținut cu putere de lucru judecat de către curte că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 20.10.1945 s-a rezervat pentru cumpărătorii Lobel un drept de servitute din stradă până la imobil, curtea rămânând în proprietatea vânzătorului. Acest apartament este în prezent, în integralitate, în proprietatea reclamantului și apare individualizat în planul de situație în corpul B.
Numai că între timp, reclamantul a devenit și proprietarul corpului A, care are acces direct la stradă și din care există ușă de acces spre corpul B.
Așa fiind, apartamentul nr. 2 nu mai are caracterul de loc înfundat pentru a se impune constituirea unei noi servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâților.
Or, conform art. 616 Cod civil, numai proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul proprietatea vecinului său.
Însă servitutea de simplă trecere la apartamentul 2, identificat în planurile de situație ce însoțesc rapoartele de expertiză prin corpul B, nu s-a stins prin neuz și nici într-o altă modalitate prevăzută de dispozițiile prevăzute de art. 636-643 Cod civil, care reglementează modul de stingere al servituților.
Aceasta a fost instituită prin titlu, a fost exercitată de diverșii proprietari ai apartamentului de-a lungul timpului și s-a transmis odată cu acesta, chiar dacă nu a mai fost inclusă în contractele de vânzare - cumpărare succesive, dovadă fiind existența ușilor de acces din curte. Stingerea ei se poate realiza doar în baza unei convenții sau a unei hotărâri judecătorești.
În acest sens, devin incidente dispozițiile art. 627 Cod civil, conform cu care dacă proprietarul a două proprietăți, între care există un semn văzut de servitute, înstrăinează una din proprietăți, fără ca contractul să conțină nici o convenție cu privire la servitute, ea urmează de a exista într-un mod activ sau pasiv in favoarea fondului înstrăinat,sau asupra fondului înstrăinat.
Ca urmare, chiar dacă nu se poate institui o nouă servitute de trecere individualizată ca atare în planuri de situație în favoarea proprietății reclamantului, din cauza lipsei condiției de loc înfundat, curtea nu a putut nega continuitatea servituții de trecere de la stradă până la corpul B, instituită prin contractul de contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 20.10.1945. autentificat prin procesul verbal nr._ din 20.10.1945 și transmisă ope legis odată cu fondul dominant.
Așa fiind și având în vedere raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta să respecte servitutea de trecere astfel cum a fost constituită prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/1945, respectiv din stradă și până la linia ce separă cele două corpuri de clădire („corp clădire S.” și „corp clădire A.”), linie ce unește punctele 1,2, figurate pe schița anexă nr.1 din raportul de expertiză întocmit de expert Slavila C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul A. G. M. cu domiciliul ales sector 1, București, .. 18, ., ., în contradictoriu cu pârâta S. E. cu domiciliul în sector 2, București, .. 69.
Obligă pârâta să respecte servitutea de trecere astfel cum a fost constituită prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/1945, respectiv din stradă și până la linia ce separă cele două corpuri de clădire („corp clădire S.” și „corp clădire A.”), linie ce unește punctele 1,2, figurate pe schița anexă nr.1 din raportul de expertiză întocmit de expert Slavila C..
Respinge în rest cererea ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. P. D. O.
Red. și dact. Jud. I.A.P., Gref. D.O./ 4 ex/02.03.2016
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 07/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 4009/2015. Judecătoria... → |
|---|
