Plângere contravenţională. Încheierea nr. 07/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 07/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 14551/2015
Nr. unic dosar_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 07.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. D.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională, privind pe petenta B. Românească SA – Membră a Grupului Național Bank of Greece și pe intimatul C. R. pentru Protecția Consumatorilor București-Ilfov.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocatul petentei, lipsind intimatul
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că s-a depus punctul de vedere de la ANPC.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată, și acordă cuvântul pe fond.
Avocatul reclamantei solicită admiterea plângerii contravenționale urmând a se constat nulitatea absolută virtuală a actului contestat, având în vedere lipsa descrierii faptei contravenționale, modalității de săvârșire și data săvârșirii acestei contravenții. În subsidiar dacă instanța va aprecia că nu există motive de nulitate absolută, se solicită admiterea plângerii, anularea în tot a actului constatator cu consecința anulării tuturor măsurilor dispuse prin acesta.
Pe nulitatea absolută virtuală, se apreciază că actul este nelegal fiind întocmit cu interpretarea și aplicarea greșită a art. 16 și 19 din OG2/2001, fiindcă la rubrica h 40 din cuprinsul actului și în anexa acestuia, organul administrativ emitent s-a rezumat să stabilească o situație făcută pe reclamațiile făcute de consumatori. Nu a individualizat fapta contravențională, nu a determinat modalitatea ei de săvârșire și nu a determinat data săvârșirii acesteia. Acest lucru era imperios necesar pentru că în raport de contravenția pe care o imputau petentei, acesta se săvârșea numai la momentul la care se încheiau contractele de credit. Într-o a doua teză, apreciază reclamanta că actul sancționator este nelegal, odată interpretarea și aplicarea articolului 1 din OG2/2001 în raport de starea de fapt probată, fapta nu există întrucât fapta care li se impută este practica înșelătoare care ar sili pe consumator să încheie un contract în defavoarea lui.
Ori, chestiunile reținute în actul sancționator, dovezile administrate, răspunsul la interogatoriu, întrebările 6,7,8,9 și 12, punctul de vedere comunicat de ANPC, evoluția legislativă ulterioară, duc la concluzia că fapta nu există întrucât nu a fost săvârșită cu vinovăție. B. s-a raliat unor dispoziții normative. Din probele administrate în cauză rezultă că există două polițe de administrare diferite, una încheiată de către bancă, facultativă în înțelesul legii 260/2008 pe care banca potrivit contractului încheiat cu consumatorii și-a asumat să o plătească, existând dovezi la dosar în acest sens și o altă poliță obligatorie care este emisă și este depusă la dosarul cauzei.
Ulterior, în anul 2012 s-a făcut o modificare prin care oricare proprietar era obligat să plătească, ca obligație născută din lege, asigurarea obligatorie contra dezastrelor. Astfel, banca își asigură posibilitatea de recuperare a banilor pe care îi dă cu titlu de împrumut. În situația juridică dată avem art. 19 alin.5 potrivit cu care, atunci când există polițe multiple, în cazul producerii riscului asigurat, plata se va face prima dată în baza contractului obligatoriu, urmând ca pentru restul despăgubirilor neacoperite de parte, sumele să fie suportate din asigurarea facultativă. Pentru toate aceste motive, se solicită admiterea plângerii. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța, în temeiul art. 394 al. 1 C.proc.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Pentru a delibera
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 21.12.2015
Pronunțată în ședință publică astăzi: 07.12.2015,
PREȘEDINTE GREFIER
Nr. unic dosar_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința Publică din data de 21.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. D.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională, privind pe petenta B. Românească SA – Membră a Grupului Național Bank of Greece și pe intimatul C. R. pentru Protecția Consumatorilor București-Ilfov.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 07.12.2015, fiind cuprinse în încheierea din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 21.12.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.12.2014, petenta B. Românească SA – Membră a Grupului Național Bank of Greece a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.12.2014 încheiat de intimatul C. R. pentru Protecția Consumatorilor București-Ilfov, solicitând admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/03.12.2014 si implicit anularea amenzii contravenționale in cuntum de 5000 lei si a măsurii complementare dispuse prin procesul-verbal atacat ca fiind nelegale si neintemeiate.
În motivarea plângerii, a arătat că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.12.2014 intocmit de către intimat a fost sancționată pentru practica comerciala incorecta in relația cu consumatorii persoane fizice, pentru care a fost sancționată cu amenda de 5000 de lei si cu măsura complementara de a inceta practica comerciala incorecta atât pentru contractele ce fac obiectul reclamatiilor, cât si pentru contractele similare aflate in portofoliul băncii si in care banca isi asuma obligația de a suporta costurile legate de plata primelor de asigurare.
A precizat că situația reținută de către reprezentanții imputerniciti ai intimatei este neintemeiata, nereala si nefondata. Intimata, prin reprezentanții sai, nu trebuia sa se raporteze exclusiv la prevederile art. 12.4 alin. 4 din contractul de credit nr. B0042246/13.10.2011, respectiv prevederile art. 10.4.4 din contractul de credit nr. B0025468/05.09.2008, si sa ignore efectiv prevederile Legii 243/2013, deoarece poliția de asigurare împotriva dezastrelor naturale (PAD) este o poliță separată de polița facultativă, obligatorie pentru proprietarul imobilului și care trebuie constituită pe propria cheltuială.
In drept, a invocat dispozițiile Legii 243/2013, OG 2/2001.
A anexat înscrisuri.
Intimatul a depus întâmpinare. A solicitat respingerea plângerii, arătând că procesul-verbal este legal și temeinic întocmit.
La data de 24.04.2015, petenta a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat aspecte menționate în plângerea formulată.
A fost administrată proba cu înscrisuri și proba constând în luarea interogatoriului intimatului. Au fost depuse relații de la Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF).
Analizând probele administrate, instanța reține:
Petenta a fost sancționată contravențional, reținându-se în procesul-verbal contestat și în anexa la acesta (f. 11-13) că, în urma reclamațiilor făcute de către anumite persoane fizice, clienți ai Băncii, s-a constatat că, în pofida clauzelor contractuale, B. a modificat unilateral condițiile de asigurare a imobilului prin faptul că a solicitat clienților ei să plătească asigurarea PAD obligatorie, în condițiile în care la art. 10.4.4 și art. 12.4 din contractele încheiate cu reclamanții este menționat faptul că banca își asumă costurile legate de plata primelor de asigurare.
S-a reținut încălcarea prevederilor art. 6 al. 1 lit. d din Legea nr. 363/2007 și a fost aplicată amendă, în cuantum de 5000 de lei.
S-a dispus, de asemenea, încetarea practicii comerciale incorecte, atât în privința raporturilor contractuale cu reclamanții, cât și în privința contractelor similare în care B. își asumă obligația să plătească pentru plata primelor de asigurare.
Verificând, sub aspectul legalității, procesul-verbal atacat, instanța constată că acesta cuprinde toate elementele prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din OG nr. 2/2001. De asemenea, nu există alte motive de nelegalitate ce ar putea fi luate în considerare din oficiu.
În privința temeiniciei, instanța reține că fapta a fost constatată prin confruntarea dispozițiilor contractuale cu cele legale, ca urmare a sesizării venite din partea unor clienți ai Băncii, astfel că procesul-verbal se bucură de prezumția de veridicitate a actelor administrative. Atât legislația națională cât și cea europeană permit utilizarea mecanismului probator al prezumției.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În cauză, petenta a beneficiat de toate garanțiile procesuale, nu contestă situația de fapt, astfel cum aceasta a fost reținută de intimat, ci doar susține că ea nu ar contraveni prevederilor legale.
În această privință, instanța reține că acea clauză inserată de petentă la art. 10.4 și art. 12 din contracte, clauză care se referă la faptul că împrumutatul mandatează B. să încheie, să modifice și să reînnoiască, în numele și pe seama sa, cu o societate de asigurări acceptată de Bancă, polița de asigurare pentru imobilul care face obiectul garanției care asigură rambursarea creditului, poliță care va cuprinde prevederi stabilite de bancă cu asigurătorul privind riscurile asigurate, excepțiile, suma asigurată, despăgubirea, perioada asigurată, iar B. va efectua plata primelor de asigurare, nu poate fi modificată de bancă unilateral, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 243/2013, care de fapt, nu schimbă cu nimic obligațiile asumate de petentă prin contractele încheiate cu consumatorii, aspect care reiese fără dubiu din modul în care este formulat art. 10.4.4 și art. 12.4 din contracte, în sensul că banca suportă costurile legate de plata primelor de asigurare, fără nicio distincție.
Ori, instanța reține că acea clauză privind încheierea PAD nu s-a modificat, în esență, deoarece ea rămâne și după modificarea Legii nr. 260/2008 prin Legea nr. 243/2013, o asigurare obligatorie împotriva dezastrelor naturale, în baza căreia asigurătorul trebuie să plătească asiguratului despăgubirea totală sau parțială pentru prejudiciile produse locuinței, în situația în care acestea se produc, conform poliței sau contractului de asigurare. În ceea ce privește modificarea art. 2 al. 2 lit. d din Legea nr. 260/2008 la care face referire petenta în plângerea sa, instanța constată că ea privește numai teza finală a alineatului, la care s-a adăugat faptul că PAD reprezintă o poliță separată de polița facultativă.
Astfel, această mențiune finală adăugată prin Legea nr. 243/2013 reprezintă mai degrabă o clarificare a caracterului obligatoriu al poliței de asigurare PAD, care era obligatorie atât conform Legii nr. 260/2008, cât și potrivit Legii nr. 243/2013, nefiind vorba despre vreo separare a ei de polițele facultative, deoarece atât în prezent cât și până la apariția legii din 2013, această PAD este obligatorie, contrar susținerilor petentei.
Prin urmare, în acord cu răspunsurile intimatului la interogatoriu, atât timp cât petenta s-a obligat să plătească primele de asigurare obligatorie, fără ca prin această prevedere să se distingă dacă este vorba despre o asigurare obliagtorie sau facultativă, aspect la care se adaugă și faptul că această prevedere contractuală a fost instituită de către Bancă în beneficiul ei, din moment ce imobilul proprietatea consumatorului constituia garanția creditului acordat, societatea de asigurare trebuia să fie agreată de Bancă, aceasta din urmă fiind și cea care se află în raporturi contractuale cu asigurătorul. Precizările făcute de ASF în pucntul de vedere exprimat nu contrazic cu nimic apărările intimatului, ci doar confirmă faptul că încheierea poliței PAD este obligatorie pentru proprietarii de locuințe.
Se poate constata faptul că prin interpretarea modificării părții finale a art. 2 al. 2 lit. d din Legea nr. 260/2008 în sensul că trebuie făcută distincție între polița de asigurarea obligatorie PAD de cea facultativă, dintre care B. o are de achitat numai pe cea din urmă, petenta a săvârșit un abuz, dând dispozițiilor legale un sens pe care acestea nu îl au și prejudiciind astfel interesele consumatorilor care, de altfel, se poate presupune că nu ar fi încheiat contractul de credit în condițiile în care ar fi cunoscut această intenție a Băncii, care a și aplicat o dispoziție legală retroactiv, la contracte încheiate înainte de . modificării legislative.
Faptul că petenta a interpretat abuziv și unilateral sensul prevederilor contractuale reprezintă o practică comercială înșelătoare, menită să inducă în eroare consumatorul, în privința prețului contractului, în sensul sarcinii pecuniare la care reclamanții, în calitate de consumatori (în sensul art. 2 lit. a din Legea nr. 363/2007) și clienți ai băncii, s-au obligat să o suporte odată cu încheierea contractului de credit.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța constată că amenda contravențională în cuantumul 5000 lei a fost stabilită de reprezentantul intimatului cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar sancțiunea complementară aplicată, în sensul încetării practicii comerciale incorecte, atât în privința raporturilor contractuale cu reclamanții, cât și în privința contractelor similare în care B. își asumă obligația să plătească pentru plata primelor de asigurare, este justificată prin raportare la cele reținute anterior de instanță, deorece reprezintă o reparare a prejudiciului cauzat reclamanților și o prevenire a producerii de prejudicii față de alță clienți ai Băncii.
Prin urmare, față de cele arătate mai sus, instanța, apreciind ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta B. Românească SA – Membră a Grupului Național Bank of Greece, în temeiul art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, urmează a o respinge ca atare.
Instanța va lua act că petenta își rezervă dreptul să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea petentei B. Românească SA – Membră a Grupului Național Bank of Greece, cu sediul în, București, sector 2, . Building, nr. 11, . și 7, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.12.2014 încheiat de intimatul C. R. pentru Protecția Consumatorilor București-Ilfov, cu sediul în București, sector 1 ..
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.12.2014 și, pe cale de consecință, sancțiunea aplicată.
Ia act că petenta își rezervă dreptul să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Prezenta sentință se atacă numai cu apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 2 București, în termen de 30 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică astăzi: 21.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.N.D/Tehnored. MI/2 ex/09.02.2016
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria... → |
|---|
