Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 3103/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3103/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 3103/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 3103
Ședința publică din 05.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. A.
Grefier: C. N.
Pe rol judecarea cauzei civile formulata de reclamantul K. M., in contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 ILFOV și C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 OTOPENI, având ca obiect aplicare amendă civilă.
Dezbaterile pe excepții și pe fond au avut loc în ședința publică din 05.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2015, apoi la data de 05.03.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.06.2014, reclamantul K. M. a chemat în judecată pe pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 ILFOV și C. L. DE APLICARE A LEGII 18/1991, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei C. L. OTOPENI la plata unei amenzi civile în cuantum maxim de 50 lei stabilita pe fiecare zi de întârziere până la emiterea către reclamant a procesului verbal de punere in posesie pentru suprafața de 05 ha teren extravilan, de aceeași valoare cu cea a terenului din Tarlaua 9, . Otopeni, Calea București, așa cum a dispus Judecătoria B. prin Sentința civila nr. 5989/2009 din data de 03.12.2009, ce prezintă titlul executoriu și obligarea pârâtei C. JUDEȚEANĂ ILFOV la plata unei amenzi civile in cuantum maxim de 50 Iei stabilita pe fiecare zi de întârziere până la emiterea Titlului de Proprietate pentru acest teren, așa cum a dispus Judecătoria B. prin Sentința civila nr. 5989/2009 din data de 03.12.2009, ce reprezintă titlul executoriu.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că numita M. M. (ulterior, având calitatea de cedent), a fost proprietara unei suprafețe de 5.000 mp situat in Otopeni, jud. Ilfov, conform Titlului de proprietate nr._ din de 03.07.1996 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a mun. București si SAI si pusa in posesie conform Procesului Verbal nr. 2188 din 15.02.1992, iar prin Sentința civila nr. 1551 din 23.05.2001 a Judecătoriei B., rămasa definitiva Decizia civila nr. 2707 din 05.11.2001 a Tribunalului București, s-a constatat nulitatea absoluta parțiala a Titlului de proprietate nr._ cu privire la suprafața de 5.000 mp, teren situat in orașul Otopeni, Calea București, tarlaua 9, . suprafața totala de 6.100 m.p..
Anterior emiterii titlului de proprietate, M. M. a fost pusa in posesie cu suprafața amintita sus de 6.100 mp in extravilan, prin Procesul verbal nr. 2188 din 15.02.1992, emis de C. L. Otopeni de aplicare a Legii Fondului Funciar nr. 18/1991. Prin Sentința civila nr. 5989/03.12.2009, pronunțata in dosarul cu nr._ de Judecătoria B. - jud. Ilfov, rămasa definitiva prin nerecurare, C. L. Otopeni a fost obligata sa emită pe numele d-nei M. M. un Proces verbal de punere in posesie pentru suprafața de 0.50 ha teren extravilan, de aceeași valoare cu cea a terenului din tarlaua 9, . emită un titlu de proprietate pentru acest teren.
Ulterior, in data de 02.11.2012, prin incheierea de autentificare nr. 2350, s-a incheiat contractul de cesiune de drepturi intre M. M., in calitate de cedent si K. M., in calitate de cesionar, prin care cedentul a transmis in mod irevocabil, integral, ferm si cu titlu oneros către cesionar, iar cesionarul a dobândit toate drepturile la masurile reparatorii in legătura cu Terenul (adică terenul in suprafața de 0.50 ha situat în localitatea Otopeni, jud. Ilfov).
Prin încheierea din data de 29.11.2012 a Judecătoriei sector 3 București, in dosarul nr._/301/2012, instanța a admis cererea de încuviințare a executării silite formulata de către B. D. Gont, L. Gont si M. P. împotriva celor 2 debitori (C. L. Otopeni si C. Județeană Ilfov).
Prin somațiile emise in data de 21.01.2013, in dosarul de executare nr. 2917/2012, debitorii au fost somați ca în 10 zile de la primirea notificării sa se conformeze dispozitivului Sentinței civile nr. 5989/2009 pronunțata de Judecătoria B..
Ulterior, C. orășenească Otopeni pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a procedat la punerea in aplicare a dispozitivului sentinței civile nr. 5989/03.12.2009, pronunțată de Judecătoria B., definitiva prin nerecurare, prin punerea in posesie pe un amplasament situat in Otopeni, ., teren ce s-a aflat la dispoziția comisiei locale.
Reclamantul a precizat faptul că M. M. nu a fost de acord cu acel amplasament deoarece terenul nu era echivalent cu suprafața de teren de 5.000 mp, din orașul Otopeni, Calea București, tarlaua 9, ., prin Sentința nr. 5989/2009 a dispus foarte clar in sensul ca, C. Locală Otopeni are obligația sa emită procesul verbal de punere in posesie pentru suprafața de 0,50 ha teren cu un teren de aceeași valoare cu cea a terenului din Tarlaua 9, .> Totodată, reclamantul a arătat că, în conformitate cu expertiza tehnică extrajudiciara realizata de expert tehnic P. E., soprafata de teren intravilan in suprafața de 5000 mp situata in Oras Otopeni, Tarlaua 9, . este in valoare de 8.185.800 lei, or, în conformitate cu evaluarea aceluiași expert, terenul propus de C. L. Otopeni valora la nivelul lunii mai 2010, 247.656 lei, valorile celor 2 terenuri fiind in mod evident disproporționate.
Ulterior, in data de 22.01.2014, s-a revenit la somația emisa in data de 21.01.2013, in dosarul de executare nr. 2917/2012, prin care debitorii au fost somați sa se conformeze dispozitivului Sentinței civile nr. 5989/2009 pronunțata de Judecătoria B..
A mai arătat că, pe data de 04.02.2014, s-a stabilit o întâlnire in vederea punerii in aplicare a Sentinței civile nr. 5989/03.12.2009 si s-a incheiat un Proces verbal la Primăria orașului Otopeni - C. locala de fond funciar prezentându-se ca amplasamente disponibile T3, . cu suprafața de 0,25 ha și T4 . cu suprafața de 0,25 ha, amplasamente ce nu au fost acceptate tot din aceleași considerente, oferta propusa nerespectând dispozitivul sentinței. S-a stabilit faptul ca va mai urma o întrunire la o data ulterioara pentru prezentarea altor amplasamente. Acest fapt nu s-a mai concretizat, urmat de faptul ca la data de 13.03.2014 cei 2 debitori au fost notificați încă o pentru a pune in aplicare dispozițiile titlului executoriu.
Reclamantul a menționat faptul că nici pana in acest moment nu i s-au prezentat oferte de amplasament a altor terenuri de aceeași valoare cu cea a terenului din Tarlaua 9, . Otopeni, Calea București, obligație ce a fost stabilita prin titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 5989/2009 a Judecătoriei B..
În drept a invocat dispozițiile art. 5803 alin. (1) C.pr.civ.
Pârâta C. Județeană Ilfov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a formulat întâmpinare (f. 24) prin care a invocat excepția prematurității acțiunii.
Potrivit art. 5 lit. (c) din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 890/2005, comisiile locale "stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente (...)”. Art. 36 alin. (1) din același act normativ, prevede că, "pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate (...)".
Până la data prezentei, C. Locală Otopeni nu a înaintat Comisiei Județene Ilfov, documentația prevăzută de art. 36 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, deoarece reclamanta M. M. a refuzat amplasamentele propuse de această Comisie. Mai mult decât atât, prin Notificarea transmisă prin Cabinet de avocat loan S., înregistrată la Primăria Orașului Otopeni cu nr. 5947/31.03.2011, a optat pentru plata de despăgubiri bănești”. Ulterior, doamna M. M. a revenit asupra acestei cereri solicitând Primăriei Otopeni, "să oprească lucrările la dosarul de despăgubiri, din motive personale”. (adresa nr._/18.11.2011).
De asemenea, a învederat instanțe faptul că, în vederea urgentării aplicării dispozițiilor sentinței civile sus-menționată, a întreprins demersurile necesare la C. Locală Otopeni, astfel cum reiese din adresele nr. 5911/ADE/2010; 8962/CG/2010; 1036/RC/2013, prin care s-a solicitat transmiterea propunerii comisiei locale, însoțită de documentația necesară pentru punerea în aplicare a sentinței civile și ducerea la îndeplinire a obligației ce ne incumbă din aceasta.
Așadar, în cauză nu poate fi vorba despre o tergiversare a Comisiei Județene Ilfov.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. C. Județeană Ilfov pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor prin Sentința Civilă nr. 5989/2009 a fost și este în imposibilitatea fortuită de a o executa. Astfel, în raport de dispozițiile legale mai sus menționate (art. 5 și art. 36 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005) numai după ce C. Locală va înainta documentația necesară, iar C. Județeană Ilfov, în mod nejustificat va întârzia soluționarea acesteia, se va putea lua în discuție o eventuală culpă a Comisiei Județene Ilfov pentru neîndeplinirea obligației din titlu. Este adevărat că prin Sentința Civilă nr. 5989/2009 s-a stabilit în sarcina Comisiei Județene Ilfov o obligație intuitu personae, care nu poate fi adusă la îndeplinire decât de către persoana obligată, dar, așa cum am arătat, această obligație este condiționată de îndeplinirea altor obligații de către alte persoane, nefiind vorba de culpa comisiei județene, fapt pentru care aceasta nu poate fi constrânsă la îndeplinirea ei prin aplicarea prevederilor art. 5803 din Codul de procedură civilă.
Reclamantul K. M. a formulat răspuns la întâmpinare (f. 51) prin care a solicitat respingerea susținerilor formulate prin întâmpinare de către C. J. ILFOV PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR ca fiind neîntemeiate.
Cu privire la excepția prematurității introducerii cererii de chemare in judecata invocată de către pârâta, reclamantul a solicitat respingerea acesteia, având în vedere că în cazul de față, punerea in aplicare a titlului executoriu reprezentat de Sentința civila nr. 5989/03.12.2009 nu era condiționata de nimeni si nimic. Reclamantul a apreciat susținerile pârâtei, C. JUDEȚEANĂ ILFOV PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRVATĂ ASUPRA TERENURILOR, potrivit cărora din «imposibilitate fortuita» nu a aplicat un titlu executoriu, ca fiind chiar vexante. Atâta vreme cât exista un titlu executoriu și niște dispoziții legale (ce ar trebui respectate), nimeni nu poate veni și afirma faptul ca pe neașteptate, dintr-o întâmplare «nefericita», nu a putut să-i respecte drepturile.
La data de 19.02.2015, pârâta C. Județeană Ilfov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a formulat note scrise prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și pe cale de consecință, a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, având în vedere prevederile art. 1 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „În situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. 2, 3 și 4”.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând excepția prematurității, instanța o va respinge ca neîntemeiată în condițiile în care susținerile Comisiei Județene de fond funciar conform cărora nu ar fi tergiversat punerea în executare a titlului, că nu ar fi existat vreun refuz din partea sa la emiterea titlului de proprietate (f. 29 -30) nu au legătură cu prematuritatea unei acțiuni care presupune existența unui termen care trebuie să fi expirat până la formularea unei acțiuni sau existența vreunei proceduri prealabile care ar fi trebuit să fie urmată obligatoriu de către reclamant anterior promovării acțiunii în instanță.
Analizând excepția inadmisibilității invocată de CJ, instanța o va respinge ca neîntemeiată, dispozițiile Legii 165/2013 invocate în susținerea acestei excepții ținând de fondul acțiunii, de temeinicia/netemeinicia acesteia și nu de admisibilitatea /inadmisibilitatea acțiunii.
Analizând cauza, prin prisma probelor administrate, instanța reține că potrivit art. 580/3 C.pr.cv (incident în cauză față de data demarării executării silite prin cererea formulată de reclamantul K. M., respectiv 08.11.2012 – f. 67) daca obligația de a face cuprinsă într-un titlu executoriu nu poate fi îndeplinita prin altă persoana decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile stabilita pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute in titlul executoriu".
În prezenta cauză însă, contrar susținerilor reclamantului și din concluziile scrise depuse (f. 127) prin titlul executoriu sentința civilă nr. 5989/2009 din data de 03.12.2009, definitivă prin nerecurare, pârâta C. L. de fond funciar a fost obligată la emiterea procesului verbal de punere in posesie pentru suprafața de 05 ha teren extravilan, de aceeași valoare cu cea a terenului din Tarlaua 9, . Otopeni, Calea București, iar C. Județeană a fost obligată la emiterea titlului de proprietate aferent, către numita M. M., nu către reclamantul din prezenta cauză K. M..
K. M. doar a primit de la creditoarea M. M. toate drepturile cu privire la terenul în suprafață de 0,50 ha din Otopeni prin Contractul de cesiune autentificat sub nr. 2350 din data de 02.11.2012 (f. 71-72), astfel că intră sub incidența art. 1 alin. 3 din Legea 165/2013 care stabilește expres că, în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) și (4) și, pe cale de consecință, nu are dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate în natură prin punere în posesie și emitere titlu de proprietate.
Legea 165/2013 este incidentă în cauză în condițiile în care sub imperiul Codului de procedură civilă 1864 (sub care trebuie judecat acest dosar așa cum am arătat și mai sus față de data demarării executării siltie), în baza principiului „tempus regit actum”, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare, fără a se considera că ar retroactiva, și efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute (facta futura), și de regulă situațiilor juridice care sunt în curs de formare, modificare la data intrării în vigoare (facta pendentia) sau ale căror efecte sunt în curs de a se produce; efectele produse în timp ale unei situații juridice sunt cele stabilite de legea în vigoare în momentul în care se realizează fiecare efect în parte. Legea civilă veche ultraactivează numai în cazul în care legea nouă prevede expres aceasta sau al normelor supletive.
În condițiile în care Legea 165/2013 nu prevede expres că s-ar aplica numai cererilor și acțiunilor și demersurilor făcute pe Legea 18/1991 după ., dimpotrivă cuprinzând chiar și dispoziții expres incidente și cererilor formulate anterior intrării sale în vigoare, în condițiile în care dispozițiile Legii 165/2013, reglementând finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, nu pot fi privite ca având un caracter supletiv, rezultă că verificarea condițiilor legale în care se poate proceda la reconstituire dreptului de proprietate al reclamanților se poate face în prezenta cauză numai prin raportare la Legea 165/2013.
Totodată, instanța reține faptul că creditoarea inițială M. M. a depus Notificare la C. Locală înregistrată sub nr. 5497 din data de 31.03.2011 prin care a învederat că optează pentru plata de despăgubiri (f. 92), iar în 14.06.2011 a dat și o declarație autentificată sub nr. 648 prin care a arătat că optat pentru plata de despăgubiri (f. 94.95) astfel că în noiembrie 2012 când a procedat la cesionare, creditoarea M. nu putea cesiona mai multe drepturi decât avea ea însăși la data cesionării. Acordarea de noi termene prin legile succesive și posibilitatea reacordării imobilelor în natură în locul despăgubirilor opera numai în favoarea creditorilor titulari originari de drepturi. În schimb, cesionarii urmau a fi (și sunt supuși) prevederilor exprese ale art. 1 alin. 3 din Legea 165/2013.
Art. 7 alin. 2 din Legea 165/2013 invocat de reclamant nu are legătură cu cauza. Art. 7 alin. 2 prevede expres că nu se aplică hotărârilor judecătorești definitive numai dispozițiile alin. 1 al art. 7 privind suspendarea procedurilor administrative, nu și faptul că hotărârilor judecătorești definitive nu li s-ar aplica întreaga Lege 165/2013.
Încuviințarea executării silite în favoarea reclamantului nu face ca prezenta cerere să fie întemeiată atâta timp cât în cadrul încuviințării silite instanța nu are dreptul să intre pe aspecte care țin de fondul executării silite. Procedura încuviințării este o procedură necontencioasă în care instanța verifică doar aspecte formale prevăzute de Cod, nu și aspecte de drept substanțial.
Nici faptul că C. Locală a intenționat să pună în aplicare titlul executoriu și să îl pună pe reclamantul K. în posesia unor terenuri din inventar aflate la dispoziția sa nu face ca prezenta acțiune să fie întemeiată, atâta timp cât C. nu a și finalizat această procedură de restituire în natură către reclamant și cât prin admiterea prezentei acțiuni și obligarea indirectă a ambelor Comisiii la finalizarea procedurii în maniera urmărită de fapt de către reclamant s-ar ajunge la încălcarea dispozițiile imperative ale legii.
Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamantul din prezenta cauză nu este creditorul original din titlul executoriu, că cesionarii nu au dreptul la restituirea în natură, instanța reține netemeinicia cererii reclamantului de obligarea a pârâtelor la plata amenzii civile până la punerea sa în posesie, respectiv până la emiterea titlului de proprietate asupra unei suprafețe de teren în natură, motiv pentru care urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile prematurității și inadmisibilității ca neîntemeiate.
Respinge cererea formulata de reclamantul K. M. (CNP_) cu domiciliul în București, . nr. 6-8, ., ., in contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 ILFOV cu sediul în București, ., sector 3 și C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 OTOPENI cu sediul în Otopeni, .. 10, județul Ilfov, ca neîntemeiată.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.03.2015.
Președinte, Grefier,
D. A. C. N.
DA/DA/5ex/04.05.2015
| ← Dizolvare persoana juridică. Sentința nr. 3098/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3087/2015. Judecătoria... → |
|---|
