Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3231/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3231/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 3231/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civila
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3231
Ședința din Camera de Consiliu din data de 06.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. C. V.
Grefier: A. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă privind pe reclamanta E. E. MUNTENIA SA, în contradictoriu cu paratul G. C. I..
Cererea se judeca fara citarea partilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ., verificându-și din oficiu competenta, se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în temeiul art. 126 alin. 1 din Constituția României, art. 94 și art. 107 C.proc.civ., art. 1027 C.proc.civ.
Instanța, în temeiul art. 237 al. 2 pct. 7 raportat la art. 255 C.proc.civ. apreciind admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și respinge interogatoriul paratului propus de reclamantă, având în vedere recunoașterea debitului principal și a taxei tv.
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 26.09.2014 sub nr._, reclamanta E. E. Muntenia SA, în contradictoriu cu pârâtul G. C. I., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 6316,26 lei, contravaloare energie electrică, a sumei de 114,55 lei, contravaloare servicii de deconectare, precum și a sumelor de 168,49 lei, penalități de întârziere energie electrică și 4 lei taxă TV, si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit contractului de furnizare a energiei electrice numărul 1004-_-3 din data de 21.12.2005, încheiat între debitor și predecesoarea reclamantei, FDDEE ELECTRICA MUNTENIA SUD S.A., societatea reclamantă a furnizat energie electrică pentru locul de consum din contract.
S-a mai arătat că în baza contractului de furnizare a energiei electrice, pârâtul a consumat energie electrică, neachitând până la data introducerii prezentei acțiuni facturile de energie electrică din perioada 06.10._12, conform centralizatorului cu situația facturilor restante.
Reclamanta a menționat că în temeiul contractului de furnizare a energiei electrice, art. 7 lit. c, coroborat cu dispozițiile din contractul cadru, art. 7 lit. c, consumatorul are obligația să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate iar creanța rezultată în urma emiterii facturilor de către reclamantă și acceptată la plată de către debitor prin necontestarea acesteia, a fost asumată printr-un înscris însușit de parți prin semnătură, respectiv contractul de furnizare.
S-a precizat că potrivit art. 59 din Legea 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, în conformitate cu prevederile contractului, clientul final este obligat să plătească contravaloarea energiei electrice consumate la prețul și în condițiile prevăzute în contractul de furnizare a energiei electrice iar conform art. 61 alin. 2 lit. a) din Legea 123/2012 a energiei electrice, nerespectarea contractului de furnizare a energiei electrice de către clientul final poate atrage suportarea de penalizări.
De asemenea, reclamanta a arătat că, în temeiul dispozițiilor art. 11 lit. a) din contractul de furnizare coroborat cu art. 11 alin. 2) din contractul-cadru din 11 octombrie 1999 de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici aprobat prin Decizia Președintelui ANRE nr. 57/1999, neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadentei atrage după sine penalități de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementarilor în vigoare, penalitățile fiind datorate începând cu prima zi de la data scadenței, fără ca totalul acestora să depășească valoarea facturii.
În privința taxelor pentru serviciile de deconectare de la rețea și demontare contor, s-au invocat dispozițiile art. 200 alin. 5 din Regulamentul din 25 iunie 2004 de furnizare a energiei electrice la consumatori, Anexa la HG nr. 1007/25.06.2004, conform cărora „cheltuielile furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator.”
Cu privire la temeiul legal al penalităților pentru neplata la termen a taxelor lunare pentru serviciul public de televiziune s-a arătat că il constituie art. 6 alin. 1 si 2 din HG nr. 978/2003, potrivit cărora pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de televiziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere; 2) penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica SA, pentru întârzierea la plata a facturii de energie electrică.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, Art. I din Ordinul ANRE nr. 5/2003, Contractul cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici aprobat prin Decizia Președintelui ANRE nr. 57/1999, dispozițiile contractului de furnizare a energiei electrice, art. 59 si 61 din Legea 123/2012 a energiei electrice si a gazelor naturale, OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, Art. 200 alin. 5, Art.86 si Art. 152 din Regulamentul din 25 iunie 2004 de furnizare a energiei electrice la consumatori Anexa la HG nr. 1007/25.06.2004, Art. 5 alin. 1 si Art. 6 alin. 1 si 2 din HG 978/2003, Art. 40 alin. 2 din Legea nr. 41/1994 si Art. 969 din vechiul Cod Civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
S-au anexat cererii, în copie, înscrisuri (filele 9-40).
Pârâtul a depus la data de 21.11.2014 întâmpinare prin care a arătat că suma de 168,49 lei penalități și suma de 114,55 lei cheltuieli de deconectare nu sunt justificate prin nici un calcul.
A mai arătat că motivul de neachitare s-a datorat refuzului reclamantei de a încheia o convenție de plată eșalonată, justificată de popririle pe salariu.
Pârâtul a menționat că este de acord cu achitarea sumelor de bani reprezentând c/val energie electrică precum si a taxei TV, prin eșalonare dar nu cu plata c/val deconectării si nici a penalităților.
La termenul de judecată din data de 06.03.2015, instanța a incuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 21.12.2005, intre autorul reclamantei, Filiala de Distribuție si Frunizare a Energiei Electrice ELECTRICA MUNTENIA SUD, in calitate de furnizor, si paratul G. C. I., in calitate de consumator, s-a incheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 1004-_-3 (citat în continuare contract), avand ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum situat in București, .. 1, ., . corelativă de achitare a contravalorii serviciilor furnizate.
In conformitate cu dispozițiile art.11 din contract, părțile au convenit că neachitarea contravalorii facturii in termen de 30 zile calendaristice de la data instiintarii de plata atrage perceperea de penalitati egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
În temeiul contractului, reclamanta a emis pe numele pârâtului facturile:
. nr._/06.10.2011 pentru suma de 3204,57 lei, cu scadența la data de 21.10.2011
. nr._/03.04.2012pentru suma de 1849,89 lei, cu scadența la data de 18.04.2012
. nr._/06.04.2012 pentru suma de 1551,48 lei, cu scadența la data de 21.04.2012.
Astfel cum reiese din facturile fiscale aflate la filele 32-36 dosar, reclamanta a furnizat energie electrica in favoarea paratului, care in conformitate cu dispozițiile art. 7 alin.1 lit.c din contract, avea obligatia de a achita integral si la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.
Se retine că potrivit art. 1025 Cod de Procedură Civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, cu excepția litigiilor în materie fiscală, vamală sau administrativă, privind răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice, starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; moștenire; insolvență, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitraj; atingeri aduse dreptului la viață privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
În consecință, instanța apreciază că procedura cererilor de valoare redusă este aplicabilă în speță.
Prealabil, cu privire la dispozițiile de drept material aplicabile, instanța reține că potrivit art. 6 alin. 2 C.proc.civ. actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Pentru actul juridic, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privința condițiilor de validitate si, pe cale de consecință, a nulității, ci si pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic,pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după . uneinoi legi), pentru executarea obligațiilor asumate de părți, pentru încetarea actului juridic.
Această regulă se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin. (2) si (3) C.civ. (reluate în art. 3 si art. 4 din Legea nr. 71/2011), cât si din art. 102 alin. (1) din Legea nr.71/2011, potrivit căruia, ”contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveste încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa”.
Față de data încheierii contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, respectiv 21.12.2005, instanța va avea în vedere prevederile Codului civil de la 1864, întrucât noul cod civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011.
În conformitate cu dispozițiile art. 969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 C.civ. (în vigoare la data încheierii contractului dintre părți), creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și, în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
În cauză, instanța constată că, potrivit art. 7 lit. c din contract, pârâtul este obligat să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât pârâtul nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâtul, deși a beneficiat de prestarea serviciilor din partea reclamantei, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Mai mult, pârâtul însuși, prin întâmpinare, a recunoscut debitul principal.
Astfel, având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate (plata contravalorii serviciilor prestate de reclamantă) și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acestuia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acestuia pentru suma de 6316,26 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale.
Cu privire la contravaloarea serviciilor de deconectare, se rețin prevederile art. 200 alin. 5 din Regulamentul din 25 iunie 2004 de furnizare a energiei electrice la consumatori, Anexa la HG nr. 1007/25.06.2004, conform cărora „cheltuielile furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator.”
În acest sens, se mai rețin prevederile Art. 152 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori (în vigoare la nașterii raportului juridic) „Pentru întârzieri ale consumatorului la plata facturii aferente activității de furnizare a energiei electrice, furnizorul este îndreptățit să ia, succesiv, următoarele măsuri:
a) aplicarea de penalități;
e) sistarea furnizării energiei electrice;
f) rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice”.
Astfel, fata de dispozițiile art. 11 lit. c din contract, intrucat contractul a fost reziliat pentru neindeplinirea obligatiilor de plata, procedandu-se la deconectarea paratului de la retea, in conformitate cu prevederile art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, acesta datoreaza suma de 114,55 lei, taxe prestări servicii constand in taxele de deconectare si demontare contor.
Obligația de a plăti majorări de întârziere în cazul neachitării contravalorii facturilor pentru serviciile prestate este prevăzută în mod expres la art. 11 din contract, "neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadentei atrage după sine penalități pentru fiecare zi de întârziere, după cum urmează: a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementarilor în vigoare; b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadentei.
Întrucât termenele de scadență ale facturilor au fost depășite societatea reclamantă a calculat penalități pentru fiecare zi de întârziere, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada achitării serviciilor prestate de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților. Astfel, conform calculului penalităților depus la dosar, pârâtul datorează, pentru serviciile neachitate, și penalități de întârziere la plata energiei electrice în cuantum de 168,49 lei cuprinse în facturile depuse la dosar.
În ceea ce privește taxa TV, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 din Legea nr. 41/1994 posesorii receptoarelor de radio și de televiziune sunt obligați să plătească o taxă de abonament către serviciile publice de radiodifuziune și de televiziune. Conform art. 5 alin. 1 din HG nr. 978/2003 și art. 5 alin. 1 din HG nr. 977/2003, taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune și pentru cel de televiziune este încasată de reclamantă, odată cu plata energiei electrice consumate.
Având în vedere considerentele expuse, văzând și dispozițiile art.1025 si 1030 Cod procedura civila, instanța va admite cererea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6316,26 lei, contravaloare energie electrică, a sumei de 114,55 lei, contravaloare servicii de deconectare, precum și a sumelor de 168,49 lei, penalități de întârziere energie electrică și 4 lei taxă TV.
In ceea ce priveste solicitarea paratului de esalonare a debitului, instanta constata ca nefiind indeplinite conditiile art. 397 alin. 3 C.proc.civ., avand in vedere ca paratul nu a facut dovada motivelor invocate in acest sens si ca a avut posibilitatea sa execute obligatia ., calculat de la data comunicarii cererii de chemare in judecata, motive pentru care instanta urmeaza a respinge aceasta cerere ca neintemeiata.
Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța, retine dispozițiile art. 453 C.proc.civ. care prevede că partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Conform art. 451 C.proc.civ. cheltuielile de judecată constau în taxele de timbru și timbru judiciar, onorariile avocațiilor (…).
F. de toate aceste considerente instanta va admite cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată si va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand taxă judiciară de timbru (fila 3).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea formulată de reclamanta E. E. MUNTENIA SA, J40/_/2008, CUI_, cu sediul în . nr. 41-43, corp A, sector 1, București, în contradictoriu cu pârâtul G. C. I., CNP_, cu domiciliul în București, .. 1, ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6316,26 lei, contravaloare energie electrică, a sumei de 114,55 lei, contravaloare servicii de deconectare, precum și a sumelor de 168,49 lei, penalități de întârziere energie electrică și 4 lei taxă TV.
Respinge cererea paratului de eșalonare a debitului principal si a taxei TV ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 de lei, cheltuieli de judecată-taxă judiciară de timbru. executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. V. A. B.
Red. A.C.V./A.B.
24.04.2015/4 ex.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Validare poprire. Sentința nr. 3264/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
