Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5270/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5270/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 5270/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 5270/2014
Ședința din Camera de Consiliu de la 20 Aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte I. D.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile, formulata de reclamanta A. D., în contradictoriu cu pârâta . SA si chemata în garanție D. T. & TOUR SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ARGES INSOLV SPRL, avand ca obiect cerere cu valoare redusa.
Cererea se judeca in Camera de Consiliu fara citarea partilor.
La apelul nominal facut in Camera de Consiliu se prezinta reclamanta, personal, lipsa fiind celelalte parti.
Procedura este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Instanța, potrivit art. 131, alin. 1 NCPC, verificând din oficiu competența, constată că este competentă material, în temeiul art. 94, pct. 1, lit. j NCPC, teritorial in temeiul art. 107 NCPC.
Instanta pune in discutie exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata A. SA prin intampinarea depusa la dosar.
Reclamanta solicita respingerea exceptiei, ca neintemeiata, pentru motivele detaliate in raspunsul la intampinare depus la dosar.
Instanta respinge exceptia, ca neintemeiata, intruca obligatia asiguratorilor de despagubite a tertilor prejudiciati rezulta din lege, nefiind necesar un raport contractual intre terti si asiguratori.
Instanta pune in discutie anularea cererii de chemare in garantie formulata de parata pentru neplata taxei judiciare de timbru.
Reclamanta solicita admiterea exceptie si anularea cererii de chemare in garantie.
Instanta anuleaza cererea de chemare in garantie pentru neplata taxei judiciare de timbru.
Instanta pune in discutie cererea de suspendare a cauzei in baza art. 75 din Lg. 85/2014.
Reclamanta solicita respingerea exceptiei, ca neintemeiata, pentru motivele detaliate in raspunsul la intampinare depus la dosar.
Instanta respinge cererea de suspendare, ca neintemeiata, avand in vedere ca s-a dispus anularea cererii de chemare in garantie astfel ca nicio parte din dosar nu se afla sub incidenta acestei legi.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de ridicat instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța, în temeiul art. 237 al. 2 pct. 7 coroborat cu art. 255 C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c., încuviințează pentru parti proba cu înscrisuri, ca fiind admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Instanța potrivit art. 392 NCPC deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, considerându-se lămurită, reține cauza spre soluționare.
INSTANTA,
Deliberând asupra prezentei cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea formulată de către reclamantă, A. D., în contradictoriu cu pârâta, . DE asigurare REASIGURARE, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 7.913,55 lei despăgubiri și la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a arătat că la data de 24.07.2012 a cumpărat de la . un pachet turistic în valoare de 1.720 Euro, în urma interpelării agenției de turism fiind informată la data de 21.08.2012 că din cauza problemelor financiare rezervarea nu a mai fost făcută, banii urmând a fi returnați într-un termen nu foarte lung.
Se precizează că între timp a intervenit deschiderea procedurii insolvenței în ceea ce privește societatea de la care a fost achiziționat pachetul turistic. De asemenea, agenția de turism avea încheiată asigurarea de răspundere civilă la societatea pârâtă acoperind riscul intrării în insolvență, cu care reclamanta a îndeplinit procedura de conciliere, fără însă nici un rezultat.
Reclamanta învederează că refuzul de despăgubire a fost motivat pe lipsa unui înscris care să probeze relația contractuală cu agenția de turism, din această perspectivă susținându-se că motivul este nefundat deoarece actul juridic a fost încheiat prin acceptarea ofertei de a contracta fiind eliberată o factură fiscală care conține toate detaliile pachetului turistic și care ține loc de contract. Se arată de asemenea că invocarea condițiilor generale ale poliței de asigurare nu poate produce efecte față de un terț prejudiciat care nu este parte a contractului, ci doar beneficiar al actului juridic.
În drept, a invocat articolele 1025, 1270 și 1284 din Codul civil din 2009.
Pârâta a depus întâmpinare solicitând suspendarea soluționării cauzei în baza articolului 36 din Legea 85/2006 până la finalizarea procedurii insolvenței în dosarul_/3/2012, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu există relații contractuale între reclamantă și pârâtă.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată indicând textele incidente din Legea 85/2006 privind dreptul de administrare al societății și întinderea mandatului administratorului după ..
De asemenea, a formulat cerere de chemare în garanție pentru obligarea . & Tour SRL la plata sumelor la care va fi obligată pârâta în cazul admiterii acțiunii.
În drept, a invocat articolul 205 și următoarele din codul de procedură civilă din 2010.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri constând în polița AG_01/2012, dosarul de daună, corespondență între reclamanta și societatea de turism, factura fiscală 1723/24.07.2012, ordin de plată 125/24.07.2012.
Analizând dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamanta și . au încheiat contractul de prestare a unor servicii turistice, sub forma simplificată a facturii fiscale 1723/24.07.2012, aceasta având valoarea unui act juridic întrucât raporturile juridice desfășurate de reclamantă și agenția de turism nu impuneau nicio condiție de formă, în acest caz fiind aplicabil principiul consensualismului potrivit căruia simplul acord de voință al părților produce efecte juridice, executarea obligațiilor reclamantei fiind probată cu ordinul de plată 125/24.07.2012.
Prin încheierea din 11.10.2012 pronunțată în dosarul_/3/2012 s-a dispus intrarea societății . & Tour SRL în procedura insolvenței.
La data dispoziției instanței, societatea avea încheiată polița de asigurare de răspundere civilă contractuală încheiată cu asigurătorul . DE ASIGURARE REASIGURARE, poliță având datele de identificare AG_01/2012 (fila 29 din dosar).
Având în vedere că prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă la data de 3.09.2014, instanța trebuie să stabilească, dată fiind succesiunea de legi în timp, care va fi legea aplicabilă, respectiv dacă se aplică Codul Civil de la 1864 sau Noul Cod Civil.
În raport dispozițiile art. 6 alin.2 din Noul cod civil “potrivit cărora actele și faptele juridice încheiate ori, după caz săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”, instanța reține că dispozițiile ce trebuie avute în vedere la soluționarea prezentei cereri sunt cele ale Codului civil din 2009 având în vedere că data producerii riscului asigurat este 11.10.2012.
Textele legale incidente sunt următoarele:
”Art. 2.223 - (1) În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
(2) Prin contractul de asigurare părțile pot conveni să cuprindă în asigurare și răspunderea civilă a altor persoane decât contractantul asigurării.
Art. 2.224 - (1) Drepturile terțelor persoane păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
(2) Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.
Art. 2.225. - Dacă nu se prevede altfel prin lege, despăgubirea se stabilește prin convenție încheiată între asigurat, terța persoană prejudiciată și asigurător sau, în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească.
Art. 2.226. - (1) Asigurătorul plătește despăgubirea direct terței persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat.
(2) Creditorii asiguratului nu pot urmări despăgubirea prevăzută la alin. (1).
(3) Despăgubirea se plătește asiguratului numai în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit-o pe terța persoană prejudiciată.”
În situația acțiunii îndreptate de persoana păgubită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, este necesar ca persoana prejudiciată sa aibă împotriva asiguratului o acțiune în răspundere civilă contractuală, element la care se adaugă insolvabilitatea sau falimentul agenției de turism.
Potrivit articolului 1350 din Codul civil din 2009, orice persoană este ținută să își execute obligațiile pe care le-a contractat, în caz de neexecutare nejustificată angajându-se răspunderea pentru prejudiciul cauzat celeilalte părți.
Elementele angajării răspunderii civile contractuale sunt fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția.
În ceea ce privește fapta ilicită, în materie contractuală aceasta reprezintă neexecutarea sau executarea corespunzătoare a unei obligații contractuale. În această materie, creditorul are doar obligația de a proba existența obligației, după epuizarea acestui moment revenind debitorului sarcina de a proba stingerea obligației.
În prezenta cauză obligația nerespectată constă în îndatorirea de asigurare a pachetului turistic pentru care a fost efectuată plata din data de 24.07.2012. În prezenta cauză aspectul este necontestat de părțile litigante, de altfel acesta rezultând și din corespondența și din notificările aflate la dosarul cauzei.
Prejudiciul este reprezentat de prețul achitat de către reclamantă, 7.913,55 lei reprezentând contravaloarea pachetului turistic de care aceasta nu a mai beneficiat întrucât agenția de turism asigurată de către pârâtă nu a efectuat rezervările.
Legătura de cauzalitate rezultă din caracterul independent al obligațiilor contractuale, reclamanta achitând suma de 1.720 Euro cu prefigurarea că va beneficia de serviciile înscrise pe factura fiscală 1723/24.07.2012 și convenite ca urmare a corespondenței purtate cu agenția de turism.
Vinovăția reiese de asemenea din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, . & T. SRL neexecutându-și obligațiile contractuale în condițiile în care nu s-a probat existența unei cauze străine care să provoace neîndeplinirea îndatoririlor rezultate din actele juridice la care este parte.
Se constată de asemenea că este îndeplinită și condiția de consumare a riscului asigurat întrucât agenția de turism se află în procedura insolvenței, în forma reorganizării judiciare, polița prevăzând achitarea despăgubirilor către turiști în calitate de terți beneficiari, în ipoteza intrării agenției în insolvabilitate sau în faliment, constatându-se că insolvența sub forma reorganizării judiciare se include în noțiunea mai extinsă de insolvabilitate.
Pentru motivele arătate, instanța apreciază acțiunea ca fiind întemeiată, urmând a obliga pârâta la plata sumei de 7.913,55 lei, suma reprezentând despăgubirea ca urmare a daunelor provocate reclamantei de către asiguratul pârâtei.
Față de disp. art. 453 C.pr.civ. din 2010, constatând că pârâta a căzut în pretenții, pierzând procesul, se va dispune obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite excepția netimbrării cererii de chemare în garanție, invocată din oficiu.
Anulează cererea de chemare în garanție, ca netimbrată.
Respinge cererea de suspendare a cauzei, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiată.
Admite cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta A. D. - sector 1, București, G. M., nr. 31, CNP_ în contradictoriu cu pârâta . SA - sector 3, București, NERVA T., nr. 3, bl. M101, cui_ si chemata în garanție D. T. & TOUR SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ARGES INSOLV SPRL - sector 6, București, MOINESTI, nr. 8.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7.913,55 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei.
Cu drept de a se formula cerere de apel la această instanță, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.04.2015.
PRESEDINTEGREFIER
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4835/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5210/2015. Judecătoria... → |
|---|
