Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 05/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 15284/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 05.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. C.
Grefier – L. G. P.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta C. E. în contradictoriu cu parații S. A., S. R. SI T. AL SA având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au raspuns reclamanta, prin avocat și parâții S. A., S. R., prin avocat care depune delegație de substituire, lipsa fiind paratul T. AL SA.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța ia act de alegerea domiciliului formulata de către pârâții S. A., S. R. prin Intampinare și dispune rectificarea în aplicația ECRIS.
Instanța ia act de alegerea domiciliului formulata de reclamanta, prin avocat prin Raspunsul la Intampinare și dispune rectificarea în aplicația ECRIS.
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 3, întrucat valorea impozabilă a obiectului cererii depășește pragul de_ lei si pune această excepție în discuția părților.
Părțile, prin avocați pun concluzii de admitere a excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.02.2015, sub nr. de dosar_, reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâtii S. A., S. R. și ..A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2362/16.12.1996, încheiat de cei doi pârâți persoane fizice cu ..A.
În fapt, reclamanta susține că în anul 1957 a cumpărat imobilul situat în București, sector 3, ., iar în anul 1969 a părăsit România. Ulterior, Statul român a dispus trecerea acestuia în proprietatea sa, fără a-i acorda vreo despăgubire.
După . Legii 10/2001, reclamanta a obținut prin hotărâre judecătoarească restituirea unei părți a imobilului, cealaltă parte fiind între timp vândută de stat familiei S., care erau la data respectivă chiriași în acel imobil. Reclamanta a introdus subsecvent o altă acțiune în instanță, solicitând constatarea nulității absolute a titlului statului, Curtea de Apel soluționându-i favorabil cererea, prin Decizia nr. 229 R / 28.04.2009. Cu toate acestea, în soluționarea unei contestații la executare formulate de pârâții persoane fizice, instanța a considerat că titlul acestora este încă valabil.
Reclamanta a evaluat imobilul la suma de_,24 lei.
În susținere, aceasta a solicitat proba cu înscrisuri.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
La data de 19.06.2015, pârâții persoane fizice au depus întâmpinare, prin care au ridicat excepția autorității lucrului judecat, întrucât într-o acțiune anterioară, reclamanții introduseseră un capăt de cerere cu același obiect ca cel din prezenta cauză, împotriva acelorași subiecte procesuale și în aceeași calitate, petit care a fost respins de instanță ca fiind prescris.
De asemenea, pârâții au invocat prescripția dreptului la acțiune, motivând prin faptul că art. 50 alin. (5) din Legea 10/2001 prevede că acțiunile în nulitatea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate abuzivse prescriu în termen de 1 an, termen care a fost depășit în prezenta cauză.
În susținere, pârâții au solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, pârâții au invocat art. 205 Cod proc. civ.
La data de 11 august 2015, reclamanții au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepțiilor ridicate de pârâți. Cu privire la excepția autorității lucrului judecat, au susținut faptul că prezenta cauză are un alt cadru procesual, a fost soluționată în contradictoriu cu alte părți și a avut un alt temei juridic, nefiind deci întrunite condițiile art. 430 Cod proc. civ.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, reclamanta a învederat instanței că în cauză sunt aplicabile normele de drept comun, care prevăd că dreptul de acțiune în cazul dreptului de proprietate imobiliară este imprescriptibil, și nu prevederile art. 50 alin. (5) din Legea 10/2001.
La termenul din data de 05.11.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, având în vedere valoarea imobilului aflat în litigiu.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, instanța reține următoarele:
Conform art. 94 lit. k) Cod proc. civ., judecătoria este competentă să judece, printre altele, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv.
Potrivit art. 104 alin.(1) C.proc.civ., în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoare lor se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale.
Reclamanta a depus la dosar certificatul de atestare fiscală privind imobilul din litigiu din cuprinsul căruia rezultă o valoare de impunere de 350.443,24 lei.
Totodată, instanța reține că reclamanta a evaluat imobilul aflat în litigiu, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită, chiar la suma de 350.443,24 lei. Acest imobil este compus dintr-un apartament cu o suprafață de 144 mp, cu două camere, hol, bucătărie, baie, vestibule, spălătorie, sas, WC pod, două pivnițe, și un teren aferent cu suprafața de 89,08 mp.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că judecătoria nu este competentă material să judece prezenta cerere, aceasta fiind de competența materială a tribunalului.
De asemenea, conform art. 129 alin. (2) Cod proc. civ., necompetența este de ordine publică (...) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad. Iar conform art. 130 alin. (2) Cod proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocate de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
Astfel, instanța, verificându-și competența conform art. 131 alin. (2) Cod proc. civ., va admite excepția necompetenței materiale invocate din oficiu, și va dispune, în temeiul art. 132 alin. (1), declinarea competenței către Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale invocate din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C. E., cetățean America, domiciliată în USA, Kingsland, PO BOX 713, TX_, cu domiciliul procesual ales în București, ., ., .> Sector 4 în contradictoriu cu parații S. A., CNP_, S. R. CNP_, ambii cu domiciliul în București, ., Sector 3 și domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat S. M. din București, ., ., sector 3 și . inregistrata la Oficiul Registrului Comertului sub nr. J_, CUI_, cu sediul în București, . Sector 3, în favoarea Tribunalului Bucuresti.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
L. C. L. G. P.
LC/LP 6 ex. 10.11.2015
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 05/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2268/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
