Ordin de protecţie. Sentința nr. 9942/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9942/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 9942/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9942
Ședința din Camera de Consiliu din data de 15.07.2015
Instanța constituita din:
P. – M. M.
Grefier – C. B.
Din partea Ministerului Public-P. de pe lângă Judecătoria Sector 3 București, participă dna procuror E. I..
Pe rol judecarea cauzei civile de față, formulată de către reclamanta-victimă O. B. J., în contradictoriu cu pârâtul-agresor O. R.-I., având ca obiect „ordin de protecție”.
La apelul nominal făcut in Camera de Consiliu au răspuns reclamanta-victimă personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul-agresor reprezentat de avocat, din oficiu, care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează instanței lipsa relațiilor solicitate MAI după care,
Reclamanta-victimă, prin avocat, arată că a fost formulată plângere penală împotriva pârâtului-agresor, la P. de pe lângă Judecătoria Sector 3 București.
La interpelarea instanței, apărătorul, din oficiu, al pârâtului-agresor, arată că nu a fost contactată de acesta.
La interpelarea instanței reclamanta-victimă, prin apărător, arat că pârâtul-agresor locuiește la adresa indicată, la ordonanța privind stabilire domiciliu, unde a fost citat la același domiciliu, s-a prezentat iar reclamanta-victimă, personal, arată că până pe data de 08 mai 2015, a locuit la adresa indicată, apoi plecând la mama sa. Revine și arată că este vorba de data de 10 mai 2015.
La solicitarea instanței reclamanta-victimă procedează la semnarea cererii de chemare în judecată, aceasta fiind semnată de către apărător.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Reclamanta-victimă, prin avocat, solicită în susținere proba cu înscrisuri și proba testimonială cu 1 martor.
Pârâtul-agresor, prin avocat, din oficiu, arată că nu solicită decât proba cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul disp. art. 258 coroborat cu art. 255 Cod proc.civ., încuviințează pentru ambele părți probele astfel solicitate, respectiv pentru reclamanta-victimă proba cu înscrisuri și proba testimonială cu 1 martor și pentru pârât-agresor proba cu înscrisuri.
Instanța procedează la audierea martorului încuviințat reclamantei-victimă, respectiv T. Magdalie, declarația acestuia luată sub prestare de jurământ fiind consemnată și atașată la dosar.
Reclamanta-victimă, personal, depune la dosar corespondență e-mail.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reclamanta-victimă, prin avocat, solicită admiterea cererii, emiterea ordinului de protecție solicitat, cu păstrarea unei distanțe minime de 300 m față de aceasta, față de reședința acesteia, față de copil și față de locul de muncă, cu stabilirea domiciliului minorei, în mod provizoriu, la locuința mamei și interzicerea oricărui contact cu aceasta. Există stare de pericol, în raport de violențele fizice și verbale, aceasta temându-se de pârâtul-agresor. Fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul-agresor, prin avocat din oficiu, solicită respingerea cererii, ca neîntemeiată, nefăcându-se dovada că pârâtul-agresor ar fi fost violent cu copilul, nefiind vorba de niciun pericol nici în ceea ce o privește pe reclamanta-victimă. Solicită înlăturarea declarației martorului, întrucât acesta nu a fost de față la cele relatate, declarația fiind nesinceră și părtinitoare. Între părți nu s-a stabilit o dată clară când pârâtul-agresor să vină să poată vedea copilul.
Reclamanta-victimă, personal, arată că pârâtul-agresor este violent cu aceasta, de față cu minora.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea cererii formulate, constatând că din certificatul medico-legal și declarația martorului audiat în cauză, reiese că pârâtul a exercitat violențe fizice și psihice asupra reclamantei-victimă.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București, la data de 09.07.2015, sub nr._, reclamanta-victimă O. B. J., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul-agresor O. R.-I., să dispună emiterea unui ordin de protecție, prin care să dispună obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de minora O. N. Didiana, față de reședința sa și locul de muncă, Lycee Francais „A. de Noilles”-300 m, cu încredințarea minorei către mama sa.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta-victimă a arătat că, pârâtul-agresor este soțul acesteia, cu care se află în proces de divorț, din căsătoria părților încheiată la data de 29.06.2012 rezultând minora O. N. Didiana ns. la 30 iulie 2013. De la data căsătoriei și până în prezent, aceasta a fost agresată fizic de mai multe ori de către soțul său, care generează frecvent o atmosferă ostilă și tensionată de familie. În data de 10 mai 2015 a fost agresată de către pârât-agresor, la acea dată reclamanta părăsind domiciliul conjugal și mutându-se la mama sa, fiind depusă plângere la Secția 11 Poliție. Pe data de 20.06.2015, fără să o anunțe, pârâtul a venit la noul său domiciliu, aceasta nu era în locuință, însă vecinii i-au relatat că a venit o persoană agitată, îmbrăcată neglijent, care era agresivă în limbaj. La câteva zile după acest eveniment, pârâtul-agresor s-a prezentat la domiciliul său, pentru a o vizita pe minoră și a făcut scandal. Aceasta a primit sms-uri de amenințare de la pârâtul-agresor, spunându-i că va fi deportată de statul român pentru că a plecat cu copilul din domiciliul conjugal. A mai arătat că pârâtul-agresor este de profesie actor și are o personalitate multiplă, dând dovada de agresivitate în repetate rânduri.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri, în fotocopie.
Pârâtul-agresor, legal citat, nu s-a prezentat în instanța, fiind reprezentat prin apărător din oficiu.
La termenul din data de 15.07.2015 a fost încuviințată pentru reclamanta-victimă proba cu înscrisuri și proba testimonială cu 1 martor și pentru pârât-agresor proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozitiilor din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie:
Art. 3. - (1) În sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Art. 4. - Violența în familie se manifestă sub următoarele forme:
a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar;
Art. 5 - În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:
b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție;
Art. 23. - (1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri-obligații sau interdicții:
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora (…).
Conform susținerilor din cererea introductivă, înscrisurilor doveditoare atașate și declarației martorului T. Magdalie, reclamanta și pârâtul au calitatea de soți, din căsătoria acestora rezultând un copil minor, O. N.-Didiana, în vârstă de 2 ani (f.14,16); părțile sunt în proces de divorț înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 la data de 22.05.2015. Ca urmare a agresiunii exercitate de pârât, la data de 10.05.2015 reclamanta a pplecat din domiciliul conjugal. De la acel moment, minora a locuit împreună cu reclamanta, inițial la mama acesteia, într-un apartament din sectorul 3, ulterior mutându-se cu chirie într-un imobil din sectorul 4 (f.17). Martora audiată în cauză a arătat că părinții minorei discutaseră în sensul că pârâtul putea veni oricând în vizită la copil, respectând programul fiecăruia, fără a conveni un program concret după care să se desfășoare legăturile personale dintre minoră și pârât. Această incertitudine a amplificat starea de tensiune dintre părți. Reclamanta a susținut că în mai 2015 a fost agresată de soț, prin comprimare cu degetele/mâna, prezentând și un certificat medico-legal. Acest incident nu a putut fi confirmat de martoră, care a precizat că nu a asistat la comiterea vreunui act de violență asupra reclamantei, ea nefiind în țară la acea dată. Urmare incidentului din data de 10.05.2015, reclamanta a învederat că plecat din domiciliul conjugal, luând cu ea și pe minoră. Conform mențiunilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată, faptul în sine nu a determinat-o pe reclamantă să solicite instanței luarea unor măsuri protecție în temeiul Legii nr. 217/2003, reieșind că ceea ce a justificat solicitarea de emitere a ordinului de protecție a fost un alt incident, petrecut după separare, la data de 20.06.2015, când pârâtul a venit să vadă copilul fără să o anunțe. Atunci, deși se afla în parc, împreună cu martora și copiii acestora, zărind mașina pârâtului, reclamanta a rămas pasivă, neconsiderând potrivit să meargă să discute cu pârâtul, apreciind că înainte de a veni în vizită pârâtul ar fi trebuit să o contacteze telefonic. Practic, reclamanta nu a acceptat comunicarea directă cu pârâtul. Reclamanta a revenit acasă la sfârșitul zilei, când a aflat de la vecini că pârâtul era îmbrăcat neglijent, supărat și agitat pentru că nu și-a văzut fetița, acest fapt determinând-o să ceară emiterea ordinului de protecție.
Instanța consideră că întâmplările din 10 mai și, respectiv 20 iunie 2015, sunt fapte izolate, fără gravitate, tratate astfel chiar de către reclamantă, care nici nu a reținut exact data producerii agresiunii și a părăsirii locuinței conjugale, în fața instanței spunând că acestea s-au petrecut în ziua de 08 mai și nu 10 mai. În privința zilei de 10 mai, reclamanta nu a făcut nicio referire în cerere cu privire la alte violențe exercitate de pârât, violență verbală, inclusiv amenințări, nici cu privire la existența vreunei înregistrări pe telefon, menționată ulterior de martoră. Pe de altă parte, la data de 20 iunie practic nu a avut loc un eveniment între părți, deoarece acestea nu s-au întâlnit, faptul că pârâtul era supărat și agitat pentru că nu și-a putut vedea copilul neconstituind o dovadă a pericolului pentru valorile ocrotite de art. 23 din Legea nr. 217/2003. Instanța nu se consideră deplin lămurită nici în privința aspectului că reclamanta nu avea deloc cunoștință de venirea pârâtului ori nu a fost de acord cu venirea pârâtului la copil în acea zi, din moment ce a văzut exact la timp autoturismul pârâtului, deși era în parc, petrecând timp cu fetița, fiind împreună și cu martora și copilul acesteia.
Din dovezile administrate nu rezultă că pârâtul este o persoană violentă, periculoasă, cu reacții necontrolate, care face încercări nerezonabile sau recurge la acțiuni ilicite în scopul valorificării unor drepturi, instanța apreciind că prelungirea stării de tensiune dintre părți poate fi evitată printr-o abordare constructivă a relației parentale, inclusiv din partea reclamantei, în condițiile în care conflictul dintre părți nu îl include pe copilul minor și nu ar trebui extins.
În consecință, pentru aceste argumente va respinge cererea de față ca neîntemeiată.
În raport de disp. art. 451,453 C.p.c., reținând că reclamanta are culpă procesuală o va obliga pe aceasta la plata către Stat prin Ministerul Justiției a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pârâtului, virat către Baroul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge cererea privind emiterea ordinului de protectie formulată de către reclamanta-victimă O. B. J., CNP_, domiciliată în București, .. 10, ., sector 3 și cu reședința în București, ., nr. 25A, vila 2, . 4, în contradictoriu cu pârâtul-agresor O. R.-I., CNP_, domiciliat în București, .. 438, ., ., ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către stat a sumei de 200 lei reprezentand onorariul avocatului din oficiu al paratului suportat din fondurile MJ către Baroul București.
Cu apel în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15.07.2015.
Președinte, Grefier,
M. M. C. B.
15.07.2015/MM/4 ex
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 9941/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 07/2015.... → |
|---|
