Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 11624/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA NR._
Ședința publica din data de 15.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. D.-G.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile privind pe petenta D. R. SRL în contradictoriu cu intimata C. SA C., având ca obiect „plângere contravențională - P-V ., NR._/16.08.2011”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Pentru a da părților posibilitatea să se prezinte, în temeiul art. 104 alin. (13) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, instanța dispune strigarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul ca s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa, intimata a formulat întâmpinare iar petenta răspuns la întâmpinare, după care,
Fiind la primul termen de judecată cu părțile legal citate, în temeiul art. 131 C. instanța procedează la verificarea din oficiu a competenței și în temeiul art. 10 ind. 1 din OG 15/2002 reține că este competentă general, material și teritorial să judece cauza.
În temeiul art. 255 și 258 C. instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Instanța, în temeiul art. 238 C. estimează durata cercetării procesului la un singur termen de judecată, respectiv termenul de astăzi și având în vedere ca s-a solicitat judecarea cauzei si în lipsa, o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 30.03.2015 (data poștei 27.03.2015) petenta . (fostă CLEAR CHANNEL ROMÂNIA SRL) a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – SA (C.) – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatice (C.), anularea procesului verbal de contravenție . nr._/16.08.2011 solicitând anularea procesului verbal, constatarea intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că procesul verbal de contravenție nu i-a fost comunicat înainte de a primi adresa de înființare a popririi iar din actele executorului judecătoresc a constatat că modalitatea prin care se pretinde că s-a făcut comunicarea a fost prin încheierea unui proces verbal de afișare din 31.08.2011 în prezența unui martor, fără a fi fost comunicat anterior prin poștă cu aviz de primire, astfel cum impune Decizia ICCJ nr. 10/10.06.2013.
A mai arătat petenta că procesul verbal este lovit de nulitate absolută întrucât îi lipsește semnătura agentului constatator, astfel cum impune art. 17 din OG 2/2001.
Totodată, tariful de despăgubire a fost eliminat încă din anul 2012 prin Legea nr. 144/2012 și în cauză a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea sancțiunii contravenționale, fiind nesocotite dispozițiile art. 14 alin. (1) din OG 2/2001.
În final, a arătat petenta că procesul verbal trebuie anulat întrucât nu mai deține calitatea de proprietar al autoturismului_ încă din anul 2009, la data săvârșirii faptei nemaiavând nici un drept cu privire la acesta.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 194 și urm. C., art. 14, 31 și urm. din OG 2/2001, art. 8, 10, 10 ind. 1 din OG 15/2002, Legea nr. 144/2012, Decizia ICCJ nr. 10/10.06.2013.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și a avut anexate înscrisuri (f. 9-16).
La data de 02.06.2015 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției executării sancțiunilor aplicate prin procesul verbal contestat s-a arătat că s-au respectat dispozițiile art. 13 și 14 din OG 2/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data aplicării sancțiunii. Totodată, Decizia ICCJ nr. 10/2013 este obligatorie abia de la data de 23.07.2012 iar comunicarea procesului verbal s-a făcut în anul 2011, ceea ce înseamnă că aceste prevederi nu erau necesare la data comunicării procesului verbal.
A mai arătat că înstrăinarea autoturismului nu este opozabilă intimatei, câtă vreme operațiunea nu a fost făcută opozabilă terților prin transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent.
Prevederile legale îl obligau pe petent, în calitate de proprietar, să îndeplinească formalitățile necesare radierii astfel că nu poate invoca propria culpă pentru a fi exonerat de răspundere contravențională.
Intimata a mai precizat că procesul verbal contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG 15/2002 coroborat cu OG 2/201, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (3) din OG 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Totodată, a fost semnat electronic cu respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 coroborat cu art. 19 din OG 2/2001.
Cu privire la susținerea petentaui privind anularea tarifului de despăgubire, intimata a arătat că dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 nu sunt aplicate petentaui, întrucât nu a contestat procesul verbal până la . Legii 144 cu ulterior, la 30.03.2015.
În privința cheltuielilor de judecată, s-a arătat că nu se poate reține culpa intimatei, având în vedere că autoturismul a fost verificat în baza de date cu roviniete valabile și în mod corect s-a reținut că pentru acesta nu există înregistrată rovinietă.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, OG 15/2002, Legea 455/2001, Ordinul MTI nr. 769/2010.
Întâmpinarea a avut anexate înscrisuri (f. 33-36).
La 13.07.2015 petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care reiterat aspectele invocate în plângere în ceea ce privește comunicarea procesului verbal.
Cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii 144/2012 cu privire la anularea tarifului de despăgubire, petenta a arătat că se află în termenul legal pentru a formula plângerea contravențională iar în cauză se aplică și legea contravențională mai favorabilă și eliminarea tarifului de despăgubire produce efecte și cu privire la faptele sancționate anterior eliminării, dacă sancțiunea respectivă nu a fost pusă în executare până la data intrării în vigoare a Legii 144/2012.
A mai arătat că a efectuat formalitățile necesare radierii autoturismului prin scoaterea acestuia din evidența DITL Sector 3.
Părțile au solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
În cauză s-a administrat de către instanță proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/16.08.2011 (f. 9), s-a reținut în sarcina CLEAR CHANNEL ROMÂNIA SRL (CUI_) că în ziua 01.03.2011, ora 15:46, vehiculul cu număr de înmatriculare_ aparținând acesteia a circulat pe DN 1, Romanești, jud. Prahova, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru fapta comisă, CLEAR CHANNEL ROMÂNIA SRL a fost sancționată contravențional, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.
Astfel cum rezultă din certificatul ONRC (f. 21-27) și cum a învederat și petenta, societatea CLEAR CHANNEL ROMÂNIA SRL are în prezent denumirea D. ROMÂNIA SRL (având același CUI:_).
Înainte de toate, instanța constată că plângerea a fost introdusă pe rolul instanței cu respectarea termenului prevăzut de lege. Astfel, potrivit art. 31 alin. (1) din OG 2/2001, „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”. Potrivit art. 25 (1) „procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate. (2) Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia. În conformitate cu dispozițiile art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Instanța constată că la data de 31.08.2011 s-a procedat la comunicarea procesului verbal de contravenție către petentă, astfel cum rezultă din procesul verbal depus de intimată la fila 36, în prezența unui martor asistent, având în vedere că petenta nu a fost găsit la sediu pentru a se putea proceda la înmânarea acestuia.
Așa cum s-a stabilit și prin decizia nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ în soluționarea RIL-ului, decizie interpretativă care se aplică și situațiilor juridice născute înainte de pronunțarea acesteia, cele două modalități de comunicare prevăzute de art. 27 alin. 1 din OG 2/2001 sunt subsidiare una față de cealaltă, comunicarea prin afișare fiind subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire tocmai pentru că trebuie să i se dea contravenientului posibilitatea de a cunoaște efectiv actul încheiat precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările.
Prin urmare, comunicarea realizată de către intimată nu este valabilă având în vedere că nu a fost respectat ordinea de prioritate a celor două modalități alternative prevăzute de lege astfel că termenul de 15 zile pentru formularea plângerii contravenționale nu poate fi calculat de la data de 31.08.2011 având în vedere că în realitate acesta nu a început să curgă.
Astfel cum a arătat petenta și cum rezultă și de pe viza aplicată pe înștiințarea privind măsura popririi (f. 10) procesul verbal de contravenție contestat i-a fost comunicat pentru prima dată la 12.03.2015 astfel că de la această dată începe să curgă termenul de 15 zile pentru formularea plângerii, termen care de altfel a fost și respectat astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe plic (f 17 verso), plângerea fiind depusă la oficiul poștal prin scrisoare recomandată la data de 27.03.2015.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, potrivit art. 17 din aceeași ordonanță, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Art. 9 alin. 1 lit. a din OG nr. 15/2002 atribuie competența de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor prevăzute de lege personalului împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., acestea putând fi constatate, începând cu data de 1 august 2010, și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
De asemenea, în cazurile prevăzute la alineatul precedent procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.
Procesul verbal a fost generat și semnat electronic de către un agent constatator deținător al unui certificat calificat emis de către un furnizor de servicii certificate acreditat conform dispozițiilor legale, în baza prevederilor Legii nr. 455/2001, privind semnătura electronică.
Instanța reține că prin Decizia nr. 6 din 16 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 199/25.03.2015, s-a reținut, în soluționarea unui recurs în interesul legii, că în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1—4 si art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronica, republicata, procesele-verbale de constatare si sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din R., aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) si (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absoluta în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Prin urmare, instanța va constata nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, neavând relevanță faptul că procesul verbal a fost emis anterior publicării Deciziei nr. 6/2015 în Monitorul Oficial.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal instanța reține că petenta a fost sancționată potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care prevede că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Articolul 7 din același act normativ stabilește că „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.
Termenul de utilizator este explicat chiar în cuprinsul OG 15/2002, la art. 1 alin. 1 lit. b, unde se arată că: “ În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.
Din interpretarea sistematică a acestor texte legale rezultă că are calitatea de contravenient deținătorul menționat în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau poate folosi autovehiculului în baza unui drept legal, acesta trebuind să facă dovada achitării taxei de drum. În acest sens, sunt prevederile art. 1 alin. 6 din Regulamentul pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România potrivit OG nr. 15/2002 ( Ordinul nr. 769/01.10.2010).
Prin urmare pentru a fi angajată răspunderea contravențională nu este suficient ca persoana fizică sau juridică să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare, ci trebuie să fie titulara dreptului de proprietate sau a unui alt drept care să-i permită folosirea autoturismului în discuție.
Or, astfel cum rezultă din coroborarea facturii ./05.02.2009 (f. 16) cu adeverința emisă de DITL Sector 3 la 05.02.2009 (f. 15), la data săvârșirii faptei, petenta nu mai era titularul dreptului de proprietate asupra autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ nefiind astfel vinovată pentru săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Împrejurarea că actualul proprietar nu a depus diligențele necesare în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în conținutul cărții de înmatriculare nu-i este imputabilă petentei și nu poate fi ținută să-și angajeze răspunderea pentru conduita pasivă a cumpărătorului autovehiculului, având în vedere și faptul că răspunderea contravențională este personală.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța urmează să admită plângerea contravențională și pe cale de consecință să anuleze procesul-verbal contestat, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii și înlăturarea tarifului de despăgubire.
Totodată, având în vedere că analiza incidenței prescripției executării sancțiunii contravenționale presupune un proces verbal legal și temeinic și ținând cont de soluția pronunțată în cauză, instanța nu va mai analiza această susținere a petentei și nici celelalte critici aduse procesului verbal contestat.
În temeiul art. 453 C., reținând culpa procesuală a intimatei, o va obliga pe aceasta să plătească reclamantei suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru (chitanța nr._/1 – f. 3).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite plângerea contravențională privind pe petenta D. R. SRL, J_, CUI RO_, cu sediul ales în sector 3, București, ., . în contradictoriu cu intimata C. SA C., CUI_, J40/552/15.01.2004, cu sediul social în sector 6, București, .. 401A.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/16.08.2011.
Exonerează petenta de plata amenzii contravenționale și înlătură tariful de despăgubire.
Obligă intimata să plătească petentei suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.09.2015.
Președinte, Grefier,
T. D.-G. T. A.
Red. DGT/dact. AT
16.10.2015/ 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
