Plângere contravenţională. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 14961/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civila
SENTINTA CIVILA NR._
Ședinta publică din data de 30.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. S.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul S. I. și petenta S. C. în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 23.10.2015 și ulterior pentru astazi 30.10.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, sub nr._, la data de 28.01.2015, petentul S. I. in contradictoriu cu intimata D. G. de Politie Locala Sector 3 Bucuresti, a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna, admiterea plangerii, anularea procesului verbal . nr._ emis la data de 14.01.2015 de catre intimata, cu cheltuieli de judecata.
In motivare se arată că, prin Procesul-verbal . nr._ din data de 14.01.2015, intimata a dispus sancționarea lui pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 41 din Anexa 1 a H.C.G.M.B, nr. 120/2010 cu amendă în cuantum de 3000 lei.
De asemenea, mai arata ca, la descrierea faptei, se reține că el nu ar fi prezentat anumite documente conform Somației nr. 653/23.10.2014, somație pe care nu am primit-o niciodată, motiv pentru care nu a avut cunoștință că ar fi trebuit să prezinte anumite documente.
Petentul a arătat că din procesul verbal se poate observa că acesta nu a fost semnat de nici un martor asistent care să confirme împrejurările, agentul constatator a motivat că „nu există de față martori dispuși să semneze”. Petentul nu consideră credibilă mențiunea agentului, cu toate că acesta a fost încheiat la sediul intimatei.
Încheierea procesului-verbal în lipsa petentului, situație neconfirmată de niciun martor, a fost de natură să îi producă o vătămare, respectiv imposibilitatea de a proba netemeinicia acestuia, el putând să producă dovezi că somația la care se face referire în cuprinsul procesului-verbal nu i-a fost niciodată comunicată. Mai mult decât atât, prezența unui martor ar fi putut să confirme existența respectivei somații și dovada primirii acesteia de către el.
Mai mult decât atât, cu încălcarea art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator a stabilit în sarcina lui o amendă în cuantum de 3000 lei reprezentând maximul ce se putea acorda, fără a se identifica care este pericolul social atât de mare pe care el l-a creat prin neprezentarea unor documente.
Pentru toate aceste motive, solicita admiterea plângerii contravenționale formulate împotriva Procesului-verbal . nr._ din data de 14.01.2015 încheiat de intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 - Direcția Control - Biroul Protecția-Mediului și, în principal, anularea procesului-verbal menționat anterior ca nelegal și netemeinic, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
In drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, precum și pe textele de lege invocate în cuprinsul său.
In dovedire a solicitat proba cu înscrisuri (filele 5-8).
La data de 26.05.2015 intimata D. G. de politie Locala Sector 3 a formulat întâmpinare la plângerea contravențională formulata de petentul S. I., respingerea plângerii, ca neîntemeiata, fata de legalitatea si temeinicia acestuia si, pe cale de consecința, menținerea procesului verbal astfel cum a fost intocmit, respectiv menținerea sancțiunii contravenționale principale a amenzii in cuantum de 3.000 lei.
In motivare, se arata ca, prin nota de constatare întocmită la data de 25.07.2014, polițiștii locali cu atribuții în domeniul ordinii publice au constatat un teren neîmprejmuit, situat la intersecția . . rezidențial RĂSĂRIT DE S.), teren pe care erau parcate autoturisme și care, din cauza ploilor abundente de la acea vreme, ieșeau pe partea carosabilă cu cauciucurile pline de noroi.
Nota de constatare din data de 25.07.2015 a fost înaintată compartimentului cu atribuții în domeniul protecției mediului pentru demararea procedurii de identificare a proprietarului terenului și pentru somarea acestuia cu privire la lipsa împrejmuirii terenului.
La data de 06.08.2014, polițiștii locali cu atribuții în domeniul protecției mediului s-au deplasat la fața locului și au constatat că cele menționate în nota de constatare întocmită la data de 25.07.2014 se confirmă. La fața locului s-au executat planșe foto și s-a întocmit Nota de Constatare . nr._/06.08.2014.
Pentru identificarea proprietarului terenului s-au solicitat planșe cadastrale stabilindu-se că terenul este situat pe .. 60-70, Sector 3.
Urmare a stabilirii locației exacte a terenului, prin adresa nr._/29.09.2014 am solicitat Direcției Impozite și Taxe Locale Sector 3 să-i comunice datele de identificare ale proprietarului terenului în cauză.
Prin adresa nr._/07.10.2014, Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 3 i s-a comunicat faptul că, pe rolul fiscal al imobilului situat pe .. 60-70, figurează ca plătitori de impozit petentul și soția sa, numita S. C..
Ulterior, urmare a verificărilor efectuate, atât petentul, cât și soția sa, au fost somați prin Somațiile înregistrate la registratura instituției cu nr._/23.10.2014, respectiv_/23.10.2014, să se prezinte la sediul ei în termen de 3 zile de la data comunicării, cu actul de identitate și documentele doveditoare deținerii terenului
Somațiile înregistrate la registratura instituției cu nr._/23.10.2014, respectiv_/23.10.2014 au fost transmisă petentului și soției acestuia la domiciliu, cu poșta cu confirmare de primire la data de 23.10.2014, însă aceasta ne-au fost restituite de către Oficiul Poștal.
La data de 18.11.2014, prin adresa nr._/18.11.2014, am solicitat sprijinul Poliției Municipiului A. în vederea comunicării Somațiilor înregistrate la registratura instituției cu nr._/23.10.2014, respectiv_/23.10.2014.
Prin adresa nr._/10.12.2014, Poliției Municipiului A. ne-a înmânat un proces verbal din care reiese faptul că, somațiile sus menționate au fost afișate la data de 09.12.2014, pe ușa locuinței petentului și al soției sale.
Se învederează faptul ca, întrucât petentul nu s-a prezentat potrivit termenului din somația înregistrată la registratura instituției cu nr._/23.10.2014, la data de 14.01.2015, așadar după mai mult de o lună, a fost întocmit procesul-verbal .-BPM nr._, prin care petentul a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantumul minim legal de 3.000 lei, conform prevederilor art. 42 lit. d) din anexa 1 la HCGMB nr. 120/2010 pentru aprobarea normelor de salubrizare și igienizare ale Municipiului București, reținându-se în sarcina acesteia contravenția prevăzută de art. 41 din același act normativ, respectiv refuzul de a da curs somației nr. M696/_/2014, înregistrată la registratura instituției cu nr._/19.09.2014.
De asemenea, intimata a mai arătat ca, procesul verbal .-BPM nr._/14.01.2015 a fost întocmit la sediul ei, în lipsa petentului, și a fost comunicat acestuia la domiciliu cu posta cu confirmare de primire, la data de 16.01.2015.
În apărare, intimata a arătat următoarele:
-sub aspectul legalității, intimata apreciază că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, în conformitate cu dispozițiile art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel că nu există motive care să ducă la nulitatea acestuia;
-cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, acesta face dovada celor menționate în cuprinsul său până la proba contrară, ca efect al prezumției de legalitate și de temeinicie de care se bucură procesul-verbal ca act administrativ;
-potrivit art. 41 din anexa 1 la HCGMB nr. 120/2010, atingerea adusă prestigiului sau amenințarea săvârșită împotriva funcționarului public autorizat să aplice prevederile prezentelor norme, impiedicarea sub orice formă a organelor constatatoare de a lua măsuri de sancționare a contraveninților, precum și refuzul de a prezenta actele solicitate de agenții constatatori sunt interzise; încălcarea prevederilor art. 41 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei, potrivit art. 42 lit. d), pentru persoanele fizice;
-petentul omite să se apere pe situația de fapt, invocând în apărarea sa pretinse încălcări ale regimului juridic al contravențiilor; potrivit Deciziei nr. 22/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001. în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Procesul verbal contestat conține atât data, ora, cât și locul faptei;
-întrucât procesul verbal contestat a fost întocmit la sediul agentului constatator, de față nu erau decât colegii acestuia, la rândul său agenți constatatori; acesta este motivul lipsei martorului asistent, al cărui rol, potrivit regimului juridic al contravențiilor, este doar acela de a certifica că, petentul nu era de față, ceea ce este evident în speța dedusă judecății;
-cât privește temeinicia și legalitatea procesului verbal contestat, invocă jurisprudența CEDO, potrivit căreia forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999). Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, fotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008);
-conform jurisprudenței CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolută din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002);
-jurisprudența CEDO, aplicabilă în baza art. 6 din Convenție, a statutat că, deși contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului" dincolo de orice îndoială;
-astfel, în cauza loan P. împotriva Românei (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28.07.2011), Curtea Europeană a reținut că, într-o plângere contravențională, invocarea de către instanță a prezumției de legalitate și validitate a procesului verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu poate avea caracter neașteptat, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională. CEDO a subliniat că, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravențională, instanța națională trebuie să-i oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedural. în cauza susmenționată, CEDO a constatat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator iar, în condițiile în care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului să-și dovedească afirmațiile, acesta nu a fost plasat într-o situație dezavantajoasă, astfel încât nu a fost încălcat art. 6 al Convenției.
-în cauza N. G. împotriva României din 03.04.2012, Curtea de la Strasbourg a reținut că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de temeinicie care poate fi răsturnată de către petent în măsura în care administrează un probatoriu corespunzător.
-agenții constatatori au avut în vedere la individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate petentului, criteriile prevăzute de dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, aplicând acesteia amendă în spre minimul legal, cu posibilitatea de plată în 48 de ore a jumătate din minimul amenzii, respectiv 500 lei;
-în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei acesta trebuie analizat la nivel micro, dar și la nivel macro, tolerarea săvârșirii unor fapte de acest gen, nesancționarea acestora putând determina agravarea fenomenului, ducând la neatingerea finalității urmărite de legiuitor prin edictarea acestor dispoziții legale; astfel, o atitudine obstructiva și ostilă ridică o suspiciune puternică privind existenta unor nereguli, fapt care atrage un comportament special din partea agentului constatator; lipsa de colaborare în cadrul acțiunii de control este m întotdeauna o circumstanță agravantă, avută în vedere de agentul constatator la stabilirea cuantumul sancțiunilor aplicate pentru fapte contravenționale constatate.
In considerația celor de mai sus, solicită Instanței respingerea plângerii petentului S. I. formulată împotriva procesului-verbal .-BPM nr._/14.01.2015 ca neîntemeiată, față de legalitatea și temeinicia acestuia, și pe cale de consecință menținerea procesului-verbal contestat astfel cum au fost întocmit, respectiv menținerea sancțiunii contravenționale principale a amenzii în cuantum de 3.000 lei.
In drept, au fost invocate disp. art. 205 din Codul de Procedură Civilă, dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, prevederile anexei 1 la HCGMB nr. 120/2010.
In dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri (filele 19-33).
In baza art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală din Codul de Procedură Civilă, a solicitat judecarea si in lipsa.
La data de 22.06.2015 petentul S. I. a formulat raspuns la intampinarea formulata de catre intimata, solicitand anularea procesului verbal ca nelegal si netemeinic, si, in subsidiar, inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertisment.
In motivare, petentul arata ca, prin întâmpinarea depusa, intimata susține că la data de 25.07.2014, polițiștii locali s-au autosesizat cu privire la faptul că pe . verde de lângă complexul Răsărit de S., printre copaci sunt parcate autoturisme, întocmindu-se nota de constatare nr. 2719/28.07.2015 ce a fost comunicată către Serviciul Control și Protecția Mediului. Reprezentanții acestui serviciu s-au deplasat în teren și au întocmit Nota de constatare nr._/06.08.2014.
In baza acestei ultime note de constatare, reprezentații intimatei au solicitat informații către autoritățile competente privind stabilirea regimului juridic al terenului, precum și al proprietarului, primind răspuns la aceste solicitări atât de la Primăria Sectorului 3, cât și de la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 3.
Deși Directa de Impozite și Taxe Locale Sector 3 a comunicat intimatei că el a devenit proprietar al terenului data după constatării din 06.08.2014, respectiv la data de 18.08.2014, intimata a înțeles să ignore acest aspect și, printr-un subterfugiu, a decis să-i solicite să se prezinte în 3 (trei) zile de la data somației nr._/23.10.2014 cu Cartea de Identitate și cu actul de deținere al spațiului, documente la care oricum avea acces în virtutea atribuțiilor pe care le exercită.
Mai mult decât atât, fără a se întreba niciun moment de ce somația a fost restituită și fără a face cele mai sumare verificări, polițistul din cadrul Poliției Muncipiului A. -C. Criminalistic susține că a afișat somația pe ușa principală a locuinței lui din A., deși el locuieste într-un . administrator cu care se poate lua legătura.
Petentul precizează că nici procesul-verbal încheiat de către polițistul din cadrul Poliției Municipiului A. - C. Criminalistic nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 27 din O.G. nr. 2/2001 care prevede în mod expres faptul că "comunicarea procesului -verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor." Modalitatea de comunicare fiind prevăzută în mod expres, este evident că ea se aplică oricăror acte ce trebuie comunicate în desfășurarea procedurii prevăzute de O.G. nr. 2/2001.
Invedereaza faptul ca, dacă polițistul din cadrul Poliției Municipiului A. - C. Criminalistic ar fi făcut minime verificări, ar fi aflat că el nu mai locuieste în apartamentul situat în A., .. 34, ., din luna august 2014, fapt confirmat de Asociația de proprietari nr. 71 Edera prin Adeverința nr. 155/30.01.2015.
In ceea ce privește presupusa contravenție, el apreciază că aceasta a fost aplicată în mod abuziv, în condițiile în care intimata a aplicat o sancțiune nu pentru faptul că pe terenul respectiv s-ar fi aflat autoturisme, ci pentru că ar fi refuzat să prezint actele solicitate, acte la care intimata oricum avea acces, atât în ceea ce privește cartea de identitate în baza de date a evidenței populației, date pe care le-a menționat în cuprinsul procesului-verbal, cât și în ceea ce privește actul de deținere al spațiului care le fusese deja comunicat de către Direcția de Impozite și Taxe Locale.
Mai mult decât atât, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", intimata a stabilit maximul de amendă ce putea fi aplicată atât pentru el, cât și pentru soția sa, pentru o faptă care, de altfel, cu există, intimata oricum având acces la actele solicitate și cunoscând deja că el și soția sa a devenit proprietarii terenului după data constatării acelor autoturisme parcate pe teren.
Faptul că există posibilitatea ca o amendă să fie plătită la 1/2 din minimul amenzii nu înlătură abuzul făcut de intimata în stabilirea unei sancțiuni ce excede orice limită a unei corecte aplicări a legii.
Avandu-se in vedere motivele mai sus aratate, solicita anularea procesului-verbal . nr._/14.01.2015 ca nelegal și netemeinic, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cuavertisment.
In drept, au fost invocate disp.art. 201 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin Încheierea din 09.09.2015 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Sectorului 3 a admis excepția de conexare și a dispus conexarea dosarului_ la dosarul_ .
Ca urmare a admiterii excepției conexității, completul investit cu soluționarea dosarului_ a devenit competent să soluționeze și dosarul nr._ .
La data de 26.01.2015 petenta S. Constanta a formulat plangere impotriva procesului verbal . nr._ incheiat la data de 14.01.2015 de catre intimata DGPLS3 – D. Control – Biroul Protectia Mediului, solicitand in principal, anularea acestuia ca nelegal si netemeinic, si, in subsidiar, inlocuirea sanctiunii amenzii in avertisment, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, petrenta arata ca, prin mentionatul proces verbal intimata a dispus sanctionarea ei pentru savarsirea faptei prev. De art. 41 din Anexa 1 a HCGMB nr.120/2010 cu amenda in cuantum de 3000 lei.
De asemenea, a mai aratat ca, la descrierea faptei, se reține că ea nu ar fi prezentat anumite documente conform Somației nr._/23.10.2014, somație pe care nu a primit-o niciodată, motiv pentru care nu a știut că ar fi trebuit să prezinte anumite documente.
Încheierea procesului-verbal în lipsa petentei, situație neconfirmată de niciun martor, a fost de natură să îi producă o vătămare, respectiv imposibilitatea de a proba netemeinicia acestuia, el putând să producă dovezi că somația la care se face referire în cuprinsul procesului-verbal nu i-a fost niciodată comunicată. Mai mult decât atât, prezența unui martor ar fi putut să confirme existența respectivei somații și dovada primirii acesteia de către el.
Mai mult decât atât, cu încălcarea art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator a stabilit în sarcina ei o amendă în cuantum de 3000 lei reprezentând maximul ce se putea acorda, fără a se identifica care este pericolul social atât de mare pe care ea l-a creat prin neprezentarea unor documente.
Avandu-se in vedere toate aceste motive, solicita admiterea plangerii, anularea procesului verbal sus-mentionat, iar in subsidiar, inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment, cu cheltuieli de judecata.
In drept, au fost invocate disp. OG 2/2001.
In dovedire, a solicitat proba cu inscrisuri (filele 714).
La data de 20.04.2015 DGPLS3 a formulat intampinare la plangerea formulata de catre petenta S. Constanta, solicitand respingerea acesteia, ca neintemeiata, fata de legalitatea si temeinicia procesului verbal, si, pe cale de consecinta mentinerea acestuia astfel cum a fost intocmit, respectiv mentinerea sanctiunii contraventionale principale a amenzii in cuantum de 3000 lei.
In motivare, a arătat ca in data de în data de 25.07.2014 polițiștii locali din cadrul Serviciului Ordine Publică, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe . verde de lângă complexul rezidențial Răsărit de S., printre copaci sunt parcate autoturisme, aspecte care încalcă disp. Legii nr.24/2007, fapt inserat în nota de constatare nr.2719/28.07.2014 și surprins în planșele foto efectuate la fața locului.
Nota de constatare nr.2719/28.07.2014 a fost comunicată Serviciului Control Protecția Mediului pentru efectuarea de verificări suplimentare. Astfel, în data de 06.08.2014 polițiștii locali din cadrul Serviciului Control Protecția Mediului s-au deplasat la locație și au confirmat cele constatate de către agenții de la ordine publică și au întocmit nota de constatare nr._/06.08.2014.
Pentru stabilirea regimului juridic și implicit al proprietarului terenului respectiv s-au solicitat relații de la:
Primăria Sectorul 3 prin adresa nr._/19.08.2014 care a răspuns prin adresa nr._/22.09.2014 și
Direcția Impozite și Taxe Sector 3, adresa nr._/29.09.2014 care a răspuns prin adresa nr._/08.10.2014.
Astfel, s-a stabilit că terenul situat pe ..60-70, Sector 3, este proprietatea petentei și a numitului S. I..
Ulterior s-a întocmit Somația nr._/23.10.2014 care a fost comunicată prin poștă cu confirmare de primire dar, datorită faptului că ea nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a-și ridica corespondența, trimiterea i-a fost restituită la sediu cu mențiunea avizat, reavizat, expirat termen de păstrare, se aprobă înapoierea.
Menționează ca, în aceste condiții, pentru comunicarea somației nr._/23.10.2014, prin adresa nr._/18.11.2014, a solicitat sprijinul Poliției Municipiului A. care i-a comunicat, atașat adresei nr._/16.12.2014, procesul-verbal nr._/09.12.2014 care atestă îndeplinirea procedurii de comunicare a somației nr._ către petentă.
F. de faptul ca, la data de 13.12.2014 petenta nu s-a prezentat la sediul ei, nu a trimis un împuternicit și nici nu a luat legătura cu polițistul local pentru a solicita amânarea datei de finalizare a controlului, agentul constatator a întocmit la data de 14.01.2015, așadar după 30 zile, procesul-verbal .-BPM nr._, prin care petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei, conform prevederilor art. 42 lit. d) din anexa 1 la HCGMB nr. 120/2010 pentru aprobarea normelor de salubrizare și igienizare ale Municipiului București, reținându-se în sarcina acesteia contravenția prevăzută de art. 41 din același act normativ, respectiv refuzul de a da curs somației nr._/23.10.2014 privind terenul deținut în proprietate în ..60-70 Sector 3.Documentele solicitate nu au fost prezentate.
Totodată, se arata ca procesul verbal .-BPM nr._/14.01.2015 a fost întocmit la sediul ei, în lipsa petentei, și a fost comunicat acesteia la domiciliu prin poștă cu confirmare de primire la data de 16.01.2015.
În apărare s-au arătat următoarele:
-sub aspectul legalității, se apreciază că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, în conformitate cu dispozițiile art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel că nu există motive care să ducă la nulitatea acestuia;
-cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, acesta face dovada celor menționate în cuprinsul său până la proba contrară, ca efect al prezumției de legalitate și de temeinicie de care se bucură procesul-verbal ca act administrativ;
-potrivit art. 41 din Anexa nr.l la HCGMB nr. 120/2010 Norme de salubrizare ale municipiului București, atingerea adusă prestigiului sau amenințarea săvârșită împotriva funcționarului public autorizat să aplice prevederile prezentelor norme, împiedicarea sub orice formă a organelor constatatoare de a lua măsuri de sancționare a contravenienților, precum și refuzul de a prezenta actele solicitate de agenții constatatori sunt interzise: încălcarea prevederilor art. 41 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei, potrivit art. 42 lit. d), pentru persoanele fizice;
-susținerea petentei cum că, nu a primit somația Somația nr._/23.10.2014 este neadevărată și este contrazisă de procesul-verbal nr._/09.12.2014 întocmit de agentul din cadrul Poliției Municipiului A.;
-potrivit disp.art.19 din O.G. nr.2/2001 martorul-asistent are doar rolul de a atesta faptul că, contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal și nu acela de a da relații referitoare la situația de fapt consemnată în cuprinsul procesului-verbal;
-cât privește temeinicia și legalitatea procesului verbal contestat, invocăm jurisprudența CEDO, potrivit căreia forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999). Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, fotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008);
-conform jurisprudenței CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolută din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002);
-jurisprudența CEDO, aplicabilă în baza art. 6 din Convenție, a statutat că, deși contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului" dincolo de orice îndoială;
-astfel, în cauza I. P. împotriva Românei (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28.07.2011), Curtea Europeană a reținut că, într-o plângere contravențională, invocarea de către instanță a prezumției de legalitate și validitate a procesului verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu poate avea caracter neașteptat, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională. CEDO a subliniat că, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravențională, instanța națională trebuie să-i oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedural. In cauza susmenționată, CEDO a constatat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator iar, în condițiile în care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului să-și dovedească afirmațiile, acesta nu a fost plasat într-o situație dezavantajoasă, astfel încât nu a fost încălcat art. 6 al Convenției.
-în cauza N. G. împotriva României din 03.04.2012, Curtea de la Strasbourg a reținut că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de temeinicie care poate fi răsturnată de către petent în măsura în care administrează un probatoriu corespunzător.
-agentul constatator a avut în vedere la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate petentei, criteriile prevăzute de dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, cu posibilitatea de plată în 48 de ore a jumătate din minimul amenzii, respectiv 500 lei;
- în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei acesta trebuie analizat la nivel micro, dar și la nivel macro, tolerarea săvârșirii unor fapte de acest gen, nesancționarea acestora putând determina agravarea fenomenului, ducând la neatingerea finalității urmărite de legiuitor prin edictarea acestor dispoziții legale; astfel, o atitudine obstructiva și ostilă ridică o suspiciune puternică privind existența unor nereguli, fapt care atrage un comportament special din partea agentului constatator; lipsa de colaborare în cadrul acțiunii de control este o întotdeauna o circumstanță agravantă, avută în vedere de agentul constatator la stabilirea cuantumul sancțiunilor aplicate pentru faptele contravenționale constatate.
In considerația celor de mai sus, s-a solicitat instanței respingerea plângerii petentei S. Constanta formulată împotriva procesului-verbal .-BPM nr._/14.01.2014 ca neîntemeiată, față de legalitatea și temeinicia acestuia, și pe cale de consecință menținerea procesului-verbal contestat astfel cum au fost întocmit, respectiv menținerea sancțiunii contravenționale principale a amenzii în cuantum de 3.000 lei.
In drept, au fost invocate disp. art. 205-208 C.proc.civ., dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și pe disp.Anexei nr. 1 la HCGMB nr. 120/2010.
La data de 09.06.2015 petenta S. Constanta a formulat răspuns la întâmpinarea formulata de catre DGPLS3, solicitand anularea procesului-verbal ca nelegal si netemeinic si, in subsidiar, inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment.
Petenta a invocat excepția de conexitate.
Petenta arătat ca procesul-verbal . nr._/14.01.2015 este netemeinic și nelegal.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata susține că la data de 25.07.2014, polițiștii locali s-au autosesizat cu privire la faptul că pe . verde de lângă complexul Răsărit de S., printre copaci sunt parcate autoturisme, întocmindu-se nota de constatare nr. 2719/28.07.2015 ce a fost comunicată către Serviciul Control și Protecția Mediului. Reprezentanții acestui serviciu s-au deplasat în teren și au întocmit Nota de constatare nr._/06.08.2014.
In baza acestei ultime note de constatare, reprezentații intimatei au solicitat informații către autoritățile competente privind stabilirea regimului juridic al terenului, precum și al proprietarului, primind răspuns la aceste solicitări atât de la Primăria Sectorului 3, cât și de la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 3.
Deși Directa de Impozite și Taxe Locale Sector 3 a comunicat intimatei că ea a devenit proprietar al terenului după constatării din 06.08.2014, respectiv la data de 18.08.2014, intimata a înțeles să ignore acest aspect și, printr-un subterfugiu, a decis să-i solicite să se prezinte în 3 (trei) zile de la data somației nr._/23.10.2014 cu Cartea de Identitate și cu actul de deținere al spațiului, documente la care oricum avea acces în virtutea atribuțiilor pe care le exercită.
Mai mult decât atât, fără a se întreba niciun moment de ce somația a fost restituită și fără a face cele mai sumare verificări, polițistul din cadrul Poliției Muncipiului A. -C. Criminalistic susține că a afișat somația pe ușa principală a locuinței subsemnatei din A., deși ea locuieste într-un . administrator cu care se poate lua legătura.
Face precizarea că nici procesul-verbal încheiat de către polițistul din cadrul Poliției Municipiului A. - C. Criminalistic nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 27 din O.G. nr. 2/2001 care prevede în mod expres faptul că "comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor." Modalitatea de comunicare fiind prevăzută în mod expres, este evident că ea se aplică oricăror acte ce trebuie comunicate în desfășurarea procedurii prevăzute de O.G. nr. 2/2001.
De altfel, arata petenta, dacă polițistul din cadrul Poliției Municipiului A. - C. Criminalistic ar fi făcut minime verificări, ar fi aflat că ea nu mai locuieste în apartamentul situat în A., .. 34, ., din luna august 2014, fapt confirmat de Asociația de Proprietari nr. 71 Edera prin Adeverința nr. 155/30.01.2015.
In ceea ce privește presupusa contravenție, se de către petentă că aceasta a fost aplicată în mod abuziv, în condițiile în care intimata a aplicat o sancțiune nu pentru faptul că pe terenul respectiv s-ar fi aflat autoturisme, ci pentru că ar fi refuzat să prezint actele solicitate, acte la care intimata oricum avea acces, atât în ceea ce privește cartea de identitate în baza de date a evidenței populației, date pe care le-a menționat în cuprinsul procesului-verbal, cât și în ceea ce privește actul de deținere al spațiului care le fusese deja comunicat de către Direcția de Impozite și Taxe Locale.
Mai mult decât atât, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", intimata a stabilit o maximul de amendă ce putea fi aplicată atât pentru subsemnata, cât și pentru soțul meu, pentru o faptă care, de altfel, cu există, intimata oricum având acces la actele solicitate și cunoscând deja că ea și soțul sau au devenit proprietarii terenului după data constatării acelor autoturisme parcate pe teren.
Faptul că există posibilitatea ca o amendă să fie plătită la 1/2 din minimul amenzii nu înlătură abuzul făcut de intimata în stabilirea unei sancțiuni ce excede orice limită a unei corecte aplicări a legii.
Avându-se in vedere toate motivele mai sus arătate, petenta solicita admiterea excepției de conexitate, iar, pe fond, anularea procesului-verbal . nr._/14.01.2015 ca nelegal și netemeinic, și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
In drept, au fost invocate disp.art. 201 alin. 3 Cod procedură civilă.
La dosar au fost depuse inscrisuri (filele 39-45).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
Prin procesul verbal . nr._/14.01.2015, petentul S. I. a fost sancționat contravențional pentru fapta săvârșită în data de 14.01.2015 ora 09:00, pentru că nu a dat curs somației nr._/23.10.2014 privind terenul deținut în proprietate, situat în . 60-70, sector 3, documentele solicitate nu au fost prezentate.
Petentului i s-a aplicat amenda de 3.000 lei.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentului, la sediul agentului constatator.
La rubrica destinată martorului asistent s-a făcut mențiunea „nu există de față martori dispuși să semneze”.
Prin procesul verbal . nr._/14.01.2015, petentul S. C. a fost sancționată contravențional pentru fapta săvârșită în data de 14.01.2015 ora 09:00, pentru că nu a dat curs somației nr._/23.10.2014 privind terenul deținut în proprietate, situat în . 60-70, sector 3, documentele solicitate nu au fost prezentate.
Petentei i s-a aplicat amenda de 3.000 lei.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentului, la sediul agentului constatator.
La rubrica destinată martorului asistent s-a făcut mențiunea „nu există de față martori dispuși să semneze”.
Instanța va analiza criticile aduse celor două procese verbale astfel cum au fost invocate de cei doi petenți și apărările formulate de intimată, întrucât petenții au formulat aceleași critici și intimata a formulat aceleași apărări, procesele verbale au fost întocmite ambilor petenți pentru săvârșirea aceleiași fapte contravenționale.
Analizând cele două procese-verbale sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Se va reține că potrivit disp. art. 19 din OG nr. 2/2001 este permisă încheierea procesului verbal în lipsa persoanei sancționate, și de asemenea se prevede că nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
Deși petenților nu li se pare credibilă mențiunea că nu a fost posibilă identificarea unor persoane care să poată fi martori asistenți, deși cele două procese verbale au fost încheiate la sediul intimatei, instanța nu consideră că această suspiciune a petenților ar putea infirma constatarea agentului cu privire la faptul că nu a fost posibilă identificarea unei persoane care să semneze procesul verbal în calitate de martor asistent.
Legat de vătămarea suferită de petenți pentru că nu au fost de față la încheierea proceselor verbale nu s-a dovedit existența acesteia, prin formularea plângerii instanța urmează a analiza procesele verbale atât din perspectiva legalității cât și a temeinicie acestora.
Legat de modalitatea de comunicare a proceselor verbale, se va reține că în cuprinsul plângerilor contravenționale fiecare dintre petenți și-a indicat ca și adresă de domiciliu adresa din „ A., .. 34, ., .”.
Prin urmare, se consideră că este culpa petenților faptul că nu și-au actualizat datele privind domiciliul la Serviciul de Evidență a Persoanelor, în măsura în care au intervenit modificări cu privire la locul în care aceștia domiciliază, astfel cum susțin petenții.
Se constată că deși petenții au invocat că nu locuiesc la adresa din A. și deci nu au putut primi somația transmisă de intimată, totuși aceștia au primit procesele verbal de constatare a contravenției ce le-au fost comunicate la aceiași adresă.
Se va reține că prima dată intimata a încercat comunicarea Somațiilor nr._ și_ la adresa din A., .. 34, ., . însă comunicarea nu a fost posibilă pentru că petenții nu s-au prezentat la oficiul poștal în vederea ridicării scrisorilor recomandate.
Dată fiind această situație s-a procedat la comunicarea Somațiilor prin afișarea pe ușa locuinței petenților.
Instanța nu consideră că agentul care a făcut afișarea avea obligația de a face cercetări cu privire la faptul dacă petenții locuiesc sau nu la adresă, ci aceștia aveau obligația să-și actualizeze informațiile privind noul domiciliu/sau existența unei reședințe în condițiile OUG nr. 97/2005.
Analizând procesele verbale sub aspectul temeiniciei acestora instanța retine următoarele:
Astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare depus la f. 39-42, petenții au dobândit proprietatea terenului din . 60-70, sector 3 la data autentificării contractului, respectiv 18.08.2014.
Se va reține că la data întocmirii ambelor somații din data de 23.10.2014 petenții aveau calitatea de proprietari ai terenului și ca atare demersul inițiat de intimată apare ca fiind justificat, petenții fiind în măsură să depună titlul asupra terenului.
Petenții nu au răspuns solicitărilor formulate prin cele două somații deși acestea le fuseseră comunicate la data de 09.12.2014.
Prin urmare se va reține că prin conduita omisivă a petenților, aceștia au împiedicat organele de control pentru a lua masuri de sancționare. De asemene, se va reține că petenții în mod nejustificat nu au prezentat actele solicitate.
Faptul că la notele de constatare au fost întocmite anterior ca petenții să devină proprietarii terenului nu prezintă relevanță întrucât la data la care le-au fost comunicate Somațiile aceștia erau proprietarii bunului.
În speță nu este vorba de sancționarea petenților pentru o faptă săvârșită in 07.2014, ci pentru o faptă din 14.01.2015.
În drept, potrivit art. 41 din Anexa1 la HCGMB nr. 120/2010 se prevede că „Atingerea adusa prestigiului sau amenințarea săvârșita împotriva funcționarului public autorizat sa aplice prevederile prezentelor norme, împiedicarea sub orice forma a organelor constatatoare de a lua masuri de sancționare a contravenietilor, precum și refuzul de a prezenta actele solicitate de agenții constatatori sunt interzise.”
Instanța consideră că în materie contravențională este aplicabilă prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional care formulează plângere împotriva procesului-verbal.
Această prezumție a fost aplicată și în speță, instanța pornind de la prezumția că persoanele sancționate contravențional sunt nevinovate; însă prezumția de nevinovăție a fost înlăturată de probele administrate, respectiv de prezumția de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Prezumția de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție nu a fost răsturnată de petenți prin susținerile lor, și nici prin probele administrate.
În ce privește sancțiunile aplicate celor doi petenți de câte 3.000 lei fiecăruia, se va reține că intimata a aplicat cuantumul maxim al amenzii prevăzute potrivit art. 42 lit. d) din Anexa1 la HCGMB nr. 120/2010, și care prevede ca limitele de amendă pentru persoanele fizice între 1.000 lei și 3.000 lei.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Instanța opinează în sensul că nu se justifică aplicarea unor amenzi în cuantum maxim pe motiv că petenții nu au răspuns la o primă solicitare a intimatei.
De asemenea nu poate ignora împrejurarea că la data aplicării sancțiunii, intimata era în posesia relațiilor solicitate petenților ca urmare a demersurilor pe care intimata le-a întreprins la DITL Sector 3 (f 23-24 din dosar).
Se opinează ca fapta săvârșită de fiecare dintre petenți prezintă un pericol social concret redus și nu justifică aplicarea sancțiunii amenzii.
Prin urmare, având in vedere cele de mai sus instanța urmează a reține că sancțiunile aplicate se impune a fi reindividualizate, în sensul înlocuirii sancțiunilor cu amendă de 3000 lei cu sancțiunea „avertisment”.
În concluzie, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de fiecare dintre petenți și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . BPM nr._/14.01.2015 cu sancțiunea „avertisment” și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . BPM nr._/14.01.2015 cu sancțiunea „avertisment”.
Instanța va lua act că în cauză nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. I., CNP_, cu domiciliul ales în sector 3, București, ., în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, cu sediul ales în sector 3, București, .. 42, .>
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . BPM nr._/14.01.2015 cu sancțiunea „avertisment”.
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. C., cu domiciliul ales în sector 3, București, .. în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, cu sediul ales în sector 3, București, .. 42, .>
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . BPM nr._/14.01.2015 cu sancțiunea „avertisment”.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.10.2015.
Președinte, Grefier,
L. S. T. A.
← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 30-10-2015,... → |
---|