Plângere contravenţională. Sentința nr. 5117/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5117/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 5117/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5117
Ședința publică de la 17.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte – I. A. M.
Grefier – T. C. N.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta M. A. SRL în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 BUCUREȘTI având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 20.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.04.2015 și respectiv pentru astăzi 17.04.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureși, la data de 03.07.2014 sub nr._ petenta M. A. SRL, în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 BUCUREȘTI a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat în data de 17.06.2014, emis de intimată.
În motivarea plângerii formulate, petenta a sustinut ca procesul verbal contestat este încheiat cu încălcarea prevederilor temeiul art. 105 alin. 1 pct. 10 din OUG nr. 195/2002, republicată și ale art. 39 din același act normativ, respectiv de către un agent constatator necompetent să constate și să aplice sancțiunile prevăzute de acest act normativ. A precizat ca potrivit acestor dispoziții legale doar un agent constatator din cadrul poliției rutiere putea solicita informații despre identitatea persoanei căreia i-a fost încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice. Pe cale de consecință, doar un agent constatator din cadrul poliției rutiere putea constata și sancționa contravenția rezultată din încălcarea acestei obligații legale. Procesul-verbal în cauză este încheiat însă de un agent constatator, polițist local din cadrul Serviciului Circulație pe Drumurile Publice al Direcției Generale de Poliție Locală Sector 3. Cele două entități, poliția rutieră și poliția locală au competențe distincte, conform actelor normative de înființare a fiecăreia dintre acestea (legea 155/2010 - Legea Poliției Locale și Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002, privind organizarea si funcționarea Politiei Romane). Actul normativ reținut în procesul verbal contestat - legea specială în materie, OUG 195/2002 - face referire expresă la atribuțiile politiei rutiere, iar nu ale celei locale, de solicitare a informațiilor și mai departe, de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de acesta, sub acest aspect procesul verbal contestat fiind nelegal.
A mai aratat ca procesul-verbal contestat a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 118 alin (1) OUG 195/2002 coroborate cu cele ale art. 16 alin. 1 teza finală din OG 2/2001 (împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la serviciul poliției rutiere în a cărui rază de competență a fost constatată fapta), în procesul verbal contestat făcându-se mențiune despre posibilitatea contestării procesului-verbal în termen de 15 zile la Judecătoria Sectorului 3, iar mențiunea respectivă este prestabilită în tipizatul procesului-verbal, ca dovadă clară că poliția locală are alte atribuții și competențe decât cele stabilite de OUG 195/2002.
Totodata a aratat ca procesul-verbal contestat a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, deoarece în procesul-verbal contestat se menționează ca loc al faptei sediul agentului constatator, .. 3 - 5, care poate fi cel mult locul constatării săvârșirii faptei, iar nu cel al săvârșirii efective a acesteia (respectiv sediul persoanei juridice care a încălcat obligația de a transmite poliției datele solicitate). Contravenția în cauză constă într-o omisiune a unei persoane juridice, ori aceasta nu poate fi săvârșită decât la sediul acesteia, ca element esențial de identificare a acesteia.
A mai precizat ca procesul-verbal contestat a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. 6 din OG 2/2001, deoarece in procesul verbal contestat sediul contravenientului este eronat: potrivit Certificatului de înregistrare Mențiuni nr_/22.05.2013 emis de Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București, aceasta și-a schimbat sediul social din București, Sector 3, .. 12, ., . - cel reținut în cadrul procesului verbal contestat - încă din data de 22.05.2013, dată de la care sediul sau este în București, Sector 3, .. Petenta a mai arătat că menționarea în cadrul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a unui sediu eronat echivalează cu lipsa acestuia, motiv pentru care acesta a solicitat instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 și să se constate nulitatea procesului-verbal contestat.
Petenta a aratat ca procesul-verbal contestat a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 19 din OG 2/2001 deoarece în procesul verbal nu se regăsesc nici semnătura unui martor și nici mențiuni despre motivele care au condus la lipsa acestuia deși el este încheiat în lipsa contravenientului.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, petenta a arătat instanței că fapta contravențională nu există, potrivit Certificatului de înregistrare Mențiuni nr_/22.05.2013 emis de Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București, aceasta și-a schimbat sediul social din București, Sector3, .. 12, ., . în cadrul procesului-verbal contestat - încă din data de 22.05.2013, dată de la care sediul acesteia este în București, Sector 3, . și că în aceste condiții aceasta nu a avut cunoștință despre solicitarea agentului constatator de transmitere a informațiilor prevăzute de art. 39 din OUG 195/2002, adresa acestuia nr._ din 14.04.2014 despre care face vorbire în procesul-verbal contestat fiind probabil comunicată la vechiul sediu al sau, iar nu la cel actual, neputându-se astfel reține în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 39 din OUG 195/2002.
În dovedirea plângerii formulate, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, petenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 si pe cele ale OG 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei (fila 3).
La data de 16.10.2014 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și pe cale de consecință menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.06.2014 astfel cum a fost întocmit, ca legal și temeinic, respectiv menținerea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum minim de 1785 lei (21 puncte-amendă, în valoare de 21x85=1785 lei).
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că în data de 08.04.2014, ora 11:22, la intersecția străzii Cultul Patriei cu Calea Dudești, agenții constatatori, din cadrul instituției, au constatat faptul că autoturismul, marca Peugeot 207, culoare roșie, cu nr. de înmatriculare_, se afla oprit voluntar pe trecerea de pietoni, faptă ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 142 lit. e) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare. Cu această ocazie au fost efectuate planșe foto și a fost întocmit proces-verbal de constatare.Ulterior, Serviciul Dispecerat, din cadrul instituției, a procedat la identificarea proprietarului/utilizatorului autovehiculului, marca Peugeot 207, culoare roșie, cu nr. de înmatriculare_ prin verificarea acestuia în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor. în urma verificării a reieșit faptul că autovehiculul în cauză aparține S.C. M. A. S.R.L. având adresa București, Sectorul 3, Bulevardul O. G. nr. 12, blocul M23, scara 1, apartamentul 24.
În conformitate cu dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002, prin adresa înregistrată cu nr._/14.04.2014, s-a solicitat petentei, ca în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea adresei, să comunice datele de identificare ale persoanei căreia i-a încredințat vehiculul, cu numărul de înmatriculare_, pentru a fi condus pe drumurile publice și care a fost înregistrat cu ajutorul mijloacelor tehnice la data de 08.04.2014, ora 11:22, la intersecția străzii Cultul Patriei cu Calea Dudești, oprit voluntar pe trecerea de pietoni. Totodată în adresa în cauza s-a specificat faptul că necomunicarea datelor solicitate ori comunicarea eronată a acestora constituie contravenție, faptă prevăzută și sancționată potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (1) pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002, cu 21-100 puncte amendă. Intimata a aratat ca astfel cum s-a consemnat in cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, adresa în cauză a fost primită de către petentă la data de 17.04.2014, iar cum petenta nu a comunicat datele solicitate, pe data de 17.06.2014, acesteia i-a fost întocmit procesul-verbal de contravenție.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.06.2014 agentul constatator a sancționat contravențional petenta, pentru încălcarea dispozițiilor art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002 "Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice ", cu amendă, conform dispozițiilor art. 105 alin. (1) pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002, în cuantum minim de 1785 lei (21 puncte-amendă, în valoare de 21x85=1785 lei).
Intimata a mai arătat că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit la sediul sau, în urma refuzului petentei de a comunica datele solicitate.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, intimata a arătat că acesta a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, astfel că nu există motive de nulitate ale actului de constatare și sancționare contravențională.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, intimata a învederat instanței, că petenta nu i-a comunicat datele solicitate prin adresa nr._/14.04.2014, așa cum era obligată conform dispozițiilor art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002. Mai mult decât atât, agentul constatator, nu a întocmit procesul-verbal de contravenție după 5 zile lucrătoare de la primirea adresei, de către petentă prin poștă cu aviz de primire (17.04.2014) ci a așteptat până pe data de (17.06.2014), mult mai mult decât termenul stipulat pentru trimiterea datelor solicitate.
A mentionat ca, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. h) din Legea poliției locale nr. 155/2010, poliția locală constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor si accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar. Prin dispoziția Primarului Sectorului 3 al Municipiului București nr. 4962/25.01.2013, personalul cu atribuții în domeniul circulației pe drumurile publice din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 3, a fost împuternicit să constate contravenții și să aplice sancțiuni contravenționale pe dispozițiile art. 105 pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Intimata a precizat ca potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 "împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta", iar potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 "plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția".
A mai aratat ca dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 nu reglementează și locul unde trebuie completată adresa de comunicare a datelor solicitate ci instituie numai obligativitatea comunicării datelor solicitate, iar din interpretarea dispozițiilor legale reiese faptul că aceste date solicitate nu se pot comunica decât la sediul solicitantului, în speța de față sediul sau.
În ceea ce privește susținerile petentei în sensul că procesul-verbal este nul deoarece conține menționarea eronată a sediului petentei, intimata a arătat faptul că pentru a putea invoca această nulitate, se cere ca petenta să justifice o vătămare produsă prin viciul care afectează actul de procedură, insa o astfel de vătămare nu s-a produs în condițiile în care petenta a intrat în posesia procesului-verbal de contravenție, făcând contestație, iar petenta poate fi ușor identificată în baza celorlalte mențiuni din procesul-verbal de contravenție.
A mentionat ca dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 fac referire la lipsa mențiunilor privind sediul persoanei juridice care atrag nulitatea procesului-verbal de contravenție, iar în situația de față nu este vorba de o lipsă a mențiunilor privind sediul persoanei juridice. In condițiile în care petenta a contestat procesul-verbal de contravenție în cauză înseamnă că aceasta a luat la cunoștință de acesta, sediul petentei a fost aflat din baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor cu ocazia verificării autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ . In aceste condiții nu se poate reține nici o culpă în sarcina sa pentru faptul că petenta nu a făcut demersurile necesare operării modificărilor privind noul sediu și în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, autovehiculul în cauză cu nr. de înmatriculare_ fiind înmatriculat pe societate comercială. Or în speța de fata, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, înmatriculat pe persoană juridica figureaza la Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor ca fiind al petentei, cu adresa in București, Sectorul Bulevardul O. G. nr. 12, Blocul M23, Scara 1, Apartamentul 24.
Intimata a aratat ca procesul-verbal de contravenție contestat a fost comunicat la adresa din București, Sectorul Bulevardul O. G. nr. 12, Blocul M23, Scara 1, Apartamentul 24, iar în condițiile în care petenta a contestat acest proces-verbal de contravenție, intimata arată că se instituie o prezumție în sensul petenta a ajuns în posesia acestui proces-verbal de contravenție și în condițiile în care adresa_/14.04.2014 a fost comunicată la aceeași adresă ca și procesul-verbal de contravenție, acesta arată că se instituie o prezumție în sensul că petenta a ajuns și în posesia acesteia, in condițiile în care adresa în cauză a fost primită pe data de 17.04.2014 iar procesul-verbal contravenție a fost încheiat pe data de 17.06.2014. De asemenea în confirmarea de primire se menționează de către factorul poștal că aceasta a fost înmânată unui delegat al petentei.
Cât privește temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat, intimata a aratat ca înțelege să invoce și jurisprudența CEDO, aplicabilă în baza art. 6 din Convenție, care statutează că, dacă contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, petentul trebuie să facă dovada contrară celor consemnate în procesul verbal în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului" dincolo de orice îndoială.
A mai aratat ca agentul constatator a avut în vedere la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicată petentei, dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, petentei aplicându-i-se amendă în cuantumul minim stabilit de actul normativ, sancțiunea amenzii în cuantum minim fiind corect aplicată, avertismentul nefiind suficient pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor legale ce trebuia să le îndeplinească, respectiv de a respecta dispozițiile legale referitoare la circulația pe drumurile publice.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, și-a întemeiat intampinarea pe dispozițiile Codului de Procedură Civilă, O.G. nr. 2/2001, Legii poliției locale nr. 155/2010, H.G. nr. 1332/2010, O.U.G. nr. 195/2002, Dispoziția Primarului Sectorului 3 al Municipiului București nr. 4962/25.01.2013.
La termenul din 06.02.2015 instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri.
La data de 26.03.2015, intimata a depus concluzii scrise, prin care a arătat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . Nr._/17.06.2014 a fost legal și temeinic întocmit în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și cu cele ale OUG nr. 195/2002. Referitor la criticile reprezentantului ales al petentei, cum că agenții din cadrul sau nu ar avea competențe în ceea ce privește sancționarea contravențiilor la circulația pe drumurile publice intimata a arătat că raportat la speța din prezentul dosar, conform art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010 " In domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții ... h) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar"; mai mult decăt atâta, agenții constatatori din cadrul sau, sunt îndirituiți ca pe lângă întocmirea și sancționarea contravențiilor să dispună și aplicarea sancțiunii complementare a punctelor de penalizare, astfel conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 155/2010 "Poliția locală care are în structură compartimente funcționale cu atribuții în domeniul circulației rutiere încheie protocoale cu administratorul bazei de date, asigură mijloacele tehnice necesare și instruirea personalului destinat acestei activități, în vederea introducerii în baza de date a punctelor de penalizare aplicate ca urmare a constatării unor abateri la regimul circulației rutiere, în termen de cel mult un an de la . prezentei legi"".
Susținerile petentei referitoare la aspectul legalității procesului verbal, în sensul că doar poliția rutieră are competență de constatare și sancționare a contravenției în domeniul circulației pe drumurile publice se bazează doar pe varianta inițială a OUG nr. 195/2002, fără a ține cont de faptul că în anul 2010 a fost elaborată Legea Poliției Locale, care statuează la art. 1 lit. b) " Poliția locală se înființează în scopul exercitării atribuțiilor privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, în următoarele domenii... b) circulația pe drumurile publice" ; de altfel petenta își motivează susținerile prin faptul că în conformitate cu art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001, raportat la OUG nr. 195/2002 (probabil variantele de la data adoptării acestor acte normative) plângerea contravențională se poate depune doar la serviciul poliției rutiere în a cărei rază de competență a fost constatată fapta, criticând astfel modelul de proces-verbal al sau prin care se face mențiune despre posibilitatea de contestare a procesului-verbal în termen de 15 zile la Judecătoria Sectorului 3. Eroarea petentei este evidentă, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, modificat prin pct. 4 din Legea nr. 76/2012 începând cu data de 15.02.2013, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
În ceea ce privește susținerile petentei cum că intimata nu ar fi îndirituită să solicite sau să-i fie comunicate datele de identificare ale persoanelor care au săvârșit contravenții, a aratat ca potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 155/2010 "în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul local are următoarele drepturi principale... b) să invite la sediul poliției locale persoanele a căror prezență este necesară pentru îndeplinirea atribuțiilor, prin aducerea la cunoștință, în scris, a scopului și a motivului invitației... g) să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală", astfel încât solicitarea de comunicare a datelor de identificare este perfect legală și temeinică, mai ales că în conformitate cu alin. (2) din același articol "Pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu, polițiștii locali au acces, în condițiile legii, la bazele de date ale Ministerului Afacerilor Interne. In acest scop, poliția locală sau unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială, după caz, și structurile abilitate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne încheie protocoale de colaborare în care se reglementează infrastructura de comunicații, măsurile de securitate, protecție și de asigurare a confidențialității datelor, nivelul de acces și regulile de folosire";
De aceea intimata a arătat că agenții din cadrul institutiei sale și-au exercitat în mod legal prerogativele și au procedat corect din punct de vedere procedural când au întocmit solicitarea de comunicare a datelor adresată petentei pentru a comunica datele de identificare ale conducătorului auto ce a săvârșit contravenția la data și locul constatării acesteia; de altfel și fără a ține cont de baza legislativă expusă mai sus, și dintr-o interpretare practică se poate observa că de multe ori conducătorii auto, care au săvârșit contravențiile nu sunt prezenți la autovehiculele în cauză, astfel încât solicitarea de comunicare a datelor de identificare ale acestuia este obligatorie, pentru ca procesul-verbal întocmit în lipsă să fie temeinic și legal.
Intimata a mai arătat că prezența unui martor nu este obligatorie, mai ales că procesul-verbal a fost întocmit la sediul sau, după identificarea proprietarului sau deținătorului vehiculului de către Serviciul Dispecerat din cadrul sau, și după ce acesta a refuzat să comunice datele de identificare ale persoanei care a condus autovehiculul, iar în conformitate cu art. 19 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator, fapt consemnat de către agentul constatator la rubrica mențiuni, în conformitate cu art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.
A precizat ca petenta a încercat să deturneze atenția de la fapta propriu-zisă, justificându-se prin faptul că solicitarea de comunicare a datelor a fost trimisă la fostul sediu social, cu toate că persoana care a semnat de luare la cunoștință, așa cum a reieșit din adresa Poștei Române și din cursul dezbaterilor este tocmai reprezentantul ales al petentei.Adresa sediului social al petentei a fost obținută prin interogarea bazei de date a Direcției Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, în scriptele oficiale petenta figurând cu sediul social la adresa din procesul-verbal și unde i-a fost comunicată și solicitarea de transmitere a datelor ; în conformitate cu art. 11 alin. (10) din OUG nr. 195/2002 " Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, după caz, ale proprietarului, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea" .Petenta nu a făcut în niciun fel dovada că și-ar fi îndeplinit obligațiile legale pe care era datoare a le îndeplini în termenul imperativ de 30 de zile, prevăzut de articolul mai susmenționat și nu a schimbat certificatul de înmatriculare al autoturismului cu nr. de înmatriculare_ în termen de 30 de zile de la data când și-a schimbat sediul social, iar modificarea a fost operată de către Oficiul Național al Registrului Comerțului în certificatul de înregistrare. De aceea intimata a arătat că, aceasta i-a comunicat la sediul social deținut anterior din culpa exclusivă a petentei, care nu și-a îndeplinit obligațiile legale, mai mult decât atâta intimata a ridicat în fața instanței un aspect de ordin practic: ce s-ar fi întâmplat dacă conducătorul auto ar fi comis o contravenție mai gravă sau chiar o infracțiune, ce s-ar fi întâmplat în cazul unui accident cu victime umane, cât ar fi durat până când persoana vinovată ar fi fost găsită și cum s-ar fi putut realiza toate demersurile de constatare, procedurale și legale.
Intimata a mai aratat ca nici pana la momentul procedurii contencioase din prezentul dosar petenta nu a făcut dovada că și-ar fi îndeplinit obligațiile legale, în speță înscrierea în certificatul de înmatriculare, și pe cale de consecință în baza de date a Direcției ale Ministerului Afacerilor Interne a modificarilor privind sediul social al acesteia.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța constată următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ încheiat în data de 17.06.2014 de către intimata (f.29), petenta a fost sancționata cu amendă în cuantum de 1785 lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 28.04.2014, ora 12.00, .. 3-5, nu a comunicat datele conducatorului autoturismului avand nr. de inmatriculare_ din data de 08.04.2014, in calitate de proprietar, date solicitate prin adresa nr._/14.04.2014 ce a intrat in posesia sa la data de 17.04.2014, conform confirmarii de primire postale, faptă prev. de art. 39 din OUG nr. 195/2002 si sanctionata de art. 105 alin. 1 pct. 10 din OUG nr. 195/2002.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește susținerile petentei în sensul că procesul verbal este nul, deoarece agentul constatator nu era competent sa incheie procesul verbal de contraventie contestat, instanta le apreciaza ca fiind neintemeiate.
In speta, petenta a fost sanctionata de catre un politist local din cadrul intimatei D. G. de Politie Locala Sector 3 București pentru savarsirea faptei prev. de art. 39 din OUG nr. 195/2002 si sanctionata de art. 105 alin. 1 pct. 10 din OUG nr. 195/2002.
Conform art. 39 din OUG nr. 195/2002 „Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.”, iar potrivit art. 105 alin. 1 pct. 10 din acelasi act normativ „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane juridice: 10. necomunicarea, în termen, la cererea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.”.
Totodata potrivit art. 1 alin. 1 lit. b din Legea nr. 155/2010 „Poliția locală se înființează în scopul exercitării atribuțiilor privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, în următoarele domenii: ... circulația pe drumurile publice”, iar potrivit art. 7 alin. 1 lit. h si m din acelasi act normativ „În domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții: h) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar; m) cooperează cu unitățile/structurile teritoriale ale Poliției Române pentru identificarea deținătorului/utilizatorului autovehiculului ridicat ca urmare a staționării neregulamentare sau al autovehiculelor abandonate pe domeniul public.”.
De asemenea, art. 20 lit g) din Legea nr. 155/2010 prevede ca „În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul local are următoarele drepturi principale să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală”
In acest context, trebuie precizat ca prin adresa nr._/14.04.2014 intimata i-a solicitat petentei ca in termen de 5 zile lucratoare de la primirea adresei, conform art. 39 din OUG nr. 195/2002, sa-i comunice datele de identificare ale persoanei careia i-a incredintat vehiculul cu nr. de inmatriculare_ pentru a fi condus pe drumurile publice care a fost inregistrat cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate la data de 08.04.2014, ora 11.22, intersectia . Calea Dudesti si care a oprit voluntar autovehiculul cu nr. de inmatriculare_ pe trecerea de pietoni din intersectia . Calea Dudesti (f. 27).
Astfel, se observa ca intimata i-a solicitat petentei sa-i comunice datele conducatorului autoturismului avand nr. de inmatriculare_ din data de 08.04.2014, ca urmare a constatarii incalcarii normelor legale privind staționarea. Or, avand in vedere ca in art. 7 alin. 1 lit. h din Legea nr. 155/2010 nu se indica in mod exhaustiv contraventiile pe care le pot constata agentii de politie locala ci doar domeniul in care pot constata contraventii, precum si avand in vedere ca norma juridica prev. de art. 7 alin. 1 lit. h din Legea nr. 155/2010 ar fi lipsita de eficacitate juridica daca agentii de politie locala nu ar fi indrituiti sa solicite si datele de identificare ale conducatorilor auto care incalca normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor, instanta apreciaza ca agentii de politie locala au competenta de a constata savarsirea faptei prev. de art. 39 din OUG nr. 195/2002 si sanctionata de art. 105 alin. 1 pct. 10 din OUG nr. 195/2002. In acest sens, instanta are in vedere si disp. art. 7 alin. 1 lit. m si art. 20 lit. g din Legea nr. 155/2010 prin care se acorda agentului de poliție locala dreptul să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale.
Totodata, instanta are in vedere ca prin Dispozitia nr. 4962/25.01.2013 emisa de Primaria Sectorului 3 (f. 39), personalul cu atribuții în domeniul circulației pe drumurile publice din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 3, a fost împuternicit să constate contravenții și să aplice sancțiuni contravenționale pe dispozițiile art. 105 pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Or, acest act normativ se bucura de prezumtia de legalitate, in conditiile in care nu s-a invocat exceptia de nelegalitate.
In concluzie, fata de cele expuse anterior, instanta apreciaza ca agentul constatator care a incheiat procesul verbal de contraventie contestat era competent sa incheie acest act sanctionator.
În ceea ce privește susținerile petentei în sensul că procesul verbal este nul, deoarece nu s-a consemnat ca împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere la serviciul poliției rutiere în a cărui rază de competență a fost constatată fapta, instanta le apreciaza ca fiind vadit neintemeiate.
Conform art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea,”, iar potrivit art. 118 alin.1 din OUG 195/2002 (in forma in vigoare la data incheierii procesului verbal de contraventie contestat) „împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta”. Astfel, contrar celor sustinute de petenta, in mod corect, s-a indicat in cuprinsul procesului verbal de contraventie contestat ca plangerea contraventionala se depune la Judecatoria Sectorului 3.
În ceea ce privește susținerile petentei în sensul că procesul verbal este nul, deoarece este precizat ca loc al săvârșirii contravenției sediul intimatei in loc de sediul petentei, instanța le apreciază vădit neîntemeiate.
Analizând actul de constatare a contravenției contestat, instanța reține că în sarcina petentei a fost reținută săvârșirea contravenției prev. de art. 105 alin.1 pct.10 din OUG nr. 195/2002, respectiv petenta a fost sancționată pentru necomunicarea datelor de identificare ale conducătorului auto, date solicitate de Direcția G. de Poliție Locală Sector 3. Această obligație legală pusă în sarcina petentei urma a se executa la sediul intimatei, astfel că, pe cale de consecință, și fapta contravențională imputată petentei și determinată de încălcarea acestei obligații a fost pretins săvârșită la sediul intimatei, sediu ce se află în .. 3-5, cum in mod corect s-a indicat in cuprinsul actului sanctionator atacat.
În ceea ce privește susținerile petentei în sensul că procesul verbal este nul, deoarece s-a consemnat gresit sediul sau social, instanța retine ca potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001 „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.” Insa in speta, in cuprinsul procesului verbal contestat, s-a indicat sediul petentei, respectiv din .. 12, . s-ar aprecia ca indicarea unui sediu gresit echivaleaza cu lipsa indicarii sediului, instanta are in vedere ca in conformitate cu art. 175 Cod procedura civila « (1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.(2) În cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.”
Or, in conditiile in care petenta a formulat prezenta plangere contraventionala, in termenul de 15 zile de la comunicarea actului sanctionator la sediul din .. 12, . ca petenta nu a fost vatamata prin indicarea unui alt sediu decat cel cu care figureaza inscrisa la ONRC.
In ceea ce priveste susținerile petentei în sensul că procesul verbal este nul deoarece în cuprinsul acestuia nu se regăsesc nici semnătura unui martor și nici mențiuni despre motivele care au condus la lipsa acestuia, , instanța reține incidența art. 19 alin.1 și 3 din OG nr. 2/2001 care prevăd: “(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (...) (3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”
Se observă că potrivit art.19 din OG nr.2/2001 mentionarea unui martor asistent este necesara doar atunci când contravenientul refuză să semneze/ nu poate sa semneze/ nu este de fata la întocmirea procesului verbal, situatie in care acest aspect trebuie confirmat de un martor.
Astfel, rolul martorului, în concepția OG 2/2001, este exclusiv acela de a atesta lipsa petentului la momentul întocmirii procesului-verbal, sau refuzul acestuia de a-l semna. Or, în speță, petenta nu a contestat că reprezentantul său legal nu era prezent la întocmirea actului.
Pe de altă parte, nerespectarea dispozitiilor art.19 din OG nr.2/2001 atrage nulitatea relativa a procesului verbal in conditiile in care se dovedeste existenta unei vătămări care nu poate fi înlăturata in alt mod. Însă petenta nu a probat existenta unei astfel de vătămări, astfel ca instanta respinge ca neîntemeiată sustinerea sa potrivit căreia încălcarea art.19 din OG nr.2/2001 ar determina nulitatea procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contraventie, instanta are in vedere dispozitiile art. 39 din OUG nr. 195/2002 conform carora „Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.”, precum si dispozitiile art. 105 alin. 1 pct. 10 din acelasi act normativ conform carora „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane juridice: 10. necomunicarea, în termen, la cererea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.”.
De asemenea, astfel cum s-a aratat si mai sus, in conformitate cu art. 7 alin. 1 lit. h si m si art. 20 lit. g din Legea nr. 155/2010 si Dispozitia nr. 4962/25.01.2013 emisa de Primaria Sectorului 3, agentii de politie locala din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 3, sunt împuterniciti să constate contravenții și să aplice sancțiuni contravenționale prevazute de dispozițiile art. 105 pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, avand asadar dreptul de a solicita proprietarului sau deținătorul mandatat al unui vehicul de a le comunica identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.
In speta, instanta retine ca prin adresa nr._/14.04.2014 intimata i-a solicitat petentei ca in termen de 5 zile lucratoare de la primirea adresei, conform art. 39 din OUG nr. 195/2002, sa-i comunice datele de identificare ale persoanei careia i-a incredintat vehiculul cu nr. de inmatriculare_ pentru a fi condus pe drumurile publice care a fost inregistrat cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate la data de 08.04.2014, ora 11.22, intersectia . Calea Dudesti (f. 27). Adresa a fost comunicata petentei la data de 17.04.2014 la adresa din .. 12, .. 1, .), mentionandu-se pe confirmarea de primire ca a fost primita de un delegat al petentei.
In acest context, instanta mai retine ca inclusiv procesul verbal . nr._ încheiat în data de 17.06.2014 a fost comunicat petentei la data de 19.06.2014 la adresa din .. 12, .. 1, . verso).
Avand in vedere ca prezenta plangere contraventionala a fost depusa in termen, instanta i-a pus in vedere petentei la termenul de judecata din data de 06.02.2015 sa indice cine a semnat dovezile de comunicare aflate la filele 28 si 30 verso si cum a intrat in posesia procesului verbal de contraventie contestat. Se observa ca petenta nu a indicat toate aspectele solicitate, ci la termenul din 20.03.2015, ca urmare a solicitarii exprese a instantei, a mentionat că sediul la care a fost comunicată adresa din 14.04.2014, este în proprietatea titularului Cabinet de Avocat I. F. M. și că anterior datei de 14.04.2014 Cabinet de Avocat I. F. M., a avut legături de colaborare cu petenta. Totodată avocatul ales al petentei, domnul C. S., a precizat că nu îi aparține semnătura de pe dovada de comunicare de la fila 30 verso în schimb îi aparține semnătura de la fila 28 din dosar. In ceea ce priveste, modalitatea in care petenta a aflat de procesul verbal de contraventie contestat, avocatul ales al petentei, domnul C. S., a precizat că petenta a luat cunoștință de procesul-verbal de contravenție, probabil la comunicarea procesului verbal de către titularul vechiului sediu.
In ceea ce priveste sustinerile avocatul ales al petentei, domnul C. S., in sensul ca semnătura de pe dovada de comunicare de la fila 30 verso nu îi aparține, instanta le apreciaza ca fiind neintemeiate. Conform celor mentionate pe verso-ul dovezii de comunicare primite la data de 17.04.2014 (f. 38 verso), domnul C. S. a confirmat ca semnatura de pe aceasta confirmare de primire ii apartine. De altfel, inclusiv semnaturile de pe filele 38 si 38 verso, sunt identice, astfel ca se va retine ca adresa nr._/14.04.2014 a fost primita de domnul avocat C. S. in calitate de delegat al petentei, fata de mentiunile de pe confirmarea de primire aratata.
De asemenea, instanta mai are in vedere ca in cadrul acestui proces si doamna avocat I. F. M. are calitatea de reprezentant conventional al petentei, astfel cum rezulta din imputernicirea avocatiala depusa la fila 4.
Desi petenta sustine ca nu a avut cunostinta despre solicitarea agentului constatator de transmitere a informațiilor prevăzute de art. 39 din OUG 195/2002 prin adresa nr._ din 14.04.2014, deoarece i-a fost comunicată la vechiul sediu al sau, iar nu la cel actual, instanta nu poate retine aceste sustineri.
In primul rand, se observa ca art. 39 si art. 105 alin. 1 pct. 10 din OUG nr. 195/2002 nu indica unde trebuie comunicata solicitarea de comunicare a datelor, insa pentru a se retine savarsirea cu vinovatie a acestei contraventii este necesar a se face dovada ca petenta a luat la cunostinta de acesta solicitare. Astfel, nu este obligatoriu a se comunica adresa de solicitare a datelor la sediul social al petentei ci este suficient de a se comunica aceasta solicitare la o adresa de unde petenta este in masura sa ia la cunostinta de aceasta cerere
In al doilea rand, pe baza unei prezumtii simple, conform art. 329 Cod procedura civila, constatand ca procesul verbal de contraventie contestat a fost comunicat la aceeasi adresa la care a fost comunicata si cererea de solicitare a datelor conducatorului autovehiculul cu nr. de inmatriculare_, care este sediul avocatului ales din prezentul proces (doamna avocat I. F. M.) cu care si anterior formularii prezentei cereri a avut relatii de colaborare, iar procesul verbal de contraventie i-a fost inmanat de catre doamna avocat I. F. M., precum si avand in vedere ca adresa nr._/14.04.2014 a fost primita la data de 17.04.2014 de catre domnul avocat C. S. in calitate de delegat al petentei, instanta apreciaza ca petentei i-a fost comunicata si adresa nr._/14.04.2014 de catre doamna avocat I. F. M. sau de colaboratori ai acesteia, anterior incheierii procesului verbal de contraventie.
In al treilea rand, conform fisei de identificare a autovehiculului cu nr. de inmatriculare_ petenta este proprietarul acestui autovehicul si figureaza in baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, cu sediul social la adresa din .. 12, .. 1, .-a fost comunicată și solicitarea de transmitere a datelor, or în conformitate cu art. 11 alin. (10) din OUG nr. 195/2002 " Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, după caz, ale proprietarului, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea" . Astfel, in conditiile in care petenta nu si-a indeplinit obligatia de a-si schimba certificatul de înmatriculare al autoturismului cu nr. de înmatriculare_ în termen de 30 de zile de la data când și-a schimbat sediul social, aceasta nu-si poate invoca in sustinerea intereselor sale propria sa culpa („Nemo auditur propriam turpitudinem allegans”).
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petentă constituie contravenția prevăzută de articolul mai sus menționat.
Cat priveste sanctiunea aplicata petentei prin procesul-verbal de contraventie, instanta o socoteste legala si proportionala cu gradul de pericol social al faptei, fiind dispusa amenda in minimul special prevazut de lege. Totodata, instanta apreciaza ca nu se impune inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul, avand in vedere faptul ca nu s-au dovedit circumstante atenuante, petenta invocand motive nejustificate pentru neindeplinirea obligatiei care ii incumba potrivit legii.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
În conformitate cu disp. art. 453 Cod procedură civilă și cu principiul disponibilității acțiunii civile, instanța ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta M. A. SRL, J_ și CUI_, cu sediul în ., sector 3, București si cu sediul ales la Av. C. S. – Bucuresti, sector 2, .. 103-113, ., . cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 BUCUREȘTI, cu sediul în București, Sector 3, .. 3, Clădirea C13, C.I.F._,.
Menține procesul – verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2015.
Președinte Grefier
I. A. M. T. C. N.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5188/2015. Judecătoria... → |
|---|
