Plângere contravenţională. Sentința nr. 6805/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6805/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 6805/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6805
Ședința publică din data de 15.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. C. V.
Grefier – A. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind petentul V. I. în contradictoriu cu intimata C. L. AL SECTORULUI 3 DIRECTIA GENERALA DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 SERVICIUL ORDINE PUBLICA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, prin consilier juridic, care depune împuternicire de reprezentare juridică, lipsă fiind petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Verificându-si din oficiu competenta, in baza art. 131 C.proc.civ., instanța se declara competenta general, material si teritorial in solutionarea prezentei cereri.
Nemaifiind cereri prealabile sau excepții de invocat, instanța acorda cuvântul asupra probatoriului.
Intimata, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul art. 237 al. 2 pct. 7 și art. 258 raportat la art. 255 C.proc.civ. apreciind admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei și respinge pentru petent proba testimonială cu martor, ca nefiind concludentă cauzei, pentru că nu s-a indicat teza probatorie și nu se precizează dacă a fost de față la momentul săvârșirii faptei.
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii contravenționale și arată că refugiul nu este un loc special amenajat și destinat staționării autovehiculelor, iar petentul fiind șofer profesionist trebuia să cunoască dispozițiile actului normativ în baza căruia a fost sancționat contravențional.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 27.02.2014, sub nr._, petentul V. I. în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 3, a solicitat anularea procesului verbal contravențional . nr._/04.02.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 04.02.2014 străzile erau înzăpezite și a parcat într-un refugiu făcut în zăpadă la marginea drumului, fiind interceptat de un echipaj de poliție care i-a reproșat că nu are voie să oprească în acel loc întrucât are un autovehicul mai mare de 3,5 tone.
A mai arătat că a aflat că există o hotărâre a Consiliului L. Sector 3 care interzice oprirea, dar nu era adusă pe nici o cale la cunoștința celor aflați în trafic.
Petentul a învederat că venea din Suceava si nu avea de unde să cunoască hotărârea.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001.
În privința timbrajului, plângerea a fost legal timbrata cu 20 de lei.
In dovedirea plângerii petentul a solicitat proba cu înscrisuri și cu un martor.
Au fost atasate la dosarul cauzei, în fotocopii urmatoarele înscrisuri: proces verbal, copie carte de identitate.
Intimata, la data de 31.12.2014 a depus prin Serviciul Registratură întampinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, menținerea procesului verbal de contravenție ca legal si temeinic.
S-a mai aratat ca procesul verbal a fost incheiat cu respectarea conditiilor de forma si fond prevazute de OG 2/2001.
S-a mai arătat că fapta a corect individualizată în raport cu pericolul social al faptei, agentul constatator aplicând amenda în cuantum minim, astfel că nu se mai pune problema reindividualizării.
Intimata a adăugat că petentul recunoaște fapta, iat HCGMB 216/2006 este publicată pe site-ul Primăriei Municipiului București.
În drept, s-au invocat prevederile art. 205-208 C.proc.civ., OG 2/2001, HCGMB 216/2006.
In dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
S-a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
S-au anexat înscrisuri (filele 19-20).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal contravențional . nr._ încheiat la data de 04.02.2014 de catre intimata, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei, reținându-se că a fost surprins cu auto marca VOLVO cu nr. de înmatriculare_, staționând voluntar pe drum public, având masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone.
Astfel, s-a reținut în sarcina petentului comiterea contravenției prevăzute de art. 1 din HCGMB 216/2006.
În acest sens, potrivit art. 1 din HCGMB 216/2006 Pentru asigurarea fluentei si sigurantei traficului rutier si pietonal, in scopul cresterii numarului de locuri de parcare pentru autoturisme si al gradului de confort al cetatenilor se interzice stationarea vehiculelor cu o masa totala autorizata mai mare de 3,5 t pe drumurile publice si terenurile apartinand domeniului public sau privat ale municipiului Bucuresti.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cu privire la motivul invocat de petent, că procesul verbal nu a fost semnat de martor asistent, instanța reține că potrivit art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Din analiza dispozițiilor legale reiese că martorul asistent confirmă încheierea procesului verbal în una dintre cele ipoteze: lipsa/refuz/imposibilitate de semnare, și nu obligativitatea asistării la constatarea pretinselor fapte contravenționale reținute în cuprinsul unui proces verbal.
Cu toate acestea, lipsa semnăturii martorului asistent atrage o nulitate relativă, ceea ce înseamnă îndeplinirea condițiilor specifice acestui tip de nulitate, inclusiv dovada vătămării.
Or, petentul nu a făcut dovada vătămării deși avea această obligație, motiv pentru care va respinge această apărare ca neîntemeiată.
Instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentului privind faptul că agentul constator i-a încălcat dreptul de a formula obiecțiuni, având în vedere că procesul verbal în discuție a fost întocmit în lipsa petentului. Instanța reține că în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Fiind vorba de o nulitate relativă, trebuie ca vătămarea să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. În acest sens, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 s-a soluționat cererea de recurs în interesul legii și s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției. În plus, ar fi fost practic imposibil ca procesul verbal să cuprindă obiecțiunile petentului din moment ce acesta a fost încheiat în lipsă.
În cazul de față, instanța constată că nu se impune anularea actului pentru acest motiv, deoarece vătămarea poate fi înlăturată prin prezentarea obiecțiunilor în cadrul procesului civil de față, lucru care a fost făcut încă din momentul depunerii plângerii contravenționale, urmând a fi analizate de instanța de judecată.
Prin urmare, instanța va respinge această apărare ca neîntemeiată.
Pe cale de consecinta, instanta retine ca procesul verbal în discutie a fost întocmit in mod legal.
Cu privire la temeinicia proceselor-verbale atacate, instanța constată că în cazul de față procesul-verbal a fost încheiate în urma constatărilor efectuate cu propriile simțuri (ex propriis sensibus) de către agentul din cadrul intimatei, care a constatat personal faptele reținute în sarcina petentei și care a încheiat procesul-verbal contestat.
În cazul în care procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate cu propriile simțuri (ex propriis sensibus) de către agenții din cadrul intimatului, așa cum este cazul în speță, actul administrativ în discuție se bucură de prezumția de legalitate (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege) asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea că autoritatea (agentul în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără a adăuga alte denaturări ale realității (cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar neglijentă a unor împrejurări nereale agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau penală).
Recunoscând prezumția de legalitate de care se bucură prezentul proces verbal, în condițiile în care fapta a fost constatată de agentul constatator ex propriis sensibus (în mod direct), instanța apreciază că sarcina probei (prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții) incumbă petentului.
Cu toate acestea, deși i s-a dat posibilitatea petentului facă dovada suținerilor sale din cuprinsul plângerii, nu a făcut dovada unei alte situatii de fapt decat cea retinuta in procesul verbal.
Mai mult, petentul însuși a recunoscut că a parcat într-un refugiu la marginea drumului.
Apărările sale privind necunoasterea Hotărârii Consiliului L. Sector 3 vor fi avute în vedere în cadrul analizei individualizării sancțiunii.
Potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunii (…).
În acest sens, instanța reține că, instanța reține că, ulterior ratificării Convenției de către România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitată. Așadar, actele normative aflate în vigoare trebuie să asigure respectarea drepturilor omului garantate de Convenție, iar interpretarea și aplicarea legilor existente trebuie să asigure respectarea acestor drepturi.
Instanța reține că, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție (citat în continuare Protocolul nr. 1), „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului international. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare, statele parte la Convenție au dreptul de a impune sancțiuni pecuniare (amenzi) pentru încălcarea anumitor dispoziții legale. Cu toate acestea, marja de apreciere a statelor nu este absolută. Astfel cum rezultă din jurisprudența CEDO, spre exemplu cauza Chassagnou și alții c. Franței, ingerința statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibilă cu art. 1, alin. 2 din Protocolul nr. 1, trebuie să fie prevăzută de lege, să aibă un scop legitim și să mențină un just echilibru între scopul urmărit și mijloacele utilizate.
De asemenea, în cauza Asito c. Moldovei, referindu-se chiar la cazul particular al amenzilor, CEDO a statuat că aplicarea unei amenzi egale cu profitul realizat în mod nelegal de reclamantă (90.750 lei moldovenești) este disproporționată în raport cu scopul urmărit, motiv pentru care încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 (paragraful 65 din hotărâre). Totodată, CEDO a precizat că echilibrul este distrus atunci când persoana în cauză suportă o sarcină specială și exorbitantă (Hotărârea Sporrong și Lonnroth c. Suediei).
Instanța reține că primele două condiții impuse de jurisprudența CEDO au fost îndeplinite în prezenta cauză. Astfel, fapta reținută în sarcina petentului, precum și sancțiunea aplicată acestuia sunt prevăzute de dispoziții legale accesibile și previzibile, ce au fost menționate anterior. De asemenea, aceste reglementări au un scop legitim evident – asigurarea fluentei si sigurantei traficului rutier si pietonal.
Instanța constată că petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 3.000 lei, conform art. 3 din HCGMB nr. 216/2006.
Analizând sancțiunea aplicată petentului, instanța apreciază că aceasta nu răspunde cerinței de proporționalitate a ingerinței statului în dreptul de proprietate aparținând petentei, nepăstrând un just echilibru între scopul urmărit și mijloacele utilizate.
În acest sens, instanța, statuând în echitate, consideră că sancțiunea amenzii în cuantum de 3.000 lei, aplicată petentului prin procesul verbal în discuție, este disproporționată în raport cu drepturile acesteia și rupe justul echilibru ce trebuie să dăinuie între scopul urmărit și mijloacele folosite.
Astfel, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. 1, în referire la art. 5 alin. 5, coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciază că sancțiunea ce i-a fost aplicată, amendă în cuantum de 3.000 lei, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului - nu a fost dovedit că petentul are antecedente contravenționale în același domeniu.
În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, în vreme ce alin. 2 al aceluiași text normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Pentru a dispune astfel instanța are în vedere si lipsa de previzibilitate si accesibilitate a HCGMB 216/2006, inexistența unui indicator rutier în zonă care să semnalizeze interdicția de staționare, împrejurarea că petentul nu este din București, efectuând cursa din alt județ, respectiv din Suceava.
În atare condiții, instanța reține că intimatul nu a individualizat corect sancțiunea aplicată, neluând în considerare prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea alicată nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind oportună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 38 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța va admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petent și va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 3.000 lei, aplicată prin procesul verbal contravențional . OLP nr._ încheiat la data de 04.02.2014 de intimată, cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul V. I., CNP_, domiciliat în com. F., ., jud. Suceava în contradictoriu cu intimata C. L. AL SECTORULUI 3 DIRECTIA GENERALA DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 SERVICIUL ORDINE PUBLICA cu sediul în sector 3, București, LUCRETIU PATRASCANU, nr. 3, .>
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 3000 de lei, aplicată prin procesul verbal contravențional . OLP nr._ încheiat la data de 04.02.2014 de intimată, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.05.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. V. A. B.
Red. A.C.V./A.B.
30.06.2015/4 Ex.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 464/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6816/2015. Judecătoria... → |
|---|
