Plângere contravenţională. Sentința nr. 9245/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9245/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 9245/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR. 9245
Ședința publică din data de 24.06.2015
Instanța constituita din:
Președinte – M. A. C.
Grefier – C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile, formulata de petentul B. V. P. în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica din data de 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta.
INSTANTA,
Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul B. V. P. a solicitat ca in contradictoriu cu intimatul D. B. RUTIERA sa se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/22.08.2014.
In motivarea plângerii, petentul a invocat, în esență, nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal contestat.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța constata următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/22.08.2014, petentul a fost sancționat contravențional întrucât in data de 22.08.2014, la intersecția . . autoturismul cu nr. de înmatriculare BJ304DN din direcția Calea Călărașilor înspre . intersecția din Piața Unirii a circulat la culoarea roșie a semaforului, care funcționa corespunzător, creând pericol de accident, fapta fiind prevăzută și sancționată de dispozițiile OUG 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, conf. art. 17 din OG 2/2001.
Chiar daca criticile aduse de petent modalitatii de intocmire a procesului verbal ar fi reale, instanta apreciaza că lipsa unor mentiuni care, potrivit art.17 din OG 2/2001 interpretat per a contrario, nu sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, poate determina anularea procesului verbal de contraventie numai daca se dovedeste existenta unei vatamari, ca efect al omisiunii, care nu poate fi inlaturata decât prin anularea actului constatator. Or, in cauza de față, petentul nu a facut dovada unei vatamari care sa nu poata fi inlaturata decât prin anularea procesului verbal, neadministrând nici un mijloc de proba in acest sens. În ceea ce privește faptul că agentul constatator nu i-a oferit posibilitatea să formuleze obiecțiuni, aceasta nu duce la nulitatea actului; petentul a avut ocazia să își expună motivele de nemulțumire legate de încheierea procesului verbal prin plângerea ce face obiectul prezentei cauze.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază ca in situația sancționării unor contravenții, procesul verbal constituie un mijloc de proba, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa si care conduce in mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt ce, pentru a putea fi înlăturate, necesita susțineri întărite de probe din partea celui sancționat. Instanța apreciază că propriile constatări ale agentului constatator – polițist rutier se bucură de o prezumția relativă de temeinicie, atribut al autorității exercitate de reprezentanții statului.
Petentul a administrat probe, dar acestea nu au fost de natură să răstoarne prezumția relativa de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul verbal de contravenție, simplele sale afirmații din cuprinsul plângerii nefiind suficiente pentru a forma convingerea instanței in sensul ca cele stabilite prin procesul verbal de contravenție nu corespund realității.
Referitor la declarația martorei . C., instanța reține că aceasta este în mod evident subiectivă, dată fiind relația de rudenie dintre martoră și petent, cei doi fiind frați. De asemenea, instanța constată că declarația martorei nu este favorabilă petentului, ci dimpotrivă, contrazice susținerile petentului. Astfel, martora nu a remarcat decât un singur semafor în intersecție, respectiv primul semafor aflat în dreptul magazinului Unirea, care la momentul trecerii petentului prin intersecție indica deja culoarea galbenă. Dată fiind corelarea celor două semafoare și trecerea semaforului de la culoarea galbenă la culoarea roșie într-un timp scurt, aceasta înseamnă că în momentul în care petentul a ajuns în dreptul celui de al doilea semafor din intersecție, acest al doilea semafor avea culoarea roșie, așa cum a constatat și agentul de poliție rutieră.
Față de prevederile art. 6 din Convenția EDO, pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesul verbal, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, până la ceea ce instanța de contencios european numește „o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
Cum în procesul verbal de contravenție se menționează că petentul a circulat la culoarea roșie a semaforului, iar susținerile în sens contrar ale petentului au rămas la nivel de simple afirmații, nefiind administrate probe care să conducă la o concluzie contrară, nu se poate susține cu temei că prezumția de legalitate și temeinicie a fost răsturnată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunile aplicate petentului sunt proporționale cu gradul de pericol al faptei săvârșite de petent. Instanța remarcă faptul că stabilirea unor limite ale amenzii contravenționale într-un cuantum ridicat și suspendarea dreptului de a conduce înseamnă că fapta este considerată de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită, scopul aplicării acestor sancțiuni fiind acela de prevenire a abaterilor de la regimul circulației și de disciplinare a participanților la traficul rutier. Mai mult, din cazierul auto al petentului, rezultă că acesta nu se află la prima abatere contravențională de la regimul circulației rutiere.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța apreciază că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat. Pentru aceste motive, instanța urmează să mențină dispozițiile procesului-verbal și, în consecință, să respingă plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge plângerea contravențională formulata de petentul B. V. P. CNP_ cu domiciliul în BUZAU, ., . în contradictoriu cu intimatul D. B. RUTIERA cu sediul în sector 3, București, LOGOFAT UDRISTE, nr. 9-15, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015.
Președinte, Grefier,
M. A. C. C. L.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9255/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 9317/2015. Judecătoria... → |
|---|
