Pretenţii. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 11051/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 07.09.2015
Instanța constituită din :
Președinte: R.-C. L.
Grefier: E.-C. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. 3 AL M. BUCURESTI PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâtul B. C. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, prin consilier juridic, care depune delegație la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acordă cuvântul asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârât prin întâmpinare.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției.
În temeiul art. 248 alin. 4 NCPC, instanța unește cu fondul excepția prescripției dreptului material la acțiune, apreciind că pentru judecarea acesteia este necesară administrarea acelorași dovezi ca și pentru judecarea fondului cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC și 237 pct. 7 NCPC, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, apreciind că este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte probe de administrat, în baza art. 392 Cod de procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 Cod procedură civilă.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată și obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință a apartamentului nr. 32 pentru perioada iunie 2007 - iulie 2014, a dobânzii legale aferente acestei perioade, a cheltuielilor de întreținere aferente perioadei aprilie 2013 – august 2014, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, constând în taxă de timbru.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.01.2015 sub numărul_, reclamantul S. 3 al M. București, prin Primar a chemat în judecată pârâtul B. C. Adria solicitând instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 7.113,81 lei, din care suma de 5968,40 lei, reprezentând 2984,20 lei contravaloarea lipsei de folosință a apartamentului nr.32 din ., sector 3 pentru perioada iunie 2007-iulie 2014 și suma de 2984,20 lei, reprezentând penalități de întârziere precum și suma de 1145,41 lei, reprezentând cheltuielile de întreținere aferente perioadei aprilie 2013-august 2014.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 28.05.2004 a fost încheiat contractul de închiriere nr.1149 autentificat de BNPA Pirsoaga Iunia C. și P. A. M. sub nr.471/28.05.2004 între părți, având ca obiect închirierea apartamentului nr.32 situat în București, ., sector 3, compus din cameră și dependințe.
Termenul de închiriere al spațiului locativ a fost de 3 ani, respectiv în perioada 28.05._07, cu posibilitatea reînnoirii cu acordul ambelor părți..
De asemenea, reclamantul a mai arătat că pârâtul a formulat cerere de reînnoire a contractului de închiriere la data de 07.06.2007 însă nu a fost încheiat un act adițional de prelungire a contractului de închiriere nr.1149/28.05.2007.
Prin sentința civilă nr.2778/18.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr._/301/2007 instanța a admis cererea formulată de Primăria Sectorului 3 și a dispus evacuarea pârâtului din imobil pentru lipsa titlului.
Astfel, la data de 04.08.2014 pârâtul a fost evacuat din locuința situată în București, ., ..
Deși nu a fost încheiat un act adițional de prelungire a contractului de închiriere anterior menționat, pârâtul a continuat să folosească locuința și după expirarea termenului contractual, iar din luna iunie 2007 și până la data evacuării din locuință, pârâtul nu a mai achitat chiria, acumulând până la data evacuării o restanță la întreținere de 1145,41 lei.
Contravaloarea lipsei de folosință a apartamentului a fost stabilită cu luarea în considerare a chiriei lunare în cuantum de 34,7 lei raportată la perioada iunie 2007-iulie 2014, respectiv 86 luni iar la calcularea penalităților în cuantum de 2984,20 lei au fost avute în vedere prevederile contractului de închiriere.
Totodată, reclamantul a învederat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile, existența unui prejudiciu, a unei fapte culpabile și ilicite a pârâtului precum și a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
In drept, au fost invocate dispozițiile Codului de procedură civilă și art.1357 Cod civil.
In probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Odată cu cererea de chemare în judecată, reclamantul a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul următoarele înscrisuri: contract de închiriere nr.1149/28.05.2004, fișa suprafeței locative a . calcul pentru stabilirea chiriei lunare a locuinței, proces-verbal de predare primire a . autentificare nr.471/28.05.2004 de BNP Asociați P. Iunia-C. și P. A.-C.-B., sentința civilă nr.2778/18.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, adresa nr.444/30.09.2014 eliberată de . SRL.
La data de 04.06.2015 pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune privind pretențiile aferente perioadei iunie 2007-ianuarie 2012 raportat la data introducerii acțiunii, ianuarie 2015.
Cu privire la calculul penalităților în cuantum de 2984,20 lei, pârâtul a învederat că acestea au fost calculate în mod eronat întrucât au fost calculate prin raportare la prevederile contractului de închiriere ce a expirat la data de 31.05.2007 iar acestea trebuiau raportate la nivelul de referință anual al dobânzii practicate de BNR.
Astfel, reclamantul are dreptul să solicite dobânzi și nu penalități de întârziere conform clauzelor contractuale, atâta timp cât contractul a expirat la data de 31.05.2007.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.205-208 Cod procedură civilă.
In probațiune, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 31.07.2015 reclamantul a formulat cerere precizatoare prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5040,24 lei alcătuită din suma de 2984,20 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a apartamentului nr.32 pentru perioada iunie 2007-iulie 2014 și suma de 910,63 lei, reprezentând dobânda legală aferentă perioadei iunie 2007-iulie 2014 precum și suma de 1145,41 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioade aprilie 2013-august 2014.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că își precizează primul capăt al cererii de chemare în judecată, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata dobânzii aferente, raportată la nivelul de referință anual al dobânzii practicate de BNR calculate pentru perioada iunie 2007-iulie 2014, dobândă aferentă debitului principal.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Potrivit Decretului Lege nr. 167/1958 prescripția extinctivă este reglementată ca o instituție juridică de ordine publică, destinată ocrotirii unui interes general, adică înlăturării incertitudinii în raporturile juridice civile și asigurării stabilității lor.
Drepturile de creanță, indiferent de izvorul lor, sunt supuse prescripției extinctive conform art.1 alin.1 din Decretul Lege nr. 167/1958 în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 al.1 din același act normativ.
Astfel, instanța reține că, față de cererea de acordare de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului pentru perioada iunie 2007-iulie 2014, dreptul la acțiune se naște succesiv în conformitate cu prevederile art.12 din Decretul Lege nr. 167/1958, la momentul în care partea a fost prejudiciată și a cunoscut autorul faptei.
În cazul acțiunii în răspundere pentru pagube cauzate prin fapte ilicite-cum este cazul în speță- prescripția începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea conform art.8 alin.1 din Decretul Lege nr. 167/1958.
Or, față de aceste dispoziții legale, instanța reține că pentru perioada de până la 29.12.2011 despăgubirile puteau fi solicitate cel mai târziu la 29.12.2014.
Instanța constată că între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr.1149/28.05.2004 pe o perioadă de trei ani, cu începere de la data de 28.05.2004 până la data de 28.05.2007. Potrivit aceluiași contract, la expirarea termenului stabilit contractul putea fi reînnoit prin acordul ambelor părți.
Pârâtul a continuat să folosească locuința și după expirarea termenului contractual, deși între părți nu a intervenit un acord de voințe în vederea reînnoirii contractului de închiriere.
Prin sentința civilă nr.2778/18.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, rămasă irevocabilă, a fost admisă cererea formulată de Primăria Sector 3 București și s-a dispus evacuarea pârâtului din prezenta cauză din imobilul situat în București, ., . pentru lipsă de titlu.
Cu toate acestea pârâtul a continuat să locuiască în imobil până la data de 04.08.2014 când a fost pusă în executare sentința civilă menționată mai sus, prin intermediul B. M. G. I., pârâtul fiind evacuate.
Astfel, nu se poate susține că reclamantul nu cunoștea prejudiciul și autorul prejudiciului. De asemenea, instanța nu constată intervenirea vreunei cauze de întrerupere a cursului termenului de prescripție.
Pentru considerentele expuse, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare și va constata prescris dreptul material la acțiune al reclamantului cu privire la contravaloarea lipsei de folosință a apartamentului pentru perioada iunie 2007-decembrie 2011 și cu privire la dobânda legală aferentă perioadei iunie 2007-decembrie 2011.
Referitor la fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Dreptul de folosinta constituie una dintre prerogativele dreptului de proprietate.
Daca ulterior incetarii contractului de locatiune locatarul continua sa foloseasca spatiul inchiriat, acesta datoreaza contravaloarea beneficiului nerealizat de locator, prin lipsa de folosinta a imobilului, calculata la nivelul chiriei perceputa pe perioada anterioara expirarii contractului, in lipsa unor dovezi din care sa rezulte o alta oferta din partea unor terte persoane si in care sa se stabilească o chirie mai mare pentru spațiul respectiv. Art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la CEDO prevede ca "Orice persoana fizica sau juridica, are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional.
Tot astfel, art. 44 din Constitutie garanteaza respectarea dreptului de proprietate,
proprietatea privata fiind garantata si ocrotita in mod egal, de lege, indiferent de titular.
Astfel cum s-a reținut anterior, instanța constată că prin sentința civilă nr. 2778/18.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 București, ramasa definitiva si irevocabila, s-a dispus evacuarea pârâtului din apartamentul inchiriat, aflat în proprietatea reclamantului.
In virtutea dreptului sau de proprietate, reclamantului i se cuvin despăgubiri
constând în contravaloarea beneficiului nerealizat, prin lipsa de folosinta.
În urma analizării materialului probator administrat instanța reține ca fiind îndeplinite cerințele art.998-999 C.civil care antrenează răspunderea civilă delictuală, atât sub aspectul faptei ilicite, al prejudiciului și al legăturii de cauzalitate dintre acestea, cât și cu privire la vinovăția pârâtului în săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de pagubă.
Astfel, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, în perioada ianuarie 2012-iulie 2014 imobilul în discuție a fost ocupat de pârât, care de la momentul încetării contractului de închiriere încheiat între părți a cunoscut împrejurarea că lipsește titlul locativ care îi acordă dreptul posesiei imobilului și a produs astfel un prejudiciu reclamantului, prejudiciu care nu poate fi însă acoperit decât în termenul general de prescripție stabilit de art.3 din Decretul nr.167/1958 (pentru perioada ianuarie 2012- iulie 2014), pârâtul fiind evacuat la data de 04.08.2014, împrejurare necontestată de acesta.
Vinovăția pârâtului, constând în atitudinea subiectivă pe care a avut-o față de împrejurarea ocupării imobilului pentru care cunoștea, în mod neîndoielnic, că nu mai deține nici un titlu, rezultă din toate probele administrate.
Având in vedere lipsa oricarui titlu locativ al pârâtului asupra imobilului, cat si obligatia de restituire a bunului supus locatiunii la incetarea locatiunii, obligatie reglementata prin art.1431 c.civ. - incalcata de pârât - instanta constată ca reclamantul a fost prejudiciat prin lipsirea de folosinta a imobilului, motiv pentru care va admite în parte acțiunea civilă astfel cum a fost formulată și precizată de reclamant și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1075,7 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a apartamentului pentru perioada ianuarie 2012-iulie 2014.
De asemenea, instanța reține că, potrivit art. 1535 alin. 1 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Potrivit art. 1489 alin. 1 Cod civil, dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 13/2011, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie. Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare. Dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă din prezenta ordonanță privește atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare. În art. 2, s-a prevăzut că, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și, în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Se mai rețin prevederile art. 1523 alin. 1 lit. e cod civil în conformitate cu care debitorul se află de drept în întârziere atunci când obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale.
Luând în considerare că în cauză sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege pentru acordarea dobânzii și anume: obligația pârâtului constă în plata unei sume de bani, este lichidă și exigibilă, iar prin neplata sumei de bani datorate s-a produs reclamantului un prejudiciu, instanța va dispune obligarea pârâtului la plata dobânzii legale în cuantum de 328,25 lei, aferente perioadei ianuarie 2012-iulie 2014.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1145,41 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei aprilie 2013-august 2014, din adresa nr.444/30.09.2014 eliberată de . SRL, instanța constată că pârâtul figurează în evidențele acesteia cu restanțe la întreținere în cuantum de 1145,41 lei pentru perioada aprilie 2013-august 2014.
Conform evidențelor depuse de reclamant și necontestate de pârât prin întâmpinare acesta nu a achitat cotele de întreținere restante pe perioada aprilie 2013-august 2014, aferente apartamentului situat în București, ., sector 3.
Instanța, referitor la cotele de întreținere solicitate de reclamant pe perioada aprilie 2013-august 2014, constată că, potrivit art.46 din Legea nr. 230/2007 toți proprietarii au obligația să plătească lunar conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor asociației de proprietari, iar conform art.49 alin.2 din același act normativ termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. În măsura în care unul dintre proprietari este nemulțumit de suma fixată ca și cotă de contribuție, este în drept să conteste, potrivit art. 12 din Hotărârea 1588/2007.
Conform susținerilor reclamantului, necontestate de pârât, acesta figurează în prezent, în evidențele asociației cu un debit de 1145.41 lei, datorat pentru neîndeplinirea obligației de a achita cheltuielile de întreținere, în raport de prevederile legale de mai sus. Această situație rezultă din adresa nr.444/30.09.2014 depusă la dosar (fila 15) cheltuielile fiind datorate de pârât pentru apartamentul închiriat, menționat mai sus.
Pârâtul legal citat, nu s-a prezentat, însă prin întâmpinarea formulată nu a înțeles să conteste sumele pretinse. De asemenea, nu a făcut dovada contestării sumelor, potrivit art. 12 din Hotărârea nr. 1588/2007, deși avea această obligație, în cazul în care ar fi existat contestație asupra sumei, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă.
În aceste condiții, reclamantul, prin înscrisurile analizate anterior, a dovedit existența creanței reprezentând contravaloarea cotelor de contribuție pentru perioada aprilie 2013-august 2014, motiv pentru care va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1145,41 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei aprilie 2013-august 2014.
Totodată, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, deoarece reclamantul nu a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil dovada cheltuielilor efectuate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul B. C. A., prin întâmpinare.
Constată prescris dreptul material la acțiune al reclamantului cu privire la contravaloarea lipsei de folosință a apartamentului pentru perioada iunie 2007-decembrie 2011 inclusiv și cu privire la dobânda legală aferentă perioadei iunie 2007-decembrie 2011.
Admite în parte acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamantul S. 3 AL M. BUCUREȘTI, prin Primar, cu sediul în sector 3, București, .-4, în contradictoriu cu pârâtul B. C. A., cu domiciliul în sector 3, București, ., nr. 9, .> Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1075,7 lei, reprezentând contravaloare lipsă de folosință a apartamentului pentru perioada ianuarie 2012-iulie 2014 precum și suma de 328,25 lei, reprezentând dobânda legală aferentă perioadei ianuarie 2012-iulie 2014.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1145,41 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei aprilie 2013-august 2014.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, ca neîntemeiat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.09.2015.
Președinte, Grefier,
R.-C. L. E.-C. T.
Red.Tehnored.Jud.RCL
4 ex./28.10.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9937/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 07/2015.... → |
|---|
