Contestaţie la executare. Sentința nr. 1966/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1966/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 1966/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1966
Ședința publică din data de 16.02.2016
Instanța constituită din:
Președinte: M. L.
Grefier: E. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata C. SA D. BUCURESTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 19.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea la data de 02.02.2016 și la 16.02.2016, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Asupra cauzei civile de față, constată urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe cu numărul_, contestatoarea B. L. S.A. (fostă B. L. IFN S.A.) a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. SA D. BUCURESTI, anularea executării silite desfășurată în dosarul de executare nr. 5305/2014 al S. F. R. C. și T. A. R., restituirea taxei judiciare de timbru, suspendarea executării silite și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că procesele verbale puse în executare de către intimată sunt lovite de nulitate pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, astfel cum a stabilit și Înalta Curte în Decizia nr. 6/2015. Contestatoarea a invocat și legea contravențională mai favorabilă, învederând că, prin Legea nr. 144/2012 publicată în MO din 24.07.2012, art. I punctul 2, s-a abrogat sancțiunea complementară privind plata tarifului de despăgubire pentru utilizarea drumurilor publice.
Contestatoarea a mai invocat lipsa dovezii de reprezentant și a capacității procesuale de folosință a Direcției Regionale de Drumuri și Poduri București în formularea cererii de executare silită. Astfel, conform art. 1 din OUG nr. 84/2003 C. este persoană juridică română și are în structura sa 7 subunități denumite direcții regionale de drumuri și un centru de studii și cercetare fără personalitate juridică. Prin urmare, Direcția Regională de Drumuri și Poduri București nu are personalitate juridică și nu are exercițiul drepturilor procedurale, astfel că nu poate reprezenta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
În plus, lipsește dovada calității de reprezentant a C. astfel cum rezultă din art. 20 alin. 1 din statutul instituției.
Un alt motiv de contestație privește împrejurarea că, în procesele-verbale de contravenție puse în executare, a fost menționat un alt sediu social al contestatoarei decât aceea care rezultă din informațiile emise de ONRC, iar comunicarea lor s-a realizat, de asemenea, la o adresă greșită.
A adăugat contestatoarea că autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pentru care s-au emis procesele – verbale de contravenție . 11 cu nr._ și_ a făcut obiectul unui contract de leasing încheiat cu S.C. taxi OCCIDENT S.R.L., iar la data de 24.03.2008, dreptul de proprietate asupra acestuia a fost transferat către utilizator.
Totodată, a arătat că, la data întocmirii proceselor-verbale de contravenție . nr._ și_, vehiculul menționat în cuprinsul acestora era utilizat de către .., în baza unui contract de leasing financiar nr. 614/11/05.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711, art. 713 alin. 1, art. 650 alin. 2 și art. 718 alin. 1 NCPC.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 858 lei.
La data de 09.10.2015, intimata C. – S.A. a formulat întâmpinare (f. 117), prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
A precizat că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei contravenționale, iar comunicarea acestuia s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
La data emiterii proceselor verbale de contravenție, era prevăzută, pe lângă sancțiunea amenzii contravenționale, și sancțiunea complementară a plății unui tarif de despăgubire pentru utilizarea drumurilor naționale. A menționat intimata că fapta este prevăzută în continuare ca și contravenție, este o contravenție continuă, legea aplicabilă fiind aceea de la momentul epuizării faptei.
A susținut intimata că procesul-verbal de contravenție a fost semnat electronic de către agentul constatator conform legii nr. 455/2001, OG nr. 2/2001 prevăzând o atare posibilitate, în lipsa unei dispoziții legale contrare.
În ceea ce privește aspectele legate de transmiterea titlului de proprietate a solicitate să nu se țină cont de ele, fiind aspecte care țin de fondul dreptului.
La data de 05.11.2015, petenta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimată, invocând aspecte iterate în contestația la executare inițială.
La solicitarea instanței, a fost depus, în copie conformă cu originalul, dosarul de executare nr. 5305/2014 al S. F. R. C. și T. A. R..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:
La data de 07.03.2014, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei contestatoarea S.C. B. L. S.R.L. în temeiul proceselor-verbale de contravenție . nr._/12.05.2011, R11 nr._/12.05.2011, R11 nr._/12.05.2011, R11 nr._/12.05.2011, fiind format dosarul de executare nr. 5305/2014 al S. F. R. C. și T. A. R. (f. 172).
Prin încheierea emisă la data de 09.06.2015 (f. 171), în temeiul art. 669 alin. 3 NCPC, ale art. 39 alin. 1 Legea nr. 188/2000 și ale OMJ nr. 2550/C/2006 au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 1.402,48 lei.
La aceeași dată a fost emisă înștiințarea privind înființarea popririi, comunicată contestatoarei la data de 10.06.2015 (f.167) prin care i s-a adus la cunoștință acesteia că s-a înființat poprirea asupra conturilor sale pentru suma de 1.496 euro reprezentând contravaloare tarif de despăgubire și suma de 1.402,48 lei cheltuieli de executare.
Potrivit recipisei de consemnare din data de 30.06.2015 (f. 153), in urma executării silite prin poprire a fost recuperată suma de 8.094,84 lei, iar prin încheierea din data de 09.07.2015 (f. 141) s-a dispus încetarea executării silite fiind realizată integral obligația stabilită prin titlul executoriu și plătite in totalitate cheltuielile de executare.
În conformitate cu prevederile art. 711 NCPC împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 443 se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Prin contestația la executare care face obiectul prezentului dosar, contestatoarea a invocat nulitatea proceselor verbale de contravenție pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din cuprinsul acestora, lipsa calității de contravenient, lipsa dovezii de reprezentare și lipsa capacității de folosință a Direcției Regionale de Drumuri și Poduri București în formularea cererii de executare silită, aplicarea legii contravenționale mai favorabile și comunicarea nelegală a proceselor verbale de contravenție.
In ceea ce privește primele două motive invocate de contestatoare, instanța reține că potrivit art. 713 alin. 2 NCPC dacă executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca in contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În prezenta cauză, instanța reține că titlurile executorii sunt reprezentate de procesele-verbale de constatare a contravenției, acte care potrivit art. 31 OG 2/2001 pot fi atacate numai cu plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Prin urmare, întrucât împotriva titlurilor executorii contestatoarea avea la dispoziție posibilitatea de a formula plângere contravențională în termen de 15 zile de la data la care a luat cunoștință de procesele-verbale prin care să invoce neregularități de formă (lipsa semnăturii agentului constatator) sau fond (lipsa calității de contravenient), instanța nu va analiza susținerile contestatoarei privind legalitatea și temeinicia proceselor-verbale, acestea fiind inadmisibile în cadrul contestației la executare.
Referitor motiv al contestației vizând intervenția unei legi contravenționale mai favorabile, instanța reține că potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
În prezenta cauză, instanța constată faptul că, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum era în vigoare la data încheierii proceselor-verbale de constatare a contravenției ce constituie titlurile executorii in temeiul cărora a fost demarată executarea, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. Prin Legea nr. 144/2012, a fost abrogat acest alineat, împreună cu toate prevederile care făceau referire la tariful de despăgubire, la art. II al acestui act normativ menționându-se că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Referitor la natura tarifului de despăgubire, se reține că potrivit reglementării din O.G. nr. 15/2002 astfel cum era în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 144/2012, tariful de despăgubire era, aparent, reglementat ca o despăgubire acordată C. SA pentru folosirea fără achitarea rovinietei a drumurilor naționale. Cu toate acestea, acest tarif de despăgubire avea natura juridică a unei sancțiuni complementare, caracterul sancționator rezultând și din expunerea de motive a Legii nr. 144/2012, unde se apreciază că tariful de despăgubire reprezenta contravaloarea rovinietei pentru 12 luni pentru tipul de autovehicul în cauză.
În această situație, în care tariful de despăgubire se aplica automat, fără a fi evaluat prejudiciul concret cauzat C. SA prin neplata rovinietei și se aplica ori de câte ori autovehiculul era surprins circulând pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, indiferent de tarifele anterior aplicate prin alte procese-verbale, instanța reține că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni.
Mai mult decât atât, instanța constată faptul că, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, în cuprinsul legii fundamentale nefăcându-se distincția între sancțiunile stabilite prin legea contravențională sau despăgubirile stabilite prin acestea.
In ceea ce privește susținerea intimatei in sensul că Legea nr. 144/2012 se aplică numai faptelor săvârșite după data la care a intrat in vigoare, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată întrucât principala caracteristică a unei legii contravenționale mai favorabile este retroactivitatea, ceea ce înseamnă că dispozițiile sale se aplică și în situația în care contravențiile au fost comise înainte de ., iar .-a realizat între momentul comiterii faptei și cel al executării sancțiunii.
Constatând, așadar că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni complementare care a fost înlăturată prin Legea nr. 144/2002, luând în considerare și prevederile art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța va constata că a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, astfel încât, sancțiunea aplicată de 140 euro prin procesele-verbale menționate anterior, nu se mai execută.
În ceea ce privește modalitatea de comunicare a proceselor-verbale de contravenție către contestatoare, instanța reține că, potrivit art. 25 alin. 2 din OG nr. 2/2001, ”Comunicarea procesului-verbal se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia”, nerespectarea acestor dispoziții având, ca și consecință, prescrierea executării sancțiunii amenzii contravenționale, astfel cum se prevede în art. 14 alin. 1 din același act normativ.
Conform art. 27 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiunea de afișare consemnându-se într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Totodată, se reține și incidența dispozițiilor Deciziei în interesul legii nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform cărora „Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire„.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal”.
Instanța apreciază că, deși această decizie a fost pronunțată ulterior comunicării proceselor-verbale de contravenție prin afișare la ușa contravenientului, are aplicabilitate în cauză, întrucât, pe de o parte, se referă la dispoziții legale în vigoare la momentul comunicării, iar, pe de altă parte, la data la care instanța se pronunță asupra valabilității comunicării, decizia era deja pronunțată, astfel că nu se poate face abstracție de conținutul său.
Comunicarea actului de constatare a contravenției este o activitate procedurală cu puternice efecte juridice, printre care: marchează începutul curgerii termenului de exercitare a căii de atac; dă posibilitatea persoanelor sancționate să cunoască sancțiunile aplicate și, implicit, obligațiile ce le incumbă; comunicarea este o etapă prealabilă obligatorie pentru trecerea la executare silita (contravenientul având la dispoziție pentru executarea sancțiunii 15 zile de la comunicare).
Instanța apreciază că termenul de o lună este un termen de decădere, ceea ce înseamnă că depășirea lui atrage imposibilitatea punerii în executare a sancțiunii contravenționale aplicate. Totodată, o eventuală comunicare peste termenul de o lună este lovită de nulitate, iar punerea în executare a unei sancțiuni contravenționale, aplicată în baza unui proces-verbal necomunicat, face ca aceasta să fie prematură.
Toate aceste argumente sunt în sensul că, necomunicarea procesului-verbal determină ineficacitatea sancțiunii și, pe cale de consecință, lipsirea de efecte juridice a actului de constatare.
Instanța reține că procesele-verbale de contravenție a fost comunicate petentei exclusiv prin afișare a sediul din București, ., astfel cum rezultă din procesele-verbale de afișare de la filele 184, 186, 188, 190.
Având în vedere dispozițiile Deciziei în interesul legii nr. 10/2013, analizată anterior, instanța apreciază că această comunicare exclusiv prin afișare la ușa contravenientului nu respectă dispozițiile legale astfel cum au fost acestea interpretate prin decizia menționată.
Nefiind comunicat în mod legal în termenul de o lună prevăzut de art. 25 alin. 2 sin OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție și-a pierdut caracterul de titlu executoriu.
În aceste condiții, în lipsa unui titlu executoriu, executarea desfășurată în cadrul dosarului de executare nr. 5305/2014 al S. F. R. C. și T. A. R. este lovită de nulitate, motiv pentru care instanța va admite contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. B. L. SA și va anula executarea silită desfășurată în cadrul dosarului de executare nr. 5305/2014 al S. F. R. C. și T. A. R..
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța o va respinge ca lipsită de obiect, având în vedere că executarea silită s-a realizat.
Referitor la cererea de întoarcere a executării silite, instanța constată că a fost executată silit suma de 8.094,84 lei (f. 153).
Potrivit art. 723 alin. 1 C.proc.civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Având în vedere soluția pronunțată asupra contestației la executare, instanța apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 723 alin. 1 C.proc.civ. amintite mai sus, astfel că va admite cererea contestatoarei și va obliga intimata să restituie acesteia suma de 8.094,84 lei.
In temeiul art. 45 alin. 1 lit. F din OUG nr. 80/2013, va dispune restituirea către contestatoare a taxei de timbru in cuantum de 508 lei, aferenta contestației la executare, după rămânerea definitiva a prezentei sentințe.
Totodată, în temeiul art. 717 alin. 2 C.proc.civ., instanța îl va obliga pe contestator la plata către S. F. R. C. și T. A. R. a sumei de 76,88 lei, cheltuieli fotocopiere dosar de executare.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., instanța o va obliga pe intimată să plătească petentei suma de 76,88 lei, reprezentând cheltuieli fotocopiere dosar de executare, și suma de 350 lei, contravaloare taxă judiciară de timbru aferentă cererii de suspendare a executării silite și cererii de întoarcere a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea ., J_, CUI_, cu sediul în sector 1, București, .. 53A în contradictoriu cu intimata C. SA D. BUCURESTI, J_, CUI_, cu sediul în sector 6, București, .. 401a.
Anuleaza toate actele de executare desfasurate in cadrul dosarului de executare nr. 5305/2014 al S. F. R. C. si T. A. R..
Admite cererea de intoarcere a executarii silite si obliga intimata la restituirea catre contestator a sumei de 8.094,84 lei.
In temeiul art. 45 alin. 1 lit. F din OUG nr. 80/2013, dispune restituirea catre contestatoare a taxei de timbru in cuantum de 508 lei, aferenta contestatiei la executare, dupa ramanarea definitiva a prezentei sentinte.
Obliga contestoarea la plata catre S. F. R. C. si T. A. R. a sumei de 76,88 lei, cheltuieli fotocopiere dosar de executare.
Obligă intimata la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 76,88 lei, reprezentând cheltuieli fotocopiere dosar de executare.
Cu drept de apel in termen de 10 de zile de la comunicare, apelul urmand a se depune la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti.
Pronuntata in sendinta publica, azi, 16.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. LivadariuElena A.
Red./Dact.: M.L./E.A./ 5 ex.
Comunicări:
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 957/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2319/2016. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
