Pretenţii. Sentința nr. 1429/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1429/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 1429/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 B.ȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr. 1429
Ședința publică din data de 08 februarie 2016
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. I.
Grefier: M. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamantul O. N. în contradictoriu cu pârâta C. A. S.A. prin sucursala Unirii, intervenient forțat M. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și la a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
Procedura de citare fiind legal îndeplinită, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței stadiul în care s-a aflat dosarul, măsurile dispuse de instanță, după care:
Instanța a constatat că la termenul anterior de judecată cauza a fost amânată pentru ca părțile să studieze raportul de expertiză judiciară auto și să formuleze eventuale obiecțiuni; având în vedere că părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și constatând cauza în stare de judecată, instanța a rămas în deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 13.05.2015, sub nr._, reclamantul O. N., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. A. S.A. prin sucursala Unirii și cu intervenientul forțat M. N., obligarea pârâtei la plata sumei de_,53 lei reprezentând diferența contravalorii reparațiilor efectuate pentru autoturismul înmatriculat sub nr._ și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 929 lei, calculate de la data de 31.03.2015 și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum și în continuare cu penalități de întârziere de 0,2% pe zi, până la achitarea efectivă a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 17.11.2014 autoturismul înmatriculat sub nr._, proprietatea sa, a fost implicat într-un accident rutier în urma căruia a fost avariat, fiind deschis dosarul de daună RA 7079B14 deschis la pârâtă. Autoturismul a fost reparat la unitatea S.C. Crom Car Service Auto S.R.L., care a emis factura fiscală nr. 514/02.02.2015 pentru suma de_,53 lei.
Pârâta a fost avizată cu privire la plata despăgubirii, însă aceasta nu a înțeles să achite contravaloarea reparațiilor. La data de 31.03.2015 pârâta a fost pusă în întârziere prin somație.
Reclamantul a arătat că, în baza art. 2199 Cod civil, dar și a art. 1350 cod civil și a condițiilor de asigurare, pârâta are obligația de a achita contravaloarea despăgubirilor. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 36 din Ordinul CSA nr. 14/2011 pârâta este obligată și la plata penalităților de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere întrucât nu și-a îndeplinit obligația de plată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, art. 1349 și urm., art. 1580, 1607, 2199, 2207, 2214, 2215, 2225, 2226, 2238 Cod civil, art. 9 din Legea nr. 136/1995.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 6-28).
Acțiunea a fost legal timbrată cu 756 lei taxă judiciară de timbru (fila 36).
La data de 04 august 2015 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată (filele 42-44).
În motivare, pârâta a arătat, în esență, că din analiza actelor din dosarul de daună a rezultat că urmele și avariile existente pe cele două autoturisme implicate în accident nu confirmă probabilitatea unei coliziuni în modul indicat de cei doi conducători auto în formularul de constatare amiabilă de accident. D. urmare, respingerea la plată s-a făcut în baza dispozițiilor art., 45 alin. 3 din Ordinul CSA potrivit cărora, în aceste situații, despăgubirile urmează a fi stabilite prin hotărâre judecătorească.
Pârâta a apelat la serviciile unui expert tehnic specializat în materia auto pentru analiza dinamicii producerii accidentului, care a ajuns la concluzia că urmele de lovire a celor două autoturisme nu se coroborează.
A solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, arătând că nu se află în culpă procesuală.
În drept, art. 205 și urm. Cod procedură civilă, art. 293 și 295 Cod procedură civilă, Ordinul CSA, Legea nr. 136/1995.
În dovedire, pârâta a depus la dosar raport de expertiză extrajudiciară (filele 45-51).
La data de 26 octombrie 2015 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 54,55) prin care a arătat că apărările pârâtei sunt nefondate. A arătat că nu s-a făcut dovada unei fraude, că pârâta ar fi putut dispune refuzul la plată imediat după depunerea dosarului de daună, însă, astfel cum rezultă din corespondența purtată pe e-mail, pârâta a recunoscut condițiile evenimentului rutier și, mai mult, a fost efectuată o reconstatare ce a primit aprobarea pârâtei. De asemenea, a arătat reclamantul, pârâta nu l-a notificat cu privire la refuzul de plată a despăgubirii.
În ședința publică din 07 decembrie 2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică, în cadrul probei cu înscrisuri fiind depuse actele din dosarul de daună. S-a întocmit raport de expertiză de expert N. I. (filele 69-76).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 17.11.2014, a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autoturismele înmatriculate sub nr._ și_ condus de intervenientul M. N.. În urma accidentului de circulație, părțile au încheiat constatare amiabilă de accident, cu reținerea culpei intervenientului (fila 7). Din cuprinsul constatării amiabile, coroborat de nota de constatare din dosarul de daună auto (fila 14) și de concluziile raportului de expertiză judiciară bazate pe modul descrierii dinamicii producerii accidentului, instanța reține că reclamantul, conducând autoturismul înmatriculat sub nr._ se deplasa pe Calea Dudești; a oprit la nivelul unui marcaj pietonal, moment în care a fost lovit în spate de autoturismul înmatriculat sub nr._, condus de intervenientul forțat M. N..
În urma producerii accidentului, autoturismul reclamantului a fost avariat, fiind întocmit documentul de introducere în reparație a vehiculului, de către pârâtă (fila 8). Din nota de constatare a avariilor (fila 14), solicitarea de reconstatare (fila 15), calculul reparației (filele 16-24), factura fiscală (fila 25), raportate la consemnările din constatarea amiabilă de accident, a rezultat că avariile produse la autoturismul proprietatea reclamantei s-au produs în zona centrală a părții din spate cum ar fi capotă spate, spoiler spate, panou spate. Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert N. I. (filele 69-76) se reține că avariile consemnate în nota de constatare sunt urmare a evenimentului rutier menționat, existând raport de cauzalitate între fapta intervenientului forțat și prejudiciul cauzat. De asemenea, se reține că starea de pericol a fost creată exclusiv de intervenientul forțat care nu a respectat distanța corespunzătoare față de autoturismul care circula în fața sa, contrar dispozițiilor art. 51 din OUG nr. 195/2002.
Din același raport de expertiză se reține că prejudiciul cauzat este în cuantum 11.612,53 lei, conform devizului de reparație, suma fiind achitată de reclamant (fila 26).
Intervenientul forțat a încheiat cu pârâta contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, cum rezultă din polița RCA ./17/G17/HR nr._ (fila 12), valabilă la data producerii evenimentului rutier, motiv pentru care reclamanta a adresat cerere de despăgubire pârâtei, în baza avizării de daună fiind deschis dosarul de daună RA7079B14.
Pârâta a refuzat acordarea despăgubirilor motivând că nu sunt întrunite condițiile de răspundere civilă a proprietarului autoturismului asigurat de pârâtă. A mai arătat că a efectuat o expertiză tehnică extrajudiciară din care a reținut că avariile de la cele două autoturisme au fost produse, posibil, în condiții diferite decât cele declarate (filele 45-51).
Instanța constată că expertiza extrajudiciară are valoarea unui înscris care nu se coroborează de nicio altă probă administrată în cauză, fiind contrazisă chiar prin expertiza judiciară efectuată în cauză, împotriva căreia pârâta nu a formulat obiecțiuni, în termen legal. În concluzie se înlătură din materialul probatoriu expertiza extrajudiciară, pentru motivele arătate.
Din coroborarea înscrisurilor menționate anterior de concluziile raportului de expertiză judiciară, se reține că în urma efectuării în concret a reparațiilor a rezultat suma de_,53 lei, achitată de reclamant, cum s-a reținut.
Contrar susținerilor pârâtei, astfel cum rezultă din înscrisurile menționate anterior, care se coroborează de raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că, în urma accidentului rutier din data de 17.11.2014, autoturismul reclamantului a fost avariat, pentru repararea acestuia reclamantul plătind suma de_,53 lei. Accidentul a fost produs din culpa intervenientului forțat care nu a păstrat distanța corespunzătoare față de autoturismul condus de reclamant și care rula în fața celui condus de intervenient.
Practic raportul de expertiză confirmă dinamica producerii accidentului descrisă de părți în constatarea amiabilă de accident, precum și culpa intervenientului, pentru care pârâta este ținută să răspundă în temeiul contractului de asigurare, astfel că, pe baza înscrisurilor depuse, care se regăsesc și în dosarul de daună întocmit pârâtă, se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse, nefiind necesar ca acestea să se stabilească doar prin hotărâre judecătorească. Simplul refuz al asigurătorului de a despăgubi persoana prejudiciată nu înseamnă că despăgubirile nu au putut fi stabilite în alt mod decât pe cale judecătorească. Astfel se reține că în speță este aplicabil art. 44 din Ordinul CSA nr. 14/2011, fiind întrunite condițiile răspunderii asiguratului pârâtei, susținerile pârâtei neavând temei legal.
Instanța apreciază că situația reglementată de art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, respectiv de art. 2224-2226 din Codul civil, este un caz răspundere pentru o faptă delictuală producătoare de prejudicii, pentru existența dreptului asigurătorului este necesar ca asiguratul sa aibă împotriva celui chemat în judecată o acțiune în răspundere civilă delictuală, ceea ce înseamnă implicit îndeplinirea cumulativă a condițiilor acestei forme de răspundere, reglementată de 1349 coroborat de art. 1381, art. 1385, 1386 din Codul civil. Totodată, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilî, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că, în cadrul acțiunii în răspundere civilă delictuală, reclamantei îi revine sarcina probei privind toate elementele răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate concretă dintre faptă și prejudiciu, astfel cum rezultă acestea din dispozițiile textelor legale menționate anterior.
În speță, astfel cum s-a reținut fapta delictuală constă în producerea accidentului de circulație de către intervenientul forțat M. N., care, cu vinovăție, nerespectând regulile de circulație privind distanța față de autoturismul care circulă regulamentar în fața sa, a cauzat reclamantului un prejudiciu prin avarierea autoturismului său_, între faptă și prejudiciu existând legătură de cauzalitate cum s-a reținut anterior.
Existența faptei, a vinovăției, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate nu au fost contestate de reclamant ori de intervenientul forțat. ÎN ceea ce privește susținerile pârâtei, instanța reține că acestea se bazează pe o expertiză extrajudiciară care a fost înlăturată de instanță, dat fiind că nu se coroborează de nicio altă probă administrată în cauză, fiind vcontrazisă de expertiza judiciară față de care pârâta nu a formulat obiecțiuni.
În aceste condiții, pârâta este ținută să despăgubească pe reclamant pentru pagubele produse de intervenientul forțat, din vina sa, care avea asigurare RCA pentru autoturismul_ la societatea pârâtă, astfel încât în conformitate cu dispozițiile art. 2224-2226 din Codul civil, reclamanta se poate îndrepta direct împotriva pârâtei pentru recuperarea prejudiciului.
În cauza de față, instanța reține că reclamantul a facut dovada tuturor elementelor răspunderii civile delictuale în persoana intervenientului și, implicit, a pârâtei, în raport de debitul principal reprezentând despăgubiri datorate pentru repararea daunelor la autoturismul avariat. Totodată se reține că prejudiciul reprezentând debitul principal a fost cauzat prin fapta ilicită – accident provocat de intervenientul forțat M. N., din culpa sa, accident în urma căruia s-a cauzat un prejudiciu proprietarului autoturismului_ .
În ceea ce privește cuantumul despăgubirii instanța reține că aceasta a fost stabilit în concret în urma efectuării reparațiilor, fără a depăși valoarea maximă a despăgubirii de care este ținută pârâta. Din probele administrate în cauză, analizate anterior, a rezultat că valoarea prejudiciului cauzat reclamantei și pe care pârâta este ținută să o achite în temeiul contractului de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie încheiat cu intervenientul este dată de valoarea concretă a despăgubirilor în cuantum de_,53 lei.
Instanța reține că potrivit art. 1381 alin1 coroborat de art. 1384 alin. 1și 3 din Codul de procedură civilă, în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, principiu în temeiul căruia autorul prejudiciului este obligat sa acopere nu numai prejudiciului efectiv (damnum emergens), dar si beneficiul nerealizat (lucrum cessans), motiv pentru care pârâta datorează dobânda legală de la data producerii faptei civile delictuale, până la achitarea prejudiciului.
Sub aspectul pretențiilor accesorii de plată a dobânzii legale penalizatoare (0,2% pe zi de întârziere), instanța constată că acestea sunt întemeiate, dat fiind că pârâta, deși i-a fost adresată cerere de despăgubire, în mod netemeinic a refuzat despăgubirea, devenind aplicabile dispozițiile art. 1489 și art. 1523 din Codul civil, coroborat de dispozițiile Ordinului CSA în materie. În consecință, pârâta datorează dobânda legală de la data scadenței și până la data achitării efective a despăgubirilor; pentru perioada cuprinsă între 31.03.2015 și 12.05.2015, acestea fiind în cuantum de 929 lei.
Pentru aceste motive, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de_,53 lei reprezentând despăgubiri, suma de 929 lei penalități de întârziere de la data de 31.03.2015 până la data de 12.05.2015 și în continuare să achite penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate la debitul principal, până la achitarea integrală a debitului principal.
Potrivit art. 451-453 din Codul de procedură civilă, va obliga pârâta să achite reclamantului suma de 755,65 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea având ca obiect pretenții formulată de către reclamantul O. N., CNP_, cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură în sector 3, București, ., ., . în contradictoriu cu pârâta C. A. S.A., J_, CUI_, cu sediul în județul Sibiu, mun. Sibiu, .. 5, turnul A, etajele 3, 4, 5 și 6 – Centrul de Afaceri Sibiu, intervenient forțat M. N., cu domiciliul în sector 2, București, ., ., și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de_,53 lei reprezentând despăgubiri, suma de 929 lei penalități de întârziere de la data de 31.03.2015 până la data de 12.05.2015 și în continuare să achite penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate la debitul principal, până la achitarea integrală a debitului principal.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 755,65 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din 08 februarie 2016.
Președinte, Grefier,
V.-I. I. M. N.
Red./Tehnored. jud. I.V.I./5 ex/25.02.2016
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2219/2016.... | Pretenţii. Sentința nr. 1241/2016. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
