Contestaţie la executare. Sentința nr. 563/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 563/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 563/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR. 563
Ședința publică din data de 21.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A.
GREFIER: E. Elida V.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de contestatoarea H. M. J., în contradictoriu cu intimata S. S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere înscrisurile depuse de intimată, instanța în temeiul dispozițiilor art. 255 C. pr.civ respinge proba cu expertiza solicitată de către contestatoare, ca neutilă soluționării cauzei.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra fondului.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.04.2015, cu numărul de mai sus, contestatoarea H. M.-J. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. S. S.a.R.L., anularea actelor de executare silita efectuate în dosarul de executare silită nr. 428/2015E de B. E. M. a încheierii de încuviințare, încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare, a somației de plată din data de 17.04.2015, a adresei de înființare a popririi precum și a actelor subsecvente emise în dosarul de executare silită nr. 428/2015E, întoarcerea executării silite și repunerea în situația anterioară și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, la data de 13.04.2007 a încheiat cu PIRAEUS BANK contractul de credit nr._46248 și din anul 2008 nu a mai avut posibilitatea să plătească ratele întrucât a avut probleme de sănătate fiind diagnosticată cu o boală cronică gravă și s-a pensionat pe caz de boală. Ultimele sume achitate la Piraeus Bank au fost la data de 22.08.2008 în cuantum de 525 lei. Conform art. 2.2 din Contract, creditul a devenit scadent pentru neplata la termen, fapt pentru care a solicitat reeșalonarea lui prin adresa 170/25.02.2009, reeșalonare care nu a fost aprobată.
A mai arătat contestatoarea că, în ipoteza în care ar fi intervenit o cesiune de creanță între PIRAEUS BANK și S.C. S. S.a.R.L., aceasta nu este opozabilă nici ei și evident nu poate fi opozabilă nici unui terț (executor judecătoresc sau instanța de judecată) atât timp cât respectiva cesiune de creanță nu i-a fost notificată.
Contestatoarea a invocat excepția prescripției dreptului material de a solicita executarea silită a debitelor restante având în vedere că după data de 03.11.2008 nu a mai achitat nicio rată, iar după anul 2009 (data adresei nr. 170/25.02.2009) nu a mai avut nici o altă legătură cu banca, aceasta refuzând reeșalonarea creditului restant.
Prin urmare, indiferent de data la care se consideră curgerea termenului de prescripție, au trecut mai mult de trei ani până la formularea cererii de executare silită (10.03.2015). Nu a intervenit nici un act de recunoaștere sau cerere de executare care să întrerupă termenul prescripției extinctive și nu a existat nici o situație de suspendare a acestui termen. Întrucât creditorul nu a procedat la solicitarea executării silite în termen de 3 ani de la data când datoria creditoarei a devenit scadentă, respectiv de la data ultimei plăți, în situația în care aceasta este considerată recunoaștere de datorie, creanța este prescrisă, neputând fi susceptibilă de executare.
Chiar dacă, prin absurd termenul de 3 ani nu ar curge din noiembrie 2008 (data ultimei plăți), iar creditul nu ar fi fost declarat exigibil, oricum termenul de 3 ani curge pentru fiecare rată de plată. Conform graficului de plată, ultimele rate aveau scadența la data de 11.02.2012, 11.03.2012 și 11-04.2012
Cererea de executare s-a depus la data de 10.03.2015 în baza contractului de credit învestit cu formulă executorie prin încheierea din data de 13.02.2012 de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ . Astfel, toate ratele scadente înainte de data de 10.03.2012, sunt oricum prescrise, așadar soldul în anul 2012 era de 686,41 lei (vezi ultima scadență din 11.02.2012) și în cel mai rău caz s-ar fi putut executa numai această sumă.
În ceea ce privește suma a cărei executare se solicită, contestatoarea a susținut că este disproporționat de mare față de valoarea creditului pe care l-a contractat, precum și faptul că nu poate fi obligată decât la plata onorariului de executor și a unor cheltuieli justificate de executor (taxe poștale, plicuri, hârtie pentru fotocopii etc.), însă nici executorul nu a justificat astfel de cheltuieli.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și următ. C.p.c., art. 1393 cod civil vechi, Decretul nr. 167/1958, Ordinul nr. 2561/2012.
La data de 29.06.2015, intimata S. S.a.R.L. a formulat întâmpinare la dosar (f.34) prin care a solicitat respingerea contestație la executare în principal ca netimbrată și tardiv introdusă, iar în subsidiar, ca nefondată.
Cu privire le excepția tardivității formulării contestației la executare, intimata a arătat că, în fapt, la data de 31.05.2012 a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe între Piraeus Bank S.A. în calitate de cedent, S. S.a.R.L., cumpărător și Kruk International S.R.L., calitate de administrator de patrimoniu, prin care cedentul a cedat un portofoliu de creanțe neperformante, între care se regăsește și cea rezultată din contractul de credit nr._46248 /13.04.2007 împrumutant H. M.-J.. Cesiunea de creanță a devenit opozabilă odată cu înregistrarea îm Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2012-_-LSC.
Având în vedere că debitorul H. M.-J. nu și-a respectat obligațiile în acest sens, în conformitate cu prevederile creditului acordat a devenit scadent anticipat, rezultând astfel o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Referitor la cuantumul sumei solicitată în cererea de executare silită, menționează intimata că valoarea creanței a fost calculată conform condițiilor contractuale stipulate în Contractul de credit, iar cheltuielile de executare au fost stabilite de către Biroul Executorului Judecătoresc E. M., în conformitate cu dispozițiile legale în materia executării silite.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205, și următ. Cod procedură civilă, art. 628 alin.3 C.p.c., art. 194 C.p.c. și art. 196 alin.1 C. pc.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri. La solicitarea instanței, a fost comunicat dosarul de executare
Analizând contestația, prin prisma probelor administrate, instanța reține în primul rând că, potrivit art. 24, 25 NCPC, executarea este supusă legii în vigoare la data demarării ei. Pe cale de consecință, având în vedere data înregistrării dosarului 428/2014 pe rolul B. E. M. (10.03.2015 - f. 84), rezultă că prezenta contestație este supusă prevederilor NCPC forma în vigoare la data de 10.03.2015, anterior republicării, astfel:
Conform art. 705 NCPC, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
Conform art. 708 NCPC, cursul prescripției se întrerupe: 1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei; 2. pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; 3. pe data depunerii cererii de intervenție în cadrul urmăririi silite pornite de alți creditori; 4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; 5. pe data depunerii cererii de reluare a executării; 6. în alte cazuri prevăzute de lege, iar după întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție.
În fapt, contestatoarea a încheiat cu Pireus Bank Contractul de credit_46248/13.04.2007 având ca obiect acordarea unui credit de 10.385 RON pe o perioadă de 60 de luni de la data semnării (f. 92).
Contestatoarea a recunoscut încetarea plăților din 22.08.2008 în propria cerere (f. 4). Intimata, la rândul ei, a depus Notificarea_ din partea Pireus Bank prin care Banca a procedat la declararea scadenței anticipate a creditului încă din 17.11.2009 (f. 155).
În condițiile în care Contractul de credit a fost încheiat în anul 2007 rezultă că acest Contract era supus dispozițiilor Codului civil 1864, astfel că în raport de acest contract era posibilă doar cesionarea creanței, nu și cesionarea în integralitate a contractului. De altfel, prin Contractul de cesiune_/31.05.2012 s-a menționat expres că Banca a vândut intimatei S. mai multe creanțe neperformante la cuantum determinat (f. 101-111) printre care și creanța deținută în contra contestatorului la un cuantum determinat prin tabelul anexă (f.96), nu că s-ar fi procedat la o cesionare a contractului. Declararea scadenței anticipate chiar de către Banca Inițială și cesiunea doar a creanței, nu a contractului, a fost recunoscută de intimată și prin întâmpinare și prin notificarea făcută în 2012 și atașate la cererea de executare silită (f. 36, 35, 93). Și în notificarea de cesiune din 2012 și în cererea de executare silită din 2015 (f. 93, 85), intimata a menționat același cuantum fix al creanței principale de 8.268,93 de lei, nu o altă valoare mai mare. Prin urmare, ceea ce s-a cesionat a fost creanța cu accesorii, nu contractul de credit.
Având în vedere că prin încheierea unui contract de cesiune, cesionarul dobândește aceleași drepturi ca și cedentul, dar și aceleași obligații, rezultă că intimata din cauză a dobândit aceleași drepturi ca și Banca inițiașă în ceea ce privește dreptul de executare silită, dar și aceleași obligații, inclusiv în ceea ce privește termenul de demarare a executării silite. Prin urmare, fiind o creanță declarată scadentă anticipat chiar de către creditorul inițial încă din 17.11.2009, de la această dată a început să curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită și pentru creditorul inițial Banca și pentru creditorul cesionar intimata din cauză, termen care, astfel, s-a împlinit în data de 17.11.2012, anterior începerii executării silite de către intimată în 10.03.2015 (f. 85).
Termenul de executare nu începe să curgă de la data ultimei rate a creditului tocmai pentru că creditorul inițial a decis să declare scadența anticipată a creditului, iar prin decizia luată, creditorul inițial și, prin cesiune, și creditorul cesionar trebuie să suporte toate consecințele acestei decizii - dreptul pentru creditor de a urmări ratele anterior împlinirii termenelor inițiale de plată, dar și obligația la demararea proceduri de executare silită în termen de 3 ani de la data declarării scadenței anticipate și renunțarea la termenele de plată.
Solicitarea contestatoarei de eșalonare a debitelor (f. 23) nu are efect în cauză în condițiile în care a fost anterioară declarării scadenței anticipate, respectiv are viză de primire de la Banca cedent din 25.02.2009.
Notificarea cesiunii făcută de intimată în 15.06.2012 (f. 94) nu are efect întreruptiv de prescripție, art. 708 NCPC stabilind expres că acest efect îl are doar depunerea cererii de executare, însoțită de titlul executoriu la un organ de executare chiar necompetent, nu depunerea unei cereri de plată către cesionar comunicată prin poștă.
Cererea intimatei de învestire cu formulă executorie a contractului de credit, cerere înregistrată pe rolul JS4 în data de 03.02.2015 (conform mențiunilor din încheierea de învestire – f. 86) nu este un act întrerupător de executare. Pe de o parte, pentru că un act poate avea efect întreruptiv numai în măsura în care ar fi făcut în cursul termenului de prescripție, nu după împlinirea termenului de prescripție. Pe de altă parte, Codul prevede expres că acest efect îl are doar cererea adresată B. însoțită de actul care constituie deja titlu executoriu, nu și cererea adresată instanței pentru ca un act să dobândească caracterul de titlu executoriu.
Pentru aceste motive, având în vedere intervenirea în anul 2012 a prescripției dreptului de a cere executarea silită a creanței principale cu accesorii și, pe cale de consecință, și prescripția dreptului de a cere executarea silită a drepturilor accesorii ulterioare anului 2012, instanța va anula executarea demarată de intimată în dosar 428/2015E B. E. M. și, față de mențiunile din adresa de înaintare a B. E. (f. 82) conform cărora a fost virată suma de 162 de lei de către angajatorul contestatoarei, va dispune și întoarcerea executării și va obliga pe intimatul să restituie contestatoarei această sumă.
În temeiul art. 451 NCPC, instanța va obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 525 de lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru achitate urmare a admiterii cererii de ajutor public prin reducere cuantum taxă și eșalonare (f. 147, 149).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de contestatoarea H. M. J. (CNP_) cu domiciliul în București, ., ., . cu domiciliul ales la CAV A.-M. Plaveti, sector 1, București, ., ., în contradictoriu cu intimata S. S. PRIN KRUK ROMANIA SRL cu sediul ales în sector 4, București, Int. Nestorei, nr. 1, .,11.
Anulează executarea efectuată în dosar de executare 428/2015E B. E. M..
Dispune întoarcerea executării și obligă pe intimatul să restituie contestatorului suma de 162 de lei.
Obligă intimatul să plătească contestatoarei suma de 525 de lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria sector 3 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
D. A. E. ELIDA V.
DA/DB/4ex/10.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 529/2016.... | Validare poprire. Încheierea nr. 20/2016. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
