Contestaţie la executare. Sentința nr. 562/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 562/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 562/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR. 562
Ședința publică din data de 21.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A.
GREFIER: E. Elida V.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de contestatorul D. M., în contradictoriu cu intimata C. M. R., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul, personal și asistat de avocat, lipsă fiind intimata.
Instanța acordă cuvântul pe probele propuse.
Contestatorul, în susținerea cererii, solicită proba cu înscrisuri și se obligă să depună extrase din care rezultă poprirea la zi. Solicită, de asemenea, proba cu interogatoriul intimatei, în dovedirea serviciilor prestate. Arată că renunță la administrarea probei cu martori.
Instanța acordă cuvântul contestatorului pe proba cu înscrisuri solicitată de intimată.
Contestatorul, având cuvântul, arată că este de acord cu administrarea probei
Instanța, în temeiul art. 255 NCPC, încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri, constatând că proba este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului. Respinge proba cu interogatoriul intimatei solicitată de contestator, apreciind că proba nu este utilă soluționării cauzei.
Instanța acordă cuvântul pe excepția tardivității contestației împotriva încheierii prin care s-au stabilit cheltuielile de executare și pe fondul cauzei.
Contestatorul solicită respingerea excepției întrucât prezenta contestație la executare este formulată în termenul legal, după comunicarea înștiințării de poprire. Cu privire la fondul cauzei, solicită admiterea contestației, învederând instanței că punerea în executare a fost prematură, onorariul de 5000 euro fiind datorat pe latura civilă, iar aceasta nu a fost soluționată odată cu latura penală, fiind judecată definitiv abia la data de 3.04.2015. Cei 5000 euro reprezentă o creanță nescadentă. Onorariul nu are cauză juridică, orice prestație presupunând o contraprestație, iar în cazul de față, aceasta nu există întrucât intimata nu a prestat nicio activitate avocațială, contractul rămânând fără efect. Solicită întoarcerea executării și obligarea intimatei la restituirea tuturor sumelor ce s-au executat în cadrul dosarului de executare silită nr. 30/2014 și precizează că a depus în acest sens extrasul de cont emis la data de 11.06.2015 și fluturașii de salariu pentru perioada septembrie 2014- august 2015 vizați de Departamentul economic. Solicită plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
Instanța socotindu-se lămurită, în baza art. 394 din N.C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
REFERAT:
După închiderea dezbaterilor și reținerea cauzei în pronunțare, se prezintă intimata personal, solicită reluarea dosarului. Intimata arată că instanța ar fi trebuit să se pronunțe din oficiu pe o excepție, că din oficiu ar fi trebuit să facă toate verificările necesare.
Instanța pune în vedere intimatei că s-au pus în discuție și soluționat excepțiile invocate.
Se prezintă contestatorul prin avocat. Arată că se opune la reluarea cauzei, aceasta este tactica intimatei, așa a făcut și la termenul trecut, a văzut mențiunile din încheiere. La termenul de azi, intimata era pe holul instanței la momentul strigării cauzei. Special a rămas în sală pentru că s-a așteptat ca intimata să facă din nou așa. Arată că dezbaterile au fost închise și în temeiul art. 394 NCPC nu mai poate fi efectuat niciun act în prezenta cauză.
Instanța acordă cuvântul intimatei pe art. 394 NCPC.
Intimata arată că instanța ar fi trebuit să se sesizeze încă de la termenul anterior cu privire la calitatea sa procesuală pasivă, întrucât ea este chemată în judecată și nu Cabinetul cum ar fi trebuit de fapt. Susține că dosarul ar fi trebuit lăsat la a doua strigare. Prezenta instanță a lăsat cauza la a doua strigare în alte dosare.
Contestatorul arată că intimata nu a depus cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare.
Instanța pune în vedere intimatei că dosarele sunt lăsate la a doua strigare numai în situația în care niciuna dintre părțile din respectivul dosar nu se prezintă sau niciuna nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Instnața îi pune în vedere că da, au fost lăsate dosare la a doua strigare dacă una dintre părți s-a prezentat, dar dacă aceasta a solicitat lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței pentru a se prezenta și partea adversă.
Intimata arată că justiția este oarbă și liberă și instanța ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu cu privire la lipsa sa de calitate procesuală pasivă. De asemenea, consideră că dosarul nu ar fi trebuit strigat pe lista de amânări fără discuții.
Instanța pune în vedere intimatei că dosarul a fost strigat la ordine, nu pe lista de amânări. A fost strigat după ce s-a terminat lista de amânări. Instanța nu trebuia să invoce din oficiu excepția.
Intimata arată că dosarul oricum se va întoarce din calea de atac.
Instanța respinge cererea intimatei de repunere pe rol a dosarului, având în vedere faptul că reclamantul se opune la reluarea dezbaterilor după închiderea acestora și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.10.2014, cu numărul de mai sus, contestatorul D. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata CONDURĂTEANU M.-R. anularea încheierii de încuviințare executare silită din data de 04.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, anularea executării silite efectuate în dosarul de executare silită nr. 30/2014 al B. I. T. D. întrucât Contractul de asistență juridică_/13.03.2014 este nul absolut (contestație la titlu art. 712 alin. 2 NCPC) fiind lipsit de obiect și cauză juridică și, de asemenea, fiind vorba de o cauză ilictă, și întoarcerea executării silite prin obligarea intimatei C. M.-R. la restituirea oricăror sume ce se vor executa în cadrul dosarului de executare silită nr. 30/2014, precum și obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
În subsidiar, contestatorul a solicitat diminuarea creanței intimatei cu suma de 22.000 lei (echivalentul a 5000 euro la cursul BNR de la data de 08.09.2014, respectiv 1 euro = 4,40 lei), respectiv scăderea acestei sume din suma totală de 24.155 lei (onorariul total de 5500 euro), întrucât este vorba de onorariu de succes stabilit nelegal (nu este aplicabil pe latura penală) fiind în prezența unei cauze ilicite (fraudă la lege); Diminuarea onorariului executorului Judecătoresc în sumă de 2995,84 lei, întrucât consideră că este excesiv și nejustificat față de activitatea depusă în dosarul de executare silită nr. 30/2014; Întoarcerea executării silite prin obligarea intimatei C. M.-R. la restituirea oricăror sume, până la concurența sumei de 22.000 lei, ce se vor executa în cadrul dosarului de executare nr. 30./2014 și compensarea cheltuielilor de judecată, proporțional cu respingerea contestației.
În motivare, contestatorul a arătat că la data de 18.06.2012 a încheiat cu intimata C. M.-R. Contractul de Asistență Juridică nr._, având ca obiect „depunere acte, reprezentare, asistență, note scrise, apel, recurs” pentru întreg procesul penal, respectiv pentru toate fazele procesuale ale dosarului penal nr._ în care figura ca inculpată, așa cum reiese și din obiectul dosarului „depunere acte, reprezentare, asistență, note scrise, apel, recurs”.
Deși avea deja încheiat un contract de asistență juridică, în momentul rămânerii dosarului în pronunțare în apel intimata C. M.-R. i-a comunicat că este necesară încheierea celui de-al doilea contract întrucât este o formalitate procedurală pentru ca intimata să-și poată lua onorariul de succes.
Astfel a semnat Contractul de Asistență juridică nr._/13.03.2014, dar data înscrisă în contract, 13.03.2014, nu este corectă, aceasta fiind anterioară datei la care s-a încheiat acest contract, respectiv în perioada de la rămânerea instanței în pronunțare (26.05.2014) și până la data pronunțării (05.06.2014), mai exact în perioada amânării pronunțării și nicidecum la data de 13.03.2014. Pentru aceste motive, a solicitat ca intimata să depună extras de pe Registrul de Evidență a Contractelor de Asistență Juridică (pe care orice avocat este obligat prin lege să-l dețină și să înregistreze toate contractele pe care le încheie, în copie certificată de intimată și să prezinte instanței registrul în original, conf. disp. art. 300 C.p.c. conform căruia „ (1) la cererea uneia dintre părți sau chiar din oficiu, instanța va putea ordona înfățișarea registrelor profesioniștilor sau comunicarea lor. (2) când înscrisurile sau registrele prevăzute la alin.(1) ce urmează a fi cercetate se află în altă circumscripție judecătorească, cercetarea lor se va face prin comisie rogatorie”.
Contestatorul a susținut că încheierea de încuviințare executare silită din data de 04.07.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2014 de Judecătoria Sectorului 3 București, este dată fără respectarea condițiilor legale, constând în aceea că titlul executoriu reprezentat de Contractul de Asistență juridică nr._/13.03.2014, nu este valabil, neconstatând o creanță lichidă fiind întocmit fără respectarea condițiilor prevăzute de Lg. nr. 51/1995 și Statutul Profesiei de Avocat adoptat la data de 15.02.2011.
O primă neregularitate a Contractului de Asistență juridică nr._/13.03.2014, constă în faptul că nu are dată certă care atestă momentul încheierii acestuia întrucât nu este menționat numărul sub care este înscris în Registrul de Evidență a Contractelor de Asistență Juridică.
O altă neregularitate este dată de incertitudinea onorariului stabilit conform Contractului de Asistență juridică nr._/13.03.2014, ceea ce face că pretinsa creanță pentru care este executată să nu fie lichidă întrucât nu este determinat cuantumul acesteia.
Din modul cum este menționat onorariul „suplimentar” de 5000 euro, respectiv după finalizarea dosarului, clientul se obligă să achite un onorariu de 5000 euro”, nu se poate stabili dacă acesta formează onorariul stabilit de părți și dacă instanța ar considera că această sumă „suplimentară” de 5000 euro ar intra în categoria onorariu (deși din modul cum este menționată nu are această calitate), trebuie să constate că este un onorariu ilegal, nerecunoscut de lege, dat fiind statutul profesiei de Avocat care interzice onorariul de succes în cauzele penale (fiind acceptat dosar în legătură cu latura civilă.
Contestatorul a reiterat că suma solicitată cu titlu de onorariu de avocat de către intimata, avocat C. M.-R. în baza Contractului de Asistență juridică nr._/13.03.2014 și pusă în executare în cadrul dosarului de executare silită nr. 30/2014 de Biroul Executorului Judecătoresc I. T. D. este o sumă nedatorată, deoarece Contractul de asistență juridică este nul absolut (contestație la titlu), fiind lipsit de obiect și cauza juridică (nu s-a prestat ni un serviciu avocațial care să genereze această obligație de plată) și de asemenea, fiind vorba de o cauză ilicită (fraudă la lege).
De asemenea, este lipsit de obiect pentru că, obiectul acestuia se suprapune peste obiectul Contractul de Asistență juridică nr._/18.06.2012 care la data încheierii celui de-al doilea contract (nr._/13.03.2014) era în vigoare, astfel cu reiese chiar din mențiunile obiectului contractului „depunere acte, reprezentare, asistență, note scrise, apel, recurs”.
Din lipsa obiectului Contractului de Asistență juridică nr._/13.03.2014 rezidă și lipsa cauzei acestui contract deoarece nu există (și nu a existat nici anterior și nici ulterior) la momentul semnării acestui contract nici un motiv pentru care să-i achite onorariu intimatei. De asemenea, este cauză ilicită întrucât intimata nu a vrut să eludeze dispozițiile exprese din Statutul Profesiei de Avocat care interzice onorariul de succes în cauzele penale (fraudă la lege).
Contestatorul a susținut că, de fapt, semnarea noului Contract de Asistență juridică nr._ din data de 13.03.2014 este rezultatul inducerii în eroare din partea intimatei și a fost determinat de încercarea din partea acesteia de a acoperi greșeala pe care o făcuse în Contractul de Asistență juridică nr._/18.06.2012, constând în faptul că a menționat expres că suma de bani de la finalul dosarului este onorariu de succes, deși nemenționarea expresă a termenului „succes” nu poate schimba natura contractului atât timp cât este redactat într-un mod cvasi-identic și este poziționat exact în aceeași secțiune, art.5 „alte clauze” și prin urmarea intimata a urmărit să producă aceleași efecte.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712 alin.2, art. 711 alin.3 C.p.c., art. 300, art. 662, art. 665 alin.5 pct. 3, art. 703 C.p.c., art.1.170, art. 1.226 alin.1, art. 1235, art. 1236, art.1237, art.1238, art. 1249 Cod civil, art. 29 alin.1, art. 31 alin.3 din Lg. nr. 51/1995, art. 121 alin.1, art. 128 alin.2 și art. 129 alin.6 din Statutul Profesiei de Avocat.
Prin cererea înregistrată la data de 03.02.2015 (f. 139 vol.I), contestatorul a susținut că, deși a fost pus de către intimată să semneze un al doilea contract de asistență juridică, respectiv_/13.03.2014, în condițiile în care deja avea un alt contract semnat pentru întregul dosar_, respectiv contractul_/18.06.2012, avocata C. s- a folosit de alte contracte pentru a se legitima în fața instanței, respectiv contractele_/29.03.2013,_/25.02.2014 ceea ce dovedește că a acționa fraudulos prin înșelarea sa pentru a-și preconstitui titluri executorii la îndemână în vederea extorcării de bani, ceea ce a și făcut prin deschiderea executării în dosarul 30/2014 la B..
La data de 09.06.2015 intimata C. M. R. a formulat întâmpinare (f.70.vol II), prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și nefondată, menținerea actelor de executare și a titlului executoriu ca fiind legal și temeinic dat cu respectarea legii.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București se afla un alt dosar civil, cu obiect „contestație la executare”, formulat de mama numitului D. M. și anume D. C., unde sunt dezvoltate aceleași motive bazate pe faptul că, după ce numitul D. M. și-a văzut câștigate cauzele din dosare, acesta nu mai dorește să plătească.
În dosarul civil la care face referire, a semnat contractul cu numita D. C., ale cărei interese le-a reprezentat și aceasta îl deține, dosar având ca obiect obligarea pârâtei D. C., care încheiase un antecontract cu reclamantul din acel dosar pentru vânzarea unor terenuri și pentru care încasase toți banii, respectiv suma de 30.400 lei, dar nu se prezentase la notar pentru a încheia actele de vânzare-cumpărare pentru că nu aveau toate actele.
Intimata a susținut că munca unui avocat nu este obligatorie să se rezume la deplasarea în instanță, apărarea se poate realiza și prin înscrisuri și aceasta este muncă pe care clientul trebuie să o plătească. Numitul D. nu a avut de suferit din pricina sa, din contra, după ce i-a câștigat procesul, acesta nu a plătit onorariul și pentru că a câștigat procesul pentru mama numitului D., îi face sesizare și aruncă cu noroi, pentru că trebuie să îi plătească onorariul.
Cu privire la contestație, a susținut că numitul D. M. nu a achitat nici onorariul fix și nici un alt onorariu, de fiecare dată acesta spunea că nu are bani, sau că este sărbătoarea Paștelui sau că este Sărbătoarea Crăciunului, sau că se operează și să-l înțeleagă pentru că este un tată singur care își crește singur băiatul pe care mama îl părăsise.
Intimata a solicitat ca instanța să aibă în vedere faptul că cenzurarea onorariului nu este de competența instanței, întrucât onorariul se stabilește între avocat și client, iar când în fața instanței de judecată vine un astfel de client ca să solicite cenzurarea onorariului, este necesar ca instanța să se întrebe asupra moralității și bunei credințe a celui care formulează o astfel de cerere.
Intimata a învederat faptul că în dosarul penal unde contestatorul din prezenta cauză a fost acuzat de vătămare corporală din culpă a fost apărat de avocați „specializați în accidente auto” care, prin munca depusă, mai rău i-a înrăutățit situația, acesta fiind încă în faza de urmărire penală singurul inculpat și singurul autor al accidentului.
După studierea materialului probator, a constatat că martorii audiați în faza penală nu au spus adevărul, întrucât din declarațiile acestora rezultau niște inadvertențe care se puteau clarifica la reaudierea lor în faza de judecată, ceea ce s-a și întâmplat și a condus la soluția favorabilă dată de instanță.
Contractul de Asistență juridică nr._/18.06.2012 a fost încheiat la început, nu este pus în executare și nici nu a fost reziliat de contestatorul D. M., iar după data încheierii lui, nu se mai poate solicita onorariu întrucât intervine prescrierea.
Cel de-al doilea Contract de Asistență juridică s-a încheiat la cererea contestatorului D. M. ca să-i ofere intimatei garanție pentru plata onorariului, iar primul contract nu a fost denunțat de către intimată întrucât a fost rugată de contestator să nu o facă, tocmai pentru a avea garanția că acesta va plăti. Nu a executat contractul pentru că la data respectivă și ulterior, contestatorul a asigurat-o în nenumărate rânduri că îi va plăti onorariul, după ce va vinde niște terenuri pe care le are mama sa, acesta fiind motivul pentru care a trecut în contract onorariu de plată la sfârșitul dosarului și acesta a fost motivul pentru care s-a încheiat și al doilea Contract de Asistență Juridică.
Cu privire la onorariul de succes, intimata a precizat că acesta privește latura civilă a dosarului penal și nu are legătură cu cauza penală, motiv pentru care nu l-a pus în executare.
Cele două contracte de asistență juridică au fost semnate de contestatorul D. M., care a fost perfect conștient și liber să refuze onorariul solicitat de avocat. Acesta avea posibilitatea să nu semneze contractele, mai ales că, înainte de semnarea contractului, intimata discută cu fiecare client care este onorariul său, astfel clientul are la cunoștință și știe perfect ce semnează.
Ulterior încheierii contractului, nu a primit nici o reziliere a acestuia. Ori de câte ori avea o discuție cu privire la plata onorariului, contestatorul o asigura că va plăti.
Contractele dintre client și avocat sunt încheiate în baza unei înțelegeri a unei discuții prealabile, deci sunt consensuale, iar clientul este liber să își angajeze orice avocat în condițiile discutate. Contestatorul nu a fost constrâns și nici nu a fost indus în eroare la încheierea contractului. A fost alegerea acestuia care a fost păstrată până la momentul în care i-a cerut banii și, chiar și la momentul la care i-a cerut banii, acesta nu a depus nici o reziliere sau denunțare sau orice altceva.
Deci, fiind contracte consensuale, dacă contestatorul D. M. avea o nemulțumire sau opoziție sau știa că nu poate plăti onorariul, trebuia să facă o adresă la scurt timp după semnarea contractului și să-i aducă la cunoștință acest lucru, însă acesta abia după doi ani de la semnarea primului contract a fost de acord să mai semneze încă un contract de asistență juridică, astfel că susținerile acestuia că a fost indus în eroare nu sunt reale.
Contestatorul avea posibilitatea să ceară o micșorare a onorariului sau să denunțe contractul, ori nu există așa ceva, din contra, mențiunea la sfârșitul dosarului arată că acesta, singur și-a stabilit termenul de polată, deci a acceptat onorariul și l-a confirmat prin termenul de plată.
În plus, nu există nici un act de executare cu privire la Contractul de Asistență juridică nr._/18.06.2012, astfel că simplele discuții referitoare la acest contract nu își au rostul și depășesc cadrul procesual.
Criticile aduse de contestator cu privire la prețul unui contract pe calea contestației la executare, deși a avut posibilitatea de a denunța, rezilia sau schimba contractul, sunt inadmisibile.
Contestația la titlu nu privește susținerile cu privire la onorariu pentru că acestea trebuiau rezolvate pe altă cale. Titlul în speță, contractul de asistență juridică putea să fie supus unei negocieri, unei denunțări sau unei rezilieri, deci fără această etapă, contestația la titlu este inadmisibilă pentru motivul că în această perioadă clientul putea și trebuia să denunțe contractul dacă dorea, întrucât cunoștea consecințele în caz de neplată a onorariului.
Intimata a arătat că susținerile contestatorului nu fac obiectul nici al contestației la titlu și nici al contestației la executare, fiind dovezi ale relei-credințe a contestatorului D. M. care încearcă prin aceste mijloace să se sustragă de la plata onorariului stabilit și asumat prin contract și instanța și nici o altă parte nu poate interveni în contractul dintre părți, pentru că ar însemna să se amestece în actul de voință al părților, ceea ce înseamnă o încălcare a legii.
În concluzie, a solicitat instanței respingerea contestației ca inadmisibilă, neîntemeiată și nefondată, menținerea actelor de executare și menținerea titlului executoriu.
La data de 30.06.2015, contestatorul D. M. a formulat răspuns la întâmpinare (f.77.vol.II) prin care a solicitat respingerea susținerilor intimatei întrucât nu sunt susținute de probe și solicită admiterea contestație la executare așa cum a fost formulată și precizată.
Contestatorul a susținut că, în speța de față se discută legalitatea titlului executoriu reprezentat de Contractul de Asistență juridică nr._ din data de 13.03.2014 precum și temeinicia pretențiilor intimatei având la bază acest contract.
Prezenta contestație la executare este o procedură civilă menită să anuleze actele de executare făcute în baza unui titlu executoriu încheiat în mod nelegal și să anuleze actele de executare a unor pretenții total netemeinice și nu vizează vreun soi de acuzație penală.
Nu a solicitat cenzurarea onorariului de avocat al intimatei ci, doar în subsidiar, dacă instanța va menține executarea silită întreprinsă împotriva sa în dosarul de executare nr. 30/2014, diminuarea onorariului de executor în sumă de 2995,84 lei întrucât este excesiv și nejustificat față de activitatea depusă de acesta fiind vorba numai puțin de aproape 700 euro, deși activitatea depusă în vederea efectuării executării se rezumă doar la cerere de încuviințare a executării silite și efectuare a adresei de poprire.
În privința onorariului intimatei C. M. R. contestatorul a solicitat anularea acestor pretenții derivând din contractul de asistență juridică nr._ din data de 13.03.2014, deoarece așa cum a arătat pe larg, este vorba despre un onorariu de succes stabilit în mod nelegal fiind vorba totodată de o pretenție lipsită de temeinicie, întrucât nu s-a prestat nici o activitate pentru a justifica aceste prezenții.
Pe lângă faptul că acest onorariu de succes de 5000 euro este interzis de lege în latura penală, în latura civilă a dosarului nr._ acesta de asemenea nu este datorat către intimată întrucât aceasta nu l-a reprezentat în judecarea laturii civile a dosarului nr._, ba mai mult l-a abandonat, iar după finalizarea judecării laturii penale și începerea demersurilor de executare silită împotriva sa, intimata și-a schimbat sediul profesional astfel că a fost nevoit să apeleze la alt avocat pentru a-l reprezenta în judecarea laturii civile.
Așadar, nu numai că intimata nu i-a obținut nici un succes pe latura penală ci, pe latura civilă, l-a abandonat fiind un real pericol să fie chiar obligat personal la suportarea de daune morale de 50.000 lei plus daune materiale, depunând atât el cât și apărătorul său ales, eforturi mari pentru dovedirea caracterului injust al unei asemenea măsuri. Efortul a fost cu atât mai mare cu cât dosarul nr._ * era un dosar cu mii de pagini adunate în cei 12 ani de proces (urmărire și judecată) iar timpul pentru parcurgerea acestei apărări a fost unul extrem de scurt.
Deci, intimata însăși recunoaște că nu are nici un drept să-i pretindă cei 5000 euro menționați la art. 5 din Contractul de asistență juridică nr._/13.03.2014 intitulat „ alte clauze” „ după finalizarea dosarului clientul se obligă să achite un onorariu de 5000 euro” deoarece ar reprezenta un onorariu de succes care poate fi incident numai în latura civilă, ori în latura civilă intimata nu l-a mai asistat, așa cum a dovedit prin înscrisurile depuse.
Intimata l-a determinat să semneze Contractul de asistență juridică nr._ din data de 13.03.2014 invocând presupuse formalități pentru recuperarea cheltuielilor de judecată. Contestatorul a susținut că nu are nici un fel de cunoștințe juridice și știa că i-a achitat toți banii așa cum s-au înțeles prin Contractul de Asistență juridică nr._/18.06.2012. Și-a dat seama că este total nelalocul lui faptul că l-a pus să semneze atâtea contracte de asistență juridică și crede că motivul a fost acela de a se asigura că îl poate executa așa cum dorește dacă nu v-a răspunde pozitiv la cererile suplimentare de onorariu.
La data de 16.09.2015, contestatorul a depus cerere prin care a învederat că valoarea obiectului capătului de cerere privind întoarcerea executării est de 2987.25 de lei (f.250 vol.II).
La data de 08.10.2015 intimata C. M. R. a depus cerere prin care a invocat în scris, ( f.1 vol. III) excepția de necompetență teritorială și funcțională a instanței și a solicitat declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei G.. În motivare, intimata a arătat că Judecătoria Sectorului 3 București nu a fost începutul depunerii contestației competentă să soluționeze cauza, având în vedere că are domiciliul în G., iar procedura prevede că instanța competentă este instanța de la sediul debitorului.
Prin cererea înregistrată la primul termen de judecată din data de 08.10.2015 (f.3 vol. III ds.), contestatorul a invocat prematuritatea executării silite demarate de pretinsa creditoare C. M. R., întrucât debitul în sumă de_,84 lei pretins în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de asistență juridică nr._ din data de 13.03.2014 era, la data începerii executării silite, o creanță nescadentă și prin urmare executarea silită din cadrul dosarului de executare silită nr. 30/2014 este prematură.
Conform Contractului de asistență juridică nr._ din data de 13.03.2014 în art. 5 intitulat „alte clauze” se menționează scadența onorariului de 5000 euro „după finalizarea dosarului clientul se obligă să achite un onorariu de 5000 euro”. Având în vedere însăși susținerile intimatei precum că „cu privire la onorariul de succes, acesta privește latura civilă a dosarului penal, deci nu are legătură cu cauza penală și din această cauză nu a fost pus în executare” (pagina 5 paragraful 11 din întâmpinare) rezultă că suma de 5000 euro din Contractul de asistență juridică nr._ era scadentă doar după finalizarea în întregime a dosarului atât în latura penală cât și în latura civilă. Față de data depunerii cererii de executare silită de către C. M. R. la data de 15.06.2014 și față de data finalizării definitive a dosarului nr._, atât în latura penală cât și în latura civilă, la data de 03.04.2014, rezultă că la momentul declanșării executării silite a pretinsei creanțe în sumă de 5000 euro aceasta nu era scadentă și prin urmare executarea obiect al dosarului de executare nr. 30/2014 este prematură nefiind îndeplinite condițiile art. 662 alin.4 C.P.P..
Față de susținerile intimatei C. M. R. prin întâmpinare precum că s-a stabilit plata sumei de 5000 euro „după finalizarea dosarului” întrucât mama sa urma să vândă terenurile deținute, este o susținere neadevărată pe care o contracarează prin argumentul constând în acela că deja din anul 2007 mama sa vânduse acele terenuri așa cum reiese din Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între mama sa D. C. în calitate de promitent-vânzător și promitentul-cumpărător Petcuta D. prin mandatar S. A. V., aut. sub nr. 1829/04.07.2007.
Prin notele scrise depuse tot la primul termen de judecată (f.21 vol. III) contestatorul a învederat că forma Codului de procedură civilă aplicabilă în cauză este cea de la data introducerii cererii de executare silită în afară de cazul în care legea dispune altfel. Coroborat cu dispozițiile art. 201 alin.1 și art. 205 C.p.c. invocarea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București de către intimată la termenul din data de 18.09.2015 este tardivă și instanța va constata intervenirea sancțiunii decăderii intimatei din acest termen.
Invocarea din oficiu, de către instanță a necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 3 București este inadmisibilă raportat la dispozițiile imperative ale art. 130 alin.3 C.p.c.
Excepția necompetenței teritoriale invocată de intimata C. M. R., este neîntemeiată deoarece instanța de executare în speța de față, raportat la dispozițiile procedurale incidente în cauză, este Judecătoria Sectorului 3 București având în vedere că sediul Executorului Judecătoresc I. T. D. este în București, . 3, deci instanța de executare este Judecătoria Sectorului 3, care este competentă să judece orice incident legat de executarea silită așa cum este și contestația la executare.
La data de 13.11.2015 intimata C. M. R. a formulat întâmpinare (f.43 vol. III ds.) prin care a solicitat decăderea contestatorului din dreptul de a depune cererea completatoare la cererea de chemare în judecată întrucât este tardiv depusă în raport de art. 204 C.p.c. totodată, a susținut că prin această cerere contestatorul a recunoscut debitul și faptul că trebuie să i-l achite și momentul la care trebuia să îl achite și înșelăciunea pe care a pus-o în practică cu privire la acest onorariu.
La termenul din 19.11.2015, contestatorul a solicitat anularea întâmpinării pentru lipsa semnăturii și a invocat tardivitatea în invocarea excepției necompetenței instanței. Prin încheierea de ședință, instanța a respins cererea de anulare a întâmpinării pentru lipsa semnăturii ca neîntemeiată, a respins excepția tardivității în invocarea excepției necompetenței instanței, susținută de contestator ca neîntemeiată; excepția necompetenței invocată de intimată ca neîntemeiată; a recalificat capătul 2 din cerere din contestație la titlu în contestație la executare întemeiată pe art. 712 alin. 2 NCPC., a respins excepțiile tardivității, inadmisibilității, tardivității formulării cererii completatoare ca neîntemeiate (f. 47 vol.III).
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri. Instanța a respins cererea contestatorului de administrare a probei cu interogatoriul intimatei ca nefiind utilă pentru soluționarea cauzei. Contestatorul a renunțat la proba testimonială. La solicitarea instanței, a fost comunicat dosarul de executare.
Analizând cauza, prin prisma probelor administrate, se impune o precizare cu prioritate față de susținerile intimatei Codurateanu M. R. formulate după închiderea dezbaterilor în sensul că instanța ar fi trebuit să invoce din oficiu excepția lipsei calității sale procesual pasive ca și excepție de ordine publică.
Pe de parte, intimata însăși nu a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, nici prin întâmpinare, nici prin notele depuse pe parcursul procesului și nici chiar în prezenta ședință de judecată după dezbateri, limitându-se să repete de mai multe ori doar că instanța avea obligația să invoce “o excepție”, ulterior că instanța avea obligația să invoce excepția lipsei calității sale procesual pasive, că instanța trebuia să verifice dacă ea ca și intimată are sau nu calitate.
Or, art. 247 NCPC prevede expres că excepțiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanță, dar același art. 247 NCPC prin alin. 3 prevede expres și faptul că partea este obligată să invoce toate apărările și mijloacele de apărare și toate excepțiile procesuale de îndată ce îi sunt cunoscute, în caz contrar răspunzând petnru pagubele pricinuite părții adeverse conform art. 189-191 NCPC.
Pe de altă parte, prezenta instanța nu avea motiv legal să invoce din oficiu această excepție în condițiile în care numita C. este cea care are calitate procesual pasivă în dosar, nu cabinetul de avocat C..
Potrivit art. 5 din Legea 51/1995 cabinetul individual de avocat este doar o formă de exercitare a profesiei de avocat și din conținutul articolului rezultă că numai societățile profesionale de avocați ar putea să dobândească personalitate juridică. Totodată, conform art. 29 din Legea 51/1995 avocatul este cel care are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă cu dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidență, nu cabinetul de avocatură. Prin urmare, cabinetele de avocatură nu au aptitudinea de a fi titulare de dreptului și obligații în sensul art. 34 NCC și, implicit, nu au personalitate juridică. Astfel că, atâta timp cât un cabinet nu are capacitate, nu poate avea nici calitate procesual pasivă.
Faptul că în actele de executare apare menționat cabinetul C. nu face ca în prezentul dosar numita C. să nu aibă calitate, fiind vorba doar despre un mod de formulare standard în actele de executare (în numeroase dosare de executare, nu doar în cel care face obiectul cauzei) și fiind evident că de fapt actele de executare o privesc ca și creditor pe numita C. in calitatea sa de avocat, de parte în Contractul de asistență. În caz contrar, dacă s-ar considera că cabinetul însuși a fost cel care a făcut acte de executare, întreaga executare ar fi trebuit să fie anulată ab initio de către instanță din oficiu fără alte analize pe alte aspecte, ci strict pe acest motiv în condițiile în care art. 703 NCPC prevede expres că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea însăși (prin urmare inclusiv al celor care țin de calitate de creditor și debitor din executare prevăzute de ar. 644 NCPC) atrage nulitatea actului nelegal precum și a actelor subsecvente, în condițiile în care art. 56 NCPC prevede că actele îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută, iar art. 1247 NCC stabilește că nulitatea absolută trebuie să fie invocată de instanță din oficiu.
Dar, așa cum am arătat mai sus, instanța nu a invocat nici lipsa calității procesual pasive a intimatei C. pentru că intimata C. este cea care are calitate procesual pasiva prin prisma calității sale de avocat parte în titlul executoriu reprezentat de Contractul de asistență. Instanța nu pus în discuție din oficiu nici nulitatea întregii executări pentru lipsa capacității de folosință a cabinetului, deși acesta era într-adevăr menționat în actele de executare, pentru că pentru prezenta instanță această menționare a „cabinetului” este doar o chestiune de formulare, într-adevăr necorespunzătoare, dar doar o chestiune de formulare, care nu poate înlătura faptul că executarea o privește de fapt pe numita C. în calitatea sa de avocat parte în Contractul de asistență și nu „cabinetul”.
Prin urmare, având în vedere că titlul executoriu care stă la baza executării contestate în prezentul dosar este un Contract de asistență juridică, că titularul unui contract este avocatul însuși, cabinetul fiind doar formă de exercitare a profesiei cum se menționează chiar în primele rânduri ale contractului, că cel care demarează executarea este evident avocatul, nu cabinetul, în cauză nu se impunea invocarea din oficiu a excepției lipsei calității procesual pasive a intimatei C., iar dacă ar fi fost invocată de intimata însăși, ar fi fost de respinsă de instanță pentru toate cele de mai sus.
Analizând excepția tardivității contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța reține că, așa cum am arătat și în încheierea de ședință din 19.11.2015, conform art. 24, 25 NCPC, executarea este supusă legii în vigoare la data demarării ei. Pe cale de consecință, având în vedere data înregistrării pe rolul B. a cererii de executare 30, respectiv 06.06.2014 (f. 111 vol.II), rezultă că prezenta contestație este supusă prevederilor NCPC forma în vigoare la data de 06.06.2014, respectiv prevederilor art. 714 alin. 2 NCPC anterior modificărilor aduse prin Legea 138/15.10.2014, prevederi conform cărora contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc se putea face în termen de 5 zile de la comunicare.
În prezenta cauză, încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare a fost comunicată contestatorului în data de 17.09.2014 (f. 43), astfel că promovarea contestației la executare și direct împotriva acestui act de executare în subsidiar cu solicitare de diminuare, cenzurare a cheltuielilor, ulterior datei de 23.09.2014, respectiv la data de 30.09.2014 (data poștei - f. 135 verso), s-a făcut cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de art. 714 alin. 2 NCPC, motiv pentru care instanța va admite excepția tardivității contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și va respinge acest capăt de cerere în consecință.
Analizând contestația la executare în rest, instanța reține că:
Toate susținerile intimatei C. M. R. din întâmpinarea formulată, legate de contractul recunoscut a fi fost semnat cu mama contestatorului din prezenta cauză, respectiv cu numita D. C., legate de dosarul în care a reprezentat-o pe aceasta din urmă, legate de o pretinsă contestația la executare pe care numita D. C. ar fi formulat-o (intimata nefăcând nici măcar dovada existenței acestei alte contestații) nu au nicio legătură cu prezenta cauză – obiectul prezentului dosar este executarea din dosarul 30/2014 al B. I. la baza căruia se află contractul de asistență încheiat de intimata C. cu contestatorul din cauză D. M., nu contractul de asistență încheiat de intimata Condurăteanu cu D. C.; contract de asistență care vizează dosarul în care a fost implicat D. M., nu un dosar civil al mamei acestuia legat de un antecontract de vânzare cumpărare terenuri (f. 70 verso-71).
De asemenea, susținerile intimatei privind contractul_/18.06.2012 și invocarea unei „prescrieri” și nedenunțarea sau nerezilierea acestui nu vor fi analizate pentru exact același motiv – intimata însăși a arătat prin cererea de executare silită care face obiectul dosarului 30/2014 că titlul executoriu pe care îl invocă și în raport de care cere demararea executării, titlu menționat și în toate actele de executare emise în dosarul de executare, este contractul_/13.03.2014 și că executarea îl privește pe pretinsul debitor D. M. (f. 111 vol. I). Prin urmare, toată analiza din prezenta contestație nu poate privi decât acest contract_/13.03.2014, nu alt contract de asistență, nu alte contracte de asistență, nu alte dosare de pe rolul instanțelor, nu alte dosare vizând rude ale contestatorului D. M. șo nu se poate face un fel de „compensație” între obligațiile din pretinsul contract de asistență cu numita D. C. și obligațiile din contractul de asistență cu contestatorul D. M..
În același timp, instanța reiterează dispozițiile din încheierea din 19.11.2015 (f. 47-48 vol. III), respectiv că capătul doi din cererea care face obiectul cauzei intitulat de contestator în propria cerere între paranteze ca fiind „contestație la titlu art. 712 alin. 2” este o contestație la executare propriu-zisă pe art. 712 alin. 2 NCPC, argumentele din cuprinsul încheierii făcând corp comun cu prezenta sentință, astfel că nu vor fi reluate. De asemenea, prin încheierea din 19.11.2015, instanța a respins excepția inadmisibilității invocată de intimată în raport de această contestație, dar, așa cum am arătat expres în motivare, numai date fiind motivele invocate de intimată de care instanța este legată conform art. 9 NCPC, respectiv intimata a invocat că contestatorul trebuia să denunțe contractul sau să rezilieze contractul sau să negocieze contractul.
Dar, conform art. 712 alin. 2 C.pr.cv, în cazul în care executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța de judecată, se pot invoca in contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Textul nu vizează „calea de atac” în sens restrâns pentru că în sens restrâns calea de atac cuprinde apelul și recursul, aplicabile numai în cazul unei hotărâri judecătorești. Or situația premisă vizată de art. 712 alin. 2 NCPC este tocmai faptul că titlul care face obiectul contestație este altul decât o hotărâre judecătorească. Textul vizează „cale de atac” in sens larg, ca și posibilitate de atacare în instanță, posibilitate care, în cazul unui contract, îmbracă forma unei acțiuni în anulare.
Prin urmare, conform art. 712 alin. 2 NCPC, dacă există această posibilitate legală de atacare în instanță a unui titlu executoriu, atunci partea trebuie să formuleze acțiune în nulitate separat sau un capăt de cerere în nulitate în același dosar în care se formulează și contestație la executare, dar un capăt de cerere distinct, expres, cele două capete de cerere urmând a fi soluționare în ordine, capătul principal și, ulterior, capătul accesoriu, după stabilirea și a instanței competente (capătul în nulitate determinând competența pe criteriul valorii, capătul în contestație la executare atrăgând competența numai a judecătoriei), după stabilirea timbrajului (capătul în nulitate în funcție de valoare, capătul în contestație la executare în funcție de valoare, dar cu limita de 1000 de lei).
Nulitatea unui contract, pe motiv că ar fi lipsit de obiect, de cauză, că ar cuprinde clauze interzise de lege, că nu ar avea dată certă, că ar fi fost încheiat prin inducere în eroare, cu fraudă la lege, nu poate fi analizată indirect în cuprinsul unei contestații la executare, așa cum a solicitat contestatorul în prezenta cauza, astfel că solicitarea contestatorului D. de anulare a executării din dosarul 30/2014 pe motiv că contractul de asistență juridică ar fi nul este, strict pe acest considerent, neîntemeiată.
Atâta timp cât nu a fost formulat un capăt distinct de cerere prin care să se și solicite nulitatea contractului, nu doar să se invoce pretinsa nulitate a contractului, în lipsa unei hotărâri judecătorești de anulare a acestuia, contractul de asistență juridică, pentru acest moment, este prezumat valabil încheiat și, implicit, producător de efecte.
Dar, conform art. 662 NCPC, nicio executare nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă, exigibilă, respectiv o creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță și a cărei câtime este determinată prin însuși actul de creanță sau este determinabilă și care să fi ajuns la termen.
În fapt, în prezenta cauză, intimata a menționat expres în cererea din 06.06.2014 de demarare a executării silite care a dus la formarea dosarului de executare 30/2014 că solicită executarea silită pentru recuperarea sumelor de 500 euro și 5000 euro conform titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică_/13.03.2014 (f. 111, 112 vol.I).
În privința onorariului de 500 de euro, instanța constată că acesta are caracter cert, lichid și exigibil, in lipsa altor condiționări sau termeni de plată în contract.
Dar, în privința sumei de 5000 de euro, în contractul de asistență juridică_/13.03.2014 s-a stipulat expres că aceasta este datorată de contestator „după finalizarea dosarului”.
Așa cum a invocat și contestatorul prin cererea de chemare în judecată, singurul dosar în care a fost reprezentat de intimata C. este dosarul_ . Intimata nu numai că nu a făcut dovada contrară, dar nici nu a susținut că l-ar fi reprezentat strict pe contestatorul D. M. în alt dosar decât acesta_ . Iar dosarul_, cum a arătat și contestatorul în cererea de chemare în judecată, nu era finalizat la data de 06.06.2014. Dimpotrivă, prin Decizia 720A/03.06.2014 s-a procedat la admiterea apelurilor, desființarea în parte a sentinței penale cu trimiterea cauzei spre rejudecarea acțiunilor civile (f. 43 vol.I), iar dosarul a fost soluționat definitiv de abia pe parcursul prezentei contestații, la data de 03.04.2015 prin decizia 547A/03.04.2015 (f. 87 și urm. vol. II).
Orice dosar nu se poate considera finalizat decât după soluționarea lui în mod definitiv și în căi de atac sau prin expirarea termenului pentru exercitarea căilor de atac și numai după soluționarea sa integrală. Finalizarea unui dosar penal nu se realizează doar prin soluționarea lui în primă instanță și nici prin soluționarea lui parțială cu trimiterea în parte la rejudecare.
Susținerile intimatei din propria întâmpinare în sensul că onorariul de succes de 5000 de euro ar fi vizat numai latura civilă (f. 72 vol. II), deși nu pot fi reținute pe fond de prezenta instanță raportat la art. 712 alin. 2 NCPC menționat mai sus, ar face cu atât mai mult dovada lipsei dreptului intimatei de a demara executarea acestui onorariu în 06.06.2014. Așa cum a arătat contestatorul în răspunsul la întâmpinarea în care intimata a invocat această apărare și care i-a fost comunicată și (f. 76, 77 vol.II) tocmai latura civilă a cauzei a fost trimisă spre rejudecare și, prin urmare, latura civilă pretins aferentă onorariului de succes nu era soluționată la momentul la care intimata a demarat executarea silită.
Pentru aceste motive, având în vedere că intimata nu a făcut dovada că Contractul de asistență juridică_/13.03.2014 invocat la demararea executării silite în 06.06.2014 în dosarul 30/2014 viza un alt proces al contestatorului decât dosarul_, că dosarul_ nu era soluționat definitiv integral la data de 06.06.2014, rezultă că intimata nu avea dreptul să demareze executare silită pentru onorariul de 5000 de euro în contra contestatorului în data de 06.06.2014 și, implicit, că executarea acestei sume este nulă.
Instanța constată că actele de executare au fost făcute de B. pe sume exprimate în moneda națională. Având în vedere creanța pretinsă de intimată de 5500 de euro și suma indicată de B. ca fiind contravaloarea în lei, respectiv 24.155 de lei (f. 119 vol. II), rezultă că s-a avut în vedere un curs valutar de 4,3918 lei pe euro. Raportat la același curs, rezultă că valoarea de 5000 euro pentru care executarea este nulă în parte este echivalentul a 21.959 lei.
De asemenea, față de încheierea de stabilire cheltuieli (f. 119 vol.II), rezultă că B. a stabilit onorariul său de 2.995,84 de lei, raportat la întregul debit pretins de 24.155 de lei și la maximul de 10% permis de Legea 180/2000 cu tva de 24%. Aplicând același procent la debitul care nu putea fi executat, rezultă că executarea nu putea avea ca obiect cu titlul de onorariu executor nici suma de 2722,916 lei (21.959*10% +tva de 24%).
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte contestația și va anula în parte executarea din dosarul 30/2014 al B. I. T. D. pentru sumele de 21.959 lei și 2722,916 lei, reprezentând parte debit și parte cheltuieli de executare.
Anularea executării și în ceea ce privește parte onorariul de executor nu vine în contradicție cu soluția de mai sus de respingere a contestației împotriva încheierii de stabilire cheltuieli ca fiind tardivă, temeiul celor două capete de cerere și soluții fiind diferit. Solicitarea de anulare a încheierii de stabilire cheltuieli prin formularea în subsidiar de către contestator și a contestației împotriva încheierii de stabilire cheltuieli este o contestație împotriva unui act de executare, cu motive care vizau strict această încheiere, respectiv pretinsele onorarii disproporționate, excesive etc. Anularea cheltuielilor de executare ce va fi fi dispusă face parte din solicitarea de anulare a executării prin formularea contestației la executarea însăși (capătul doi din cererea principală) și este urmarea aplicării prevederilor art. 179 alin. 3 NCPC, respectiv a principiului conform căruia anularea actului principal determină și anularea actului subsecvent care nu are o existență de sine stătătoare.
Având în vedere și dispozițiile art. 722 NCPC, pe cale de consecință, instanța va dispune și întoarcerea executării cu obligarea intimatei să restituie contestatorului suma de 2987,25 de lei, sumă executată conform extraselor de cont și solicitată de contestator (f. 250-266 vol. II).
În temeiul art. 451 NCPC, instanța o va obliga pe intimată, ca parte aflată în culpă procesuală, să plătească contestatorului sumele de 1000 de lei și 1000 de lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru aferentă valorii contestației în limitele în care va fi admisă și onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității contestației la încheierea din 08.09.2014 de stabilire cheltuieli de executare din dosar 30/2014 al B. I. T. D..
Respinge contestația la încheierea din 08.09.2014 de stabilire cheltuieli de executare din dosar 30/2014 al B. I. T. D. ca tardivă.
Admite în parte contestația la executare în rest formulată de contestatorul D. M. cu domiciliul în oraș Mihăilești, ., jud. G., cu domiciliul ales în sector 1, București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata C. M. R. cu domiciliul în Jilava, ., ., ., cu domiciliul ales în București, O.P. 30, C.P. 1, Sector 2.
Anulează în parte executarea din dosarul 30/2014 al B. I. T. D. pentru sumele de 21.959 lei și 2722,916 lei.
Dispune întoarcerea executării și obligă pe intimata să restituie contestatorului suma de 2987,25 de lei.
Obligă pe intimată să plătească contestatorului sumele de 1000 de lei și 1000 de lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria sector 3 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
D. A. E. ELIDA V.
DA/DA/4ex/12.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 572/2016.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 761/2016. Judecătoria... → |
|---|
