Contestaţie la executare. Sentința nr. 5608/2012. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5608/2012 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 28-03-2012 în dosarul nr. 5608/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5608
Ședința publică de la 28.03.2012
Instanța constituită din:
Președinte – jud. B. I.
Grefier – R. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față privind pe contestatorul C. C. G. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 3, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, în temeiul art. 167 C.p.c. instanța încuviințează pentru contestator proba cu înscrisuri ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberand asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.11.2011, sub nr. de dosar_, contestatorul C. C. G. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata A. – DGFP BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 3 anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr._/2009, respectiv anularea titlului executoriu nr._/25.07.2011 și a somației nr._/25.07.2011 în temeiul art. 174 al. 3 C.p.fiscală, anularea executării înseși în temeiul art. 174 al. 3 C.p.fiscală, cu cheltuieli de judecată în temeiul art. 274 C.p.c.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că i s-au comunicat somație și titlul executoriu, menționate anterior, aducându-i-se la cunoștință că împotriva sa s-a început executarea silită pentru suma totală de 1297 lei în dosarul de executare nr._/2009. Din cuprinsul titlului executoriu rezultă că această sumă ar reprezenta obligații fiscale scadente și neachitate stabilite prin 6 decizii de impunere/calcul, decizii care însă nu i-a fost comunicate, deși organul fiscal avea această obligație. Menționează că obține venituri impozabile numai din exercitarea profesiei de avocat și și-a îndeplinit obligațiile fiscale aferente, achitând plățile anticipate și regularizările stabilite prin deciziile de impunere anuale.
Contestatorul consideră că intimata persistă într-o eroare care riscă să fie calificată ca rea credință ori chiar să atragă răspunderea penală sub aspectul unei neglijențe în serviciu.
Cu privire la admisibilitatea titlului executoriu contestat, arată că acesta este emis in temeiul art. 141 C. proc. fiscala, iar admisibilitatea contestației împotriva unui asemenea titlu si stabilirea competentei de soluționare in favoarea judecătoriei in circumscripția căreia se efectuează executarea silita a fost definitiv tranșata prin Decizia nr. XIV/05.02.2007 (publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 733/30.10.2007) pronunțata de Secțiile Unite ale I.C.C.J. in soluționarea unui recurs in interesul legii.
Referitor la condițiile de emitere valabilă a titlului executoriu arată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (2) C. proc. fiscala, coroborate cu prevederile ordinelor emise succesiv de Ministerul Finanțelor Publice sau de A.N.A.F. pentru stabilirea modelului formularului care trebuie utilizat de organele de executare pentru emiterea unor titluri executorii in temeiul art. 141 C. proc. fiscala, rezulta următoarea condiție de valabilitate: pentru a fi emis in condițiile legii, in Titlul Executoriu trebuiau inscrise numai creanțe fiscale - principale sau accesorii - scadente si neachitate. Creanțele inscrise in Titlul Executoriu au fost stabilite prin Decizia de Impunere si 5 Decizii Accesorii. In temeiul prevederilor art. 21 C. proc. fiscala creanța stabilita prin Decizia de Impunere este o creanța fiscala principala, iar creanțele stabilite prin Deciziile Accesorii sunt creanțe fiscale accesorii.
Coroborând dispozițiile art. 111 1 C.p.fiscală cu cele ale art. 84 alin. (6) din Codul fiscal10 rezulta ca scadenta creanței stabilită prin Decizia de Impunere ar fi in termen de 60 de zile de la comunicarea acestei decizii.
Pe de alta parte, potrivit dispozițiilor art. 111 alin. (2) C. proc. fiscala scadenta creanțelor stabilite prin Deciziile Accesorii este stabilita in funcție de comunicarea acestor decizii, pana la data de 5 sau 20 a lunii următoare celei in care s-a făcut comunicarea.
Pe cale de consecința, scadenta creanțelor fiscale pentru care AFP 3 a inceput executarea silita este legata indisolubil de momentul comunicării deciziilor prin care aceste creanțe sunt stabilite.
În continuare, referitor la natura și efectele deciziilor din titlul executoriu, contestatorul arată că întrucât acestea stabilesc si individualizează creanțe fiscale, rezulta ca aceste decizii reprezintă titluri de creanța, in conformitate cu prevederile art. 110 alin. (3) C. proc. fiscala si cu cele ale pct. 107.1 lit. a) si c) din Normele metodologice pentru aplicarea Codului de procedura fiscala, aprobate prin H.G. nr. 1050/2004.
In același timp, raportandu-se la prevederile art. 41 C. proc. fiscala, arată ca deciziile menționate in Titlul Executoriu sunt acte administrative fiscale, intrucat sunt emise de organul fiscal pentru stabilirea unor drepturi, respectiv obligații fiscale.
Având in vedere aceasta calificare a deciziilor in discuție, rezulta ca acestora le sunt aplicabile atat dispozițiile art. 45 C. proc. fiscala, cat si cele ale pct. 44.1 din Norme, ceea ce practic inseamna ca deciziile respective nu pot produce niciun fel de efecte atat timp cat nu sunt comunicate in mod valabil, iar organul fiscal nu poate pretinde plata sumelor stabilite prin aceste decizii.
Pentru ca deciziile sa fie comunicate in mod valabil, astfel incat comunicarea sa poată conduce la producerea efectelor acestora, este necesar sa fie respectate si aplicate prevederile art. 44 C. proc. fiscala.
Pe de alta parte, arată că Decizia de Impunere si Deciziile Accesorii - reprezentând titluri de creanța - nu pot deveni titluri executorii decât la data la care creanțele fiscale pe care le stabilesc devin scadente prin expirarea termenului de plata, asa cum se precizează in art. 141 alin. (2) C. proc. fiscala. Astfel, numai de la momentul scadentei pot constitui temeiul emiterii unor acte privind executarea silita.
Cu privire la modalitatea de comunicare, arată că i-a fost comunicata o decizie de impunere cu nr._, dar care are la data emiterii data de 19.07.2010 și nu data de 22.03.2010 care este menționată în titlul executoriu.
Decizia respectiva a primit-o la data de 28.09.2010 si reprezenta decizia de impunere anuala pentru veniturile realizate pe anul 2009, prin care s-a stabilit o diferența de impozit de regularizat in suma de 399 lei, suma pe care a achitat-o in cadrul termenului legal de 60 de zile de la comunicare conform chitanței nr._/25.11.2010.
Astfel, arată că sunt posibile două variante: 1) Decizia Impunere menționata in Titlul Executoriu este cea care i-a fost comunicata la data de 28.09.2010, caz in care urmează sa se constate ca obligația fiscala a fost îndeplinită în termenul legal, fiind emise în mod eronat deciziile accesorii pentru majorări; 2) Decizia Impunere menționata in Titlul Executoriu NU este cea care i-a fost comunicata la data de 28.09.2010, caz in care urmează sa se constate ca atât Decizia de Impunere cât și Deciziile Accesorii nu i-au fost comunicate .
In ambele situații deciziile respective nu puteau sta in mod legal la baza emiterii Titlului Executoriu, fie pentru ca nu mai exista obligația de plata a creanței principale, plata fiind deja efectuata inainte de scadenta (varianta de la lit. a), fie pentru ca deciziile nu au fost comunicate, astfel ca nu si-au produs efectele si creanțele stabilite prin aceste decizii nu au devenit scadente (varianta de a lit. b).
Pe cale de consecința, Titlul Executoriu nu a fost emis in condițiile legii, astfel ca este anulabil. ceea ce determina ca intreaga procedura de executate silita sa fie neconforma cu prevederile egale incidente.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept a invocat disp. art. 172 - 174 C. proc. fiscala, textele legale invocate in cuprinsul contestației, art. 399 si urmat. C. proc. civ. [in temeiul art. 2 alin. (3) din Codul de procedura fiscala].
Analizând actele și lucrările dosarului instanta reține următoarele:
În fapt, prin somația emisă de intimata în cadrul dosarului de executare nr._ contestatorul a fost somat să plătească suma de 1297 reprezentând debit provenind din regularizări în baza titlului executoriu nr._ din 25.07.2011.
Contestatorul a contestat procedura de emitere a acestui titlu executoriu arătând că nu a fost înștiințat de faptul că are de achitat această sumă, nefiindu-i comunicată nici decizia de impunere la care se face referire in titlul executoriu și în baza careia s-au calculat accesoriile și nici deciziile de calcul accesorii.
Instanța reține că astfel cum reiese din înscrisurile de la dosar suma pentru care a fost declanșată executarea silită în baza titlului executoriu contestat reprezintă diferența de impozit anual de regularizat stabilită prin decizia de impunere anuală nr._/22.03.2010 - 399 lei, diferența reprezentând accesorii calculate pentru neachitarea în termen .
Pentru aceste sume stabilite în sarcina contestatorului nu au fost emise înștiințări de plată prin care acestuia să-i fie aduse la cunoștință obligațiile ce-i revin, ci la date diferite au fost publicate pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor anunțuri colective prin care se comunicau actele emise pe numele unor contribuabili, printre acestea regăsindu-se și deciziile emise pe numele contestatorului.
Instanța reține că disp. Art. 44 alin.3 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală permit comunicarea actelor administrativ fiscale și prin publicarea acestora pe site, însă, la o astfel de procedură se recurge potrivit acelorași dispoziții legale în măsura în care celelalte modalități de comunicare reglementate de același text nu erau posibile, această modalitate de comunicare fiind ultima din cele enumerate.
Din actele de la dosar reiese că domiciliul contestatorului era cunoscut, la același domiciliul fiind comunicat chiar titlul executoriu contestat prin cererea de față.
Or, în aceste condiții, recurgerea la procedura de comunicare a actului privind debitul principal prin care s-au stabilit sume în plus aferente anului 2009, prin publicare pe pagina de internet și ulterior declanșarea executării silite, fără ca în tot acest interval să se facă dovada că s-a încercat comunicarea actelor, inclusiv a celor de calcul accesorii, prin celelalte modalități, pentru a i se da contribuabilului posibilitatea să-și execute de bună voie obligația, contravine dispozițiilor legale, principiul executării de bună voie a obligațiilor fiscale fiind consacrat chiar prin art. 136 din OG 92/2003, iar cel al bunei credințe în relațiile dintre contribuabil și organele fiscale prin art. 12 din același act normativ. În plus, instanța constată că chiar datele de identificare ale deciziei care au stat la baza emiterii titlului sunt eronate, în titlu fiind menționată decizia nr._/22.03.2010, pe când contestatorul a atasat la dosar o alta decizie purtând același numar, dar o alta data – 19.07.2010 insa pentru aceeasi suma -399 lei, in privinta careia s-a făcut dovada ca a fost achitata suma ( f 25). O astfel de decizie, întocmită de intimată dar necomunicată în condiții legale nu putea sta la baza altor decizii de calcul accesorii, întocmite tot de intimată și în privința cărora nu s-a făcut nici o dovadă că ar fi fost –la rândul lor- comunicate in conditiile legii, astfel că asemenea decizii de calcul nu pot fi considerate ca reprezentând titluri de creanță în sensul art. 110 alin.3 din OG 92/2003 și pe cale de consecință nici nu puteau sta la baza emiterii în condiții legale a unui titlu executoriu.
Pentru considerentele expuse, în raport de disp. Art. 172-173 din OG 92/2003 instanța, va admite contestația și va dispune anularea actelor de executare efectuate in baza titlului executoriu nr._ din 25.07.2011 si a actelor de executare efectuate in baza sa.
În temeiul art. 274 intimata va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată de 117,76 lei, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de contestatorul C. C. G., cu domiciliul în sector 3, București, MAMULARI, nr. 2, ., ., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 3, cu sediul în sector 3, București, LUCRETIU PATRASCANU, nr. 10.
Dispune anularea titlului executoriu contestat si a actelor de executare efectuate in baza sa .
Obliga intimata la 117,76 lei cheltuieli de judecata .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.03.2012.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 7020/2012. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5545/2012.... → |
|---|
