Plângere contravenţională. Sentința nr. 1442/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1442/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 1442/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1442
Ședința publică din data de 08.02.2016
Instanța constituita din:
Președinte – LILIANA-DORINA RĂDUCU
Grefier – C. O.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de petentul M. I. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut la ordine în ședință publică, a răspuns petentul prin avocat D. P., cu delegație la dosar fila 53, și martora R. I. legitimată cu CI, lipsă fiind petentul și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la audierea martorei R. I., propusă de petent, cu respectarea dispozițiilor art. 318, 319 și 321 din Codul de procedură civilă, declarația acesteia fiind consemnată și depusă la dosar.
Instanța constată cercetarea procesului închisă și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Petentul, prin avocat, solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal contestat, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului. Acesta arată că prezumția relativă de temeinicie a procesului verbal a fost răsturnată prin audierea martorei care a declarat că fapta contravențională nu a fost săvârșită. Petentul, prin avocat, a menționat că distanța dintre trecerea de pietoni si echipajul de poliție era de circa 100 m, vizibilitatea acestora fiind foarte redusă. Prin procesul verbal nu se reține că pietonul a intenționat să treacă, iar între procesul-verbal există neconcordanțe. În concluzie, petentul, prin avocat, solicită admiterea plângeri plângerii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte incidente de soluționat în baza art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06.08.2015 pe rolul acestei instanțe sub numărul_, petentul M. I. în contradictoriu cu Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/24.07.2015.
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționată pe nedrept deoarece nu era nici un pieton pe sensul său de mers, iar când a solicitat polițistului să noteze toate obiecțiunile sale si numele martorului, a refuzat să facă acest lucru.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu audierea unui martor, depunând la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 5-6).
La data de 18.08.2015, petentul a formulat cerere precizatoarea (filele 24-26) prin care a aadăugat că la data de 18.08.2015 i-a fost comunicat procesul-verbal contestat și a reiterat faptul că în momentul în care a trecut cu mașina peste trecerea de pietoni, nu se afla angajată în traversare nicio persoană pe sensul său de mers. Acesta a precizat că martorul asistent trebuie să i se comunice motivele refuzului, iar tocmai acest lucru a încercat agentul constatator să omită. De asemenea, petentul a arătat că sarcina completării procesului-verbal cu toate datele de identificare ale martorului asistent revenea agentului constatator, în cuprinsul procesului-verbal martorul fiind identificat doar cu numele și codul numeric persoanel, lipsind domiciliul
Intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră, a formulat întâmpinare (filele 32-33) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat, în esență, că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, petentul fiind sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002. Intimata a precizat că din analiza procesului-verbal rezultă că sunt îndeplinite condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Acesta a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materie. Astfel, în măsura în care procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției constatatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 15 și art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în copii certificate pentru conformitate cu originalul o . înscrisuri (filele 34-37).
Petentul a formulat răspuns a întâmpinare (fila 43) prin care a arătat că din cuprinsul întâmpinării nu există vreo dovadă a pretinsei încălcări a regulilor de circulație. De asemenea, acesta a precizat că istoricul contravențiilor săvârșite a fost depus cu rea-credință, arătând că permisul i-a fost luat o singură dată iar în acel caz i s-a admis cererea de anulare a respectivului proces-verbal. Petentul a menționat că . segmentată pe toată întinderea sa de spații verzi, precum și faptul că agentul de poliție se afla la o disptanță de circa 100 de metri de trecerea de pietoni, iar traficul era aglomerat.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru petent și proba testimonială cu audierea unui martor., considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 08.02.2015 a fost administrată proba testimonială cu audierea martorei R. I., declarația fiind consemnată la fila 58.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele :
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._, întocmit la data de 24.07.2015, petentul M. I. a fost sancționat contravențional, în temeiul art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, cu amendă de 420 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se în sarcina sa că la data de 24.07.2015, ora 20:15, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, iar la trecerea de pietoni iar la intersecția dintre . . a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea regulamentară pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, pieton aflat pe sensul său de mers (fila 34).
Procesul verbal a fost întocmit în prezența contravenientului care a refuzat semnarea procesul-verbal, în cuprinsul acestuia făcându-se mențiunea la rubrica obiecțiuni ,,pietonul nu a călcat pe trecerea de pietoni în momentul în care eu am trecut, în auto fiind o persoană”.
În drept, conform dispozițiilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere în situația în care pietonul care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute în mod expres de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod legal.
Referitor la susținerea petentului de anulare a procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca urmare a refuzului său de a semnafiind semnat de un martor al cărui domiciliu nu a fost menționat, se reține că la art. 19 alin. (1) din O.G. nr 2/2001 se prevede că procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
În fapt, prezentul proces-verbal a fost întocmit în prezența contravenientului, însă acesta a refuzat să semneze. Potrivit dispozițiilor legale menționate anterior, necesitatea confirmării de către cel puțin un martor prin semnătură intervine în cazul în care contravenientul nu se afla de față, refuză sau nu poate să semneze și poate privi numai certificarea acestor trei împrejurări. Potrivit celor menționate anterior, în cazul dedus judecății este incidentă cea de-a doua situație. În cuprinsul procesului-verbal de contravenție este menționat numele martorului asistent și CNP-ul acestuia, date suficiente pentru identificarea persoanei în cauză. Cu toate acestea, în lipsa altor date de identificare ale martorului, sancțiunea ce poate intervenii este nulitatea relativă în cazul dovedirii unei vătămări.
Sub acest aspect, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, sarcina dovedirii existenței unei vătămări fiind în sarcina petentului. Ca urmare a lipsei dovedirii unui astfel de vătămare, instanța constată că nemenționarea ocupației petentului în cuprinsul procesul-verbal nu atrage nulitatea acestuia
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta se bucură de o prezumție de legalitate, în virtutea calificării sale drept act administrativ, prezumție ce presupune că procesul-verbal în cauză face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, 23 iulie 2002).
Astfel, cu condiția respectării dreptului la un proces echitabil, ce presupune, în speță, respectarea limitei proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, este absolut permisă operarea cu prezumții privind legalitatea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor.
De asemenea instanța reține că, indiferent de existența sau inexistența prezumției de legalitate, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o probă a vinovăției, repectiv constatarea personală a agentului de poliție făcută prin intermediul procesului-verbal reprezintă o probă a săvârșirii faptei de către petent.
Având în vedere faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate și ținând seama de prevederile art. 249 C.proc. civ. coroborat cu art. 10 alin. 1 C.proc. civ., instanța reține petentul are sarcina probei în prezenta cauză, în sensul că trebuie să dovedească cele susținute prin plângerea contravențională în contradictoriu cu procesul-verbal în discuție.
În cauză, petentul contestă însăși săvârșirea faptei reținute în cadrul procesului-verbal, arătând că nu a trecut pe culoarea roșie a semanforului și nu a văzut niciun politest a căror semnale de oprire nu le-a respectat.
Referitor la declarația martorei R. I. (fila 58) prin care se arată că pe trecerea de pietoni nu se aflau pietoni, respectiva trecere de pietoni fiind seprată de spații verzi, însă pe niciunul dintre trotuare nu se aflau pietoni, instanța constată că aceasta nu se poate corobora cu alte probe pentru răsturnarea prezumției relative de temeinicie a procesului-verbal. Necesitatea coroborării rezultă imperios datorită forței probatorii a declarației. Respectiva declarație a martorei este caracterizată de subiectivitate din partea acesteia. O asemenea concluzie este atestată de prietenia dintre martoră și petent. De asemenea, martora R. I. a declarat că nu se aflau pietoni pe nici un dintre trotuare, iar petentul a susținut că pe sensul său de mers nu existau pietoni. În cauza de față, având în vedere existența unor neconcordanțe, precum și faptul că declarația martorei nu se poate corobora cu alte mijloace de probă, instanța consideră că prezumția de temeinicie nu este înlăturată.
Prin urmare, în mod legal fost reținută răspunderea contravențională a petentului fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din OG 2/2001.
De asemenea, sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate petentului, instanța constată că sancțiunea aplicată acesteia este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite și este corect individualizată conform dispozițiilor art. 21 alin. (3) din OG 2/2001. Petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea drumului public prin loc special amenajat și marcat corespunzător, iar această conduită prezintă un pericol social ridicat atât pentru petent, cât și pentru siguranța pietonilor, impunându-se menținerea sancțiunii amenzii aplicate și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
În lumina acestor considerente, constatând că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționată petentul și având în vedere că acesta nu a făcut dovada contrară a celor menționate în procesul-verbal, deși avea aceasta obligație în baza art. 249 din Codul de procedură civilă, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiata și va menține procesul-verbal ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul M. I., având CNP:_ cu domiciliul procesual ales la SCPA ,,D. P. și Asociații” în București, Sector 3, Calea Călărași, nr. 109în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - B. RUTIERĂ, cu sediul în sector 3, București, .. 9-15, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/24.07.2015 ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 08.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. L. D. O. C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1451/2016.... | Validare poprire. Sentința nr. 694/2016. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
