Plângere contravenţională. Sentința nr. 1447/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1447/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 1447/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1447
Ședința publică din data de 08.02.2016
Instanța constituita din:
Președinte – LILIANA-DORINA RĂDUCU
Grefier – C. O.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de petentul D. A. G. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut la ordine în ședință publică, la prima și a doua strigare al lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța verificându-și din oficiu competența conform art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza în temeiul dispozițiilor art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001.
Conform art. 238 din Codul de procedură civilă, estimează durata necesară cercetării procesului la un termen de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 din Codul de procedură civilă, încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar și intimatei proba cu înregistrarea video, apreciind ca fiind admisibilă potrivit legii și ducând la soluționarea procesului.
Instanța procedează la administrarea probei cu mijlocul material de probă – înregistrarea video.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte incidente de soluționat în baza art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.10.2015 pe rolul acestei instanțe sub numărul_, petentul D. A. G. în contradictoriu cu Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/13.10.2015 și restituirea sumei plătite cu titlu de amendă.
În motivare, petentul a arătat că nu a circulat cu viteza de 75 km/h, aceasta fiind mult mai mică, motiv pentru care suspectează o eventuală eroare de indicare a vitezei a aparatului radar.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a solicitat obligarea intimatei la prezentarea înregistrărilor video, foto, a Normei de Metrologie Legală nr. 021-05, certificatul de omologare a aparatului radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar în termen de valabilitate, autorizația de operator radar și ordinul de serviciu pentru agentul G. G..
Intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră, a formulat întâmpinare (filele 12-13) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat, în esență, că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, petentul fiind sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002. Intimata a precizat că din analiza procesului-verbal rezultă că sunt îndeplinite condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Acesta a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materie. Astfel, în măsura în care procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției constatatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară. Intimata a arătat că abaterea a fost înregistrată video pe hard disk mobil montat pe MAI_. Intimata a precizat că atribuția polițiștilor rutieri de a constata contravenții este atribuită prin lege, iar nu prin ordin de serviciu.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 15 și art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
În dovedire, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri: proces-verbal contestat, buletin de verificare metrologică, atestat operator, Fila registru R., istoric sancțiuni (filele 14-16).
Petentul a depus răspuns la întâmpinare (filele 22-23) prin care arată că agentul constatator trebuie să fie același cu operatorul radar, astfel agentul constatator nu a constatat nimic, ci doar i s-a comunicat prin stația-radio o presupusă viteză de către un coleg care opera un radar undeva în urmă. Acesta a menționat că . radar trecut în buletinul de verificare metrologică nu corespunde cu cea trecută pe procesul-verbal de contravenție. Totodată, acesta a menționat că probele prezentate de intimată, și anume cea mai importantă: înregistrarea video, lipsește.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu întregistrarea video, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele :
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._, întocmit la data de 13.10.2015, petentul D. A. G. a fost sancționat contravențional, în temeiul art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 100 alin. (2) și art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu amendă de 420 lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 13.10.2015, ora 22:39, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe șoseaua M. B., iar la nr. 281 a fost înregistrat de aparatul radar autovision ._ instalat pe MAI_, cu viteza de 75km/h – (+25) (fila 14).
Procesul verbal a fost întocmit în prezența contravenientului care a semnat procesul-verbal, în cuprinsul acestuia făcându-se mențiunea la rubrica obiecțiuni ,,Nu am mers cu viteza de 75 km/h, viteza fiind în jur de 60 km/h”.
În drept, conform dispozițiilor art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (2) și art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și 3 puncte de penalizare pentru depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute în mod expres de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod legal.
Instanța va respinge susținerea petentului potrivit căreia procesul verbal este lovit de nulitate absolută deoarece agentul constatator nu este același cu operatorul radar ca neînetemaită. Aceasta întrucât din cuprinsul filei registru radar (fila 15) reiese faptul că operatorul radar este agent S. V., iar cel care a constat săvârșirea faptei este agentul constatator înscris în procesul verbal contestat, împrejurare care nu este de natură să concluzioneze faptul că agentul constatator nu a reținut săvârșirea faptei prin propriile simțuri. Tocmai menționarea numelui agentului constator în fișa registrului radar certifică faptul că săvârșirea contravenției a fost stabilită pe baza informațiilor obținute de către acesta furnizate de aparatul radar.
Folosirea efectivă a aparatului radar nu este o condiție necesară pentru utilizarea datelor și informațiilor furnizate. Or, abaterea săvârșită nu a fost constatată pe baza folosirii aparatului radar, ci pe baza informațiilor furnizate de apratul radar.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta se bucură de o prezumție de legalitate, în virtutea calificării sale drept act administrativ, prezumție ce presupune că procesul-verbal în cauză face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, 23 iulie 2002).
Astfel, cu condiția respectării dreptului la un proces echitabil, ce presupune, în speță, respectarea limitei proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, este absolut permisă operarea cu prezumții privind legalitatea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor.
De asemenea instanța reține că, indiferent de existența sau inexistența prezumției de legalitate, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o probă a vinovăției, repectiv constatarea personală a agentului de poliție făcută prin intermediul procesului-verbal reprezintă o probă a săvârșirii faptei de către petent.
Având în vedere faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate și ținând seama de prevederile art. 249 C.proc. civ. coroborat cu art. 10 alin. 1 C.proc. civ., instanța reține petenta are sarcina probei în prezenta cauză, în sensul că trebuie să dovedească cele susținute prin plângerea contravențională în contradictoriu cu procesul-verbal în discuție.
Instanța constată că petenta a fost sancționată contravențional în temeiul dispozițiilor art. art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, limita maximă pe acel sector de drum fiind de 50 km/h.
În cauză, petentul contestă însăși săvârșirea faptei reținute în cadrul procesului-verbal, însă potrivit înregistrării video aflată pe hard disk-ul mobil montat pe MAI_, se reține că, la ora 22:39:37, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ circula cu o viteză de 75 km/h, această împrejurare fiind menționată și prin procesul-verbal contestat.
Sub acest aspect, instant reține că petentul nu a făcut nicio probă cu privire la exonerarea sa de răspundere. Se respinge susținerea petentului potrivit căreia . radar menționată în cuprinsul procesului verbal nu corespunde cu cea din buletinul de verificare metrologică, deoarece în cuprinsul procesului verbal s-a precizat .-ului:_ a aparatului radar autovision instalat pe autoturismul MAI_, iar nu . radar.
Or, simplele afirmații a petentului și prezentarea unei alte stări de fapt contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, nu este de natură să răstoarne prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal.
Prin urmare, este important de precizat că nu este suficientă contestarea procesului-verbal de contravenție pentru ca petentul să fie exonerată de răspundere, iar instanța sesizată cu o plângere contravențională în susținerea căreia nu se prezintă nicio probă contrară, nu poate admite plângerea, în condițiile în care probele administrate în cauză (înregistrarea video) indică culpabilitatea petentului.
De asemenea, sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate petentului, instanța constată că sancțiunea aplicată acesteia este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite și este corect individualizată conform dispozițiilor art. 21 alin. (3) din OG 2/2001. Petentul a circulat cu o viteză de 25 km/h peste viteza maximă permisă pe acel sector de drum, iar această conduită prezintă un pericol social ridicat atât pentru petent, cât și pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, impunându-se menținerea sancțiunii amenzii aplicate.
În lumina acestor considerente, constatând că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționată petentul și având în vedere că acesta nu a făcut dovada contrară a celor menționate în procesul-verbal, deși avea aceasta obligație în baza art. 249 din Codul de procedură civilă, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiata și va menține procesul-verbal ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul D. A. G., cu domiciliul în București, ., ., Sector 2, având CNP:_ în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - B. RUTIERĂ, cu sediul în sector 3, București, .. 9-15, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/13.10.2015 ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 08.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. L. D. O. C.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 810/2016. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1384/2016. Judecătoria... → |
|---|
