Plângere contravenţională. Sentința nr. 1443/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1443/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 1443/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1443
Ședința publică din data de 08.02.2016
Instanța constituita din:
Președinte – LILIANA-DORINA RĂDUCU
Grefier – C. O.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de petentul M. D. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 București, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petentul personal, intimata prin consilier juridic și martorul D. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la identificarea petentului care se legitimează cu CI . nr._, CNP:_.
Se procedează la audierea martorului D. A., propus de intimată, cu respectarea dispozițiilor art. 318, 319 și 321 din Codul de procedură civilă, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar.
Instanța constată cercetarea procesului închisă și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal contestat deoarece fapta reținută în sarcina sa nu există, acesta arătând că în acel moment era în incinta magazinului M. Image și făcea cumpărături.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, petentul recunoscând că în perioada respectivă locuia în apropierea magazinului M. Image. Aceasta a arătat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, neexistând motive de anulare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte incidente de soluționat în baza art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.09.2015 pe rolul acestei instanțe sub numărul_, petentul M. D. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție . OP nr._/20.08.2015, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petentul a arătat că procesul-verbal contestat este netemeinic și nelegal deoarece locurile de parcare ale magazinului M. Image sunt destinate clienților, conform Anexei 1, iar programul magazinului este de luni până duminică între orele 07:30-23:00, ora la care a fost constatată fapta fiind 20:23. Acesta a precizat că în acel moment era client al magazinului și a parcat mașina cu numărul de înmatriculare_ pe un loc atribuit clienților magazinului. Petentul a menționat că procesul verbal contestat a fost încheiat abuziv în lipsa sa, fără să existe un temei, în acest fel fiind îngrădit dreptul său de a face mențiuni, deși organul de poliție deținea datele sale de identificare. Lipsa obiecțiunilor este sancționată cu nulitatea procesului verbal. Petentul a arătat că în mod obligatoriu în cuprinsul procesului verbal trebuie să fie menționate ocupația și locul de muncă ale contravenientului, acestea lipsind însă din prezentul proces verbal.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, planșe foto și proba testimonială cu audierea a doi martori, depunând la dosarul cauzei plașe foto și, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 5-12).
Intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 București, a formulat întâmpinare (filele 17-18) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat, în esență, că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, petentul fiind sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 21 lit. a) din HCGMB nr. 124/2008. În acest sens intimata a arătat că în data de 30.03.2015, în jurul orei 20:26, prin Serviciul Dispecerat s-a primit o sesizare prin care se reclama faptul că locul de parcare nr. 24 din .. 13A este ocupat abuziv de auto_, iar pentru constatarea celor sesizate, un echipaj s-a deplasat la fața locului și a atestat că cele sesizate sunt reale . Intimata a precizat că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive care să atragă nulitatea procesului-verbal contestat. Sancțiunea contravențională a fost corect individualizată în raport cu pericolul faptelor săvârșite, astfel că nu se pune problema reindividualizării acesteia. Principiul prezumției de vinovăție nu este încălcat, dat fiind că persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac. De asemenea, intimata a arătat că autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa instanței, cerând anularea procesului-verbal, iar, într-o astfel de situație, este firesc că el trebuie să dovedească netemeinicia sau nelegalitatea contravenției. Aceasta a menționat că lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă nu este de natură să determine anularea procesul-verbal.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205-208 din Codul de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001, HCGMB nr. 124/2008.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, planșe foto și proba testimonială cu audierea unui martor, depunând la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 19-26).
Petentul a depus răspuns la întâmpinare (filele 29-31) prin care a arătat că nu confirmă fapta contravențională întrucât aceasta nu există. De asemenea a reiterat faptul că procesul verbal este lovit de nulitate ca urmare a lipsei posibilității de a formula obiecțiuni, precum și a lipsei mențiunilor privind ocupația și locul de muncă ale contravenientului. Petentul a susținut că vătămarea a fost produsă încă din momentul încheierii procesului verbal în mod nelegal și netemeinic, fiind urmat de amenda de 1500 lei, sumă enormă.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar, planșe foto și proba testimonială cu audierea a câte un martor, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin. (1) din codul de procedură civilă și a respins petentului încuviințarea probei testimoniale cu audierea soției sale ca inadmisibilă în temeiul art 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 25.01.2016 a fost audiat martorul S. D., propus de petent, declarația acestuia fiind consemnată la fila 42, iar la temenul din data de 08.02.2016 a fost audiat martorul D. A., declarația acestuia fiind consemnată la fila 51.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele :
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . OP nr._ întocmit la data de 20.08.2015, petentul M. D. a fost sancționat contravențional, în temeiul art. 21 lit. a) din HCGMB nr. 124/2008 coroborat cu art. 22 pct. 1 din Anexa 3 Propunere pentru Regulament privind regimul spatiilor de Parcare, cu amendă de 1500 lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 30.03.2015, ora 20:26, a ocupat abuziv locul de parcare nr. 24 din parcarea de reședință a S.C. M. Image S.R.L. situată pe .. 13 A cu autoturismul marca Volkswagen având numărul de înmatriculare_, loc de parcare atribuit legal conform autorizației numărul 230/18.03.2011 (fila 24).
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului, la sediul Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 București.
În drept, instanța investită, în mod legal, în conformitate cu prevederile art. 31 raportat la art. 34 din O.G. nr. 2/2001 va proceda la verificarea legalității si temeiniciei procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . OP nr._/20.08.2015.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilorși cu principiul preeminenței dreptului, instanța va verifica mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum au fost interpretate prin decizia Secțiilor Unite ale ÎCCJ nr. 22/2007.
Sub aspectul legalității sale, se apreciază că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cu privire la cauzele de nulitate relativă a procesul-verbal de contravenție invocate de către petent, se au în vedere dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001, astfel instanța va respinge susținerea petentului potrivit căreia procesul-verbal este lovit de nulitate relativă ca urmare a lipsi mențiunilor privitoare la ocupația și locul de muncă ale contravenientului.
În concret, se constată că prezentul proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit de către intimată la sediul acesteia ca urmare a obținerii informațiilor necesare pentru identificarea contravenientului din răspunsul petentului la adresa nr._/08.07.2015 (fila 23). Pe baza acestor împrejurări, procesul-verbal de contravenție a fost întocmit fără a se preciza ocupația și locul de muncă le contravenientului. Instanța constată că lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea relativă a procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, astfel vătămarea produsă fiind necesară a fi dovedită.
Sub acest aspect, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, sarcina dovedirii existenței unei vătămări fiind în sarcina petentului. Însă pe baza celor susținute de către petent, instanța nu reține existența unei vătămări, deoarece lipsa acestor mențiuni nu este cauza vătămării cu caracter general produse prin întocmirea procesului-verbal și aplicarea sancțiunii amenzii, astfel cum petentul a arătat. Ca urmare a lipsei dovedirii unui astfel de vătămare, instanța constată că nemenționarea ocupației și a locului de muncă al petentului în cuprinsul procesul-verbal nu atrage nulitatea acestuia.
Potrivit art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Astfel, acest drept este recunoscut contravenientului în cazul întocmirii procesului-verbal în prezența acestuia, iar nu în situația în care procesul-verbal este întocmit în lipsă. Mai mult, prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) atrage nulitatea relativă a procesului-verbal e constatare a contravenției. Prin urmare, această sancțiune poate fi invocată numai dacă s-a pricinui părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În fapt, petentul nu a dovedit existența unei astfel de vătămări, deși în temeiul art. 249 din Codul de procedură civilă, sarcina probei îi aparținea acestuia, ceea ce atrage constatarea legalității procesului-verbal de contravenției contestat. Mai mult, prin formularea prezentei plângeri contravenționale, petentul a avut posibilitatea efectivă și concretă de a invoca toate motivele de nulitate absolută și relativă, precum și toate apărările privind netemeinicia procesului-verbal.
Referitor la temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța constată că petentul a contestat chiar săvârșirea faptei contravenționale, arătând că ocuparea locului de parcare nu s-a efectuat abuziv, ci că acesta era clientul magazinului M. Image în momentul respectiv.
Sub acest aspect, se reține că procedura ce face obiectul prezentei cauze se circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform celor trei criterii alternative rezultând din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită petentului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetățenilor, impunându-se un anumit comportament și însoțind această obligație cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească, respectiv amenda contravențională (Hotărârea din 16 feb. 2010, în Cauza A. împotriva României, pct. 30; Hotărârea din 3 apr. 2012, în Cauza N. G. împotriva României, pct. 25).
Prin urmare, petentul beneficiază de garanțiile procesuale prevăzute de art. 6 din Convenție, latura penală, printre care și principiul prezumției de nevinovăție consacrat prin paragraful 2 al textului legal menționat.
Cu toate acestea, sub aspectul probatoriului admisibil într-o cauză penală, în sensul Convenției, Curtea Europeană a statuat că în orice sistem de drept există prezumții de fapt și de drept și că, în principiu, convenția nu se opune acestora, însă în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, în special, art. 6 parag. 2 impunând statelor să încadreze aceste prezumții între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (Hotărârea din 3 apr. 2012, în Cauza N. G. împotriva României, pct. 30).
Din interpretarea acestor principii, rezultă că procesele-verbale de contravenție au forță probantă prin ele însele și pot constitui o dovadă suficientă a comiterii faptei și a vinovăției contravenientului în măsura în care cuprind constatările personale ale agentului constatator.
Însă, cu privire la acest din urmă aspect, și anume că procesul-verbal face dovada prin el însuși, numai dacă cuprinde constatările personale ale agentului constatator cu privire la comiterea faptei contravenționale de către contravenient, instanța reține că această împrejurare nu este îndeplinită în cazul de față cu privire la toate elementele constitutive ale contravenției, atunci când se face proba contrară.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Anexa 3 - Propunere pentru Regulament privind regimul spatiilor de Parcare a HCGMB nr.124/2008 privind strategia de parcare pe teritoriul Municipiului București „În toate categoriile de parcaje publice sunt interzise: blocarea accesului în parcaj.”
În cuprinsul procesului verbal contestat, agentul constatator a reținut prin propriile simțuri numai faptul că autoturismul marca Volkswagen având numărul de înmatriculare_ era parcat în acel moment pe locul de parcare nr. 24 atribuit S.C. M. Image S.R.L. conform autorizației numărul 230/18.03.2011.
Astfel, locul de parcare în cauză este atribuit clienților magazinului M. Image, în intervalul programului orar, de luni până duminică, între orele 07:30-23:00, aspect necontestat de niciuna dintre părți.
Potrivit declarație martorului D. A. (fila 51), șef al magazinului M. Image în cauză, sesizarea organelor de constatare s-a efectuat pe baza presupunerii acestuia că în cazul în care un autovehicul este parcat de mai mult de două ore, proprietarii acestora nu sunt clienți ai magazinului. De asemenea, din cuprinsul registrului consemnări și solicitări evenimente video (fila 20) se observă că sesizarea cu numărul curent 2615, efectuată cu privire la această împrejurare, privește ocuparea abuzivă a locurilor de parcare, fără identificarea autoturismelor în cauză.
În continuare, se reține că agentul constatator care s-a deplasat la fața locului, a confirmat că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ era parcat pe locul de parcare nr. 24 (filele 21 și 26), fără a se face mențiuni despre calitatea de client al magazinului al conducătorului autoturismului.
În acest sens, prezumția că petentul nu era în acel moment client al magazinului M. Image în cauză, și implicit faptul că locul de parcare era ocupat abuziv, este rezultatul faptului vecin și conex că autoturismul contravenientului era parcat în respectivul loc de mai bine de două ore.
Instanța constată că la baza întocmirii procesului-verbal a stat prezumția că petentul nu are calitatea de client, prezumție suficientă având în vedere că nu se poate face dovada faptului negativ, și anume că petentul nu era client al magazinului.
Însă, petentul a făcut dovada contrară, și anume că în acel moment avea calitate de client, martorul S. D. (fila 42) declarând că acesta împreună cu petentul au făcut cumpărături la magazinul M. Image în data de 30.03.2015, în jurul orei 20:30, data săvârșirii presupusei fapte contravenționale.
În consecință, prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal contestat nu operează în lipsa unui material probator care să certifice vinovăția petentului reținută numai pe baza prezumției relative răsturnată de către petent, prin dovada faptului pozitiv - că a fost în acel moment client al magazinului.
Pentru aceste considerente, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petent și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . OP nr._/20.08.2015 și va înlătura sancțiunile aplicate prin acesta.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul, astfel cererea petentului va fi admisă, intimata având o culpă procesuală.
În temeiul art. 452 din Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor, în condițiile legii. Întrucât petentul a făcut această dovadă, propunând ca probă în acest sens, până la data închiderii dezbaterilor pe fond, copie de pe chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei (fila 12), instanța urmează a admite cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul M. D., cu domiciliul în municipiul Slobozia, ., ., .:_ în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 București, cu sediul în Sector 3, București, .. 42, Imobil C 1, C.F._
Anulează procesul-verbal de contravenție . OP nr._/20.08.2015 și înlătură sancțiunea aplicată prin acesta.
Obligă intimata la plata către petent a sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 08.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. L. D. O. C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 123/2016. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 144/2016.... → |
|---|
