Plângere contravenţională. Sentința nr. 747/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 747/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 747/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 747
Ședința publică din data de 25.01.2016
Instanța constituita din:
Președinte – LILIANA-DORINA RĂDUCU
Grefier – C. O.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de petentul G. Nicușor V. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța verificându-și din oficiu competența conform art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza în temeiul dispozițiilor art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001.
Conform art. 238 din Codul de procedură civilă, estimează durata necesară cercetării procesului la 1 lună.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 din Codul de procedură civilă, încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind ca fiind admisibilă potrivit legii și ducând la soluționarea procesului.
În temeiul acelorași articole, respinge cererea petentului de încuviințare a probei testimoniale cu audierea a doi martori, aceasta nefiind utilă cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte incidente de soluționat în baza art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.08.2015 pe rolul acestei instanțe sub numărul_, petentul G. Nicușor V. în contradictoriu cu Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/05.08.2015, iar în subsidiar înlocuirea pedepsei amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivare, petentul a arătat că în data de 05.08.2015 ora 11.32 a fost oprit de un agent de poliție întrucât nu a acordat prioritate pietonului angajat în trecere la intersecția Bld. Camil R. cu . că a refuzat să semneze procesul-verbal și că în momentul săvârșirii contravenției nu se afla niciun martor asistent.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform O.U.G. nr. 80/2013.
În drept, au fost invocate OUG 195/2002 și OUG 2/2001.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 4-5 și 14-15).
Intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră, a formulat întâmpinare (filele 19-21) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat, în esență, că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, petentul fiind sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002. Acesta a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materie. Astfel, în măsura în care procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției constatatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 15 și art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (fila 22) și testimonială cu martorul D. C. V. și martorul asistent C. C. G..
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a respins cererea petentului de încuviințare a probei testimoniale cu audierea a doi martori, aceasta nefiind utilă cauzei.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele :
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._, întocmit la data de 05.08.2015, petentul G. Nicușor V. a fost sancționat contravențional, în temeiul art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, cu amendă de 420 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se în sarcina sa că la data de 05.08.2015, ora 11:32, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, iar la trecerea de pietoni amplasată la intersecția dintre . . acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea regulamentară pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător (fila 14).
Procesul verbal a fost întocmit în prezența contravenientului care a refuzat să semneze procesul-verbal, în cuprinsul acestuia făcându-se mențiunea la rubrica obiecțiuni ,,Refuză să semneze”.
Instanța investită, în mod legal, în conformitate cu prevederile art. 31 raportat la art. 34 din O.G. nr. 2/2001 va proceda la verificarea legalității si temeiniciei procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/05.08.2015.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilorși cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum au fost interpretate prin decizia Secțiilor Unite ale ÎCCJ nr. 22/2007 sub sancțiunea nulității absolute, și anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia la întocmirea procesului-verbal nu a fost prezent niciun martor asistent, instanța are în vedere prevederile art. 19 din O.G. 2/2001. Potrivit acestor dispoziții procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
Prin urmare, prevederea legală nu impune necesitatea prezenței unui martor asistent la întocmirea procesului-verbal de contravenție, rolul acestuia fiind numai de a certifica una dintre cele trei împrejurări, și anume că persoana sancționată nu se află de față, refuză să semneze sau nu poate să semneze.
Din conținutul procesului verbal de contravenție nu rezultă nicio încălcare a prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001. De asemenea, în ceea ce privește descrierea faptei contravenționale instanța reține că au fost respectate condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. 2/2001, descrierea faptei fiind realizată în mod adecvat pentru a permite controlul judiciar al instanței cu privire la încadrarea în fapt și în drept a faptei reținute în sarcina petentului și a sancțiunilor aplicate de agentul constatator.
Conform dispozițiilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere în situația în care pietonul care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 și făcând apel la principiile generale de drept, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie. În plus, instanța reține că motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum s-a statuat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hot. pronunțate în cauzele Salabiaku c. Frantei, paragraf 28; Telfner c. Austriei, paragraf 16; A. c. României, paragraf 60), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare. În ceea ce privește prezumția de nevinovăție, instanța reține că în jurisprudența sa recentă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că măsurile aplicate respectiv amendă de 200 lei și suspendarea permisului de conducere pe 90 de zile, cf. dispozițiilor OUG 195/2002 se consideră „acuzație în materie penală” în sensul art. 6 din Convenție. ”...Caracterul general al normei și scopul sancțiunilor, de prevenire dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art. 6 din Convenție, un caracter penal „(decizia de inadmisibilitate pronunțată în cauza I. P.. v. România, pronunțată în cererea nr._/04, paragrafele 25-27). De asemenea, în cauza M. H. v. Romania, prin decizia de inadmisibilitate din data de 12.03.2012, Curtea a statuat că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (paragraful 11).
Astfel, instanța reține statuarea Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la incidența garanțiilor procesuale prevăzute în materie penală pentru petent, însă săvârșirea faptei contravenționale a fost dovedită, având în vedere materialul probator aflat la dosarul cauzei, iar prezumția ce operează în favoarea petentului a fost răsturnată, deoarece petentul nu a făcut nicio probă cu privire la exonerarea sa de răspundere.
Nu s-a dovedit de către petent că a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea drumului public, ori că la acel moment nu se aflau pietoni angajați în traversarea drumului sau care să aibă intenția de a traversa regulamentar.
Or, simpla afirmație a petentului și prezentarea unei alte stări de fapt contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, nu este de natură să răstoarne prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal.
Prin urmare, în mod legal fost reținută răspunderea contravențională a petentului fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din OG 2/2001.
Raportat la fapta reținută prin procesul verbal de contravenție, instanța constată că sancțiunea aplicată petentului este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite și este corect individualizată conform dispozițiilor art. 21 alin. (3) din OG 2/2001. Petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea drumului public prin loc special amenajat și marcat corespunzător, iar această conduită prezintă un pericol social ridicat atât pentru petent, cât și pentru siguranța pietonilor, impunându-se menținerea sancțiunii amenzii aplicate și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată, procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._, întocmit la data de 05.08.2015, fiind menținut în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul G. NICUȘOR V., cu domiciliul în sector 1, București, GARLEI, nr. 154, CNP_ în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - B. RUTIERĂ, cu sediul în sector 3, București, .. 9-15, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/05.08.2015 ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 25.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. L. D. O. C.
Red./Dact.: L.D.R./C.O./05.02.2016/ 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 144/2016.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 1042/2016.... → |
|---|
