Plângere contravenţională. Sentința nr. 522/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

Sentința nr. 522/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 522/2016

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECTIA CIVILĂ

SENTINTA CIVILĂ NR. 522

Ședința publică din data de 20.01.2016.

Instanța constituită din:

Președinte: S. S.

Grefier: M. S.

Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plangere contraventionala, formulată de petentul R. S. N., în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul prin avocat, cu împuternicire avocațiala la dosar, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanta procedează la audierea martorului propus de petent, respectiv a numitului V. L., sub prestare de jurământ, depozitia acestuia fiind consemnată și atașata la dosarul cauzei.

Instanța, în temeiul art 392 C.proc.civ., analizând actele și lucrarile dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Petentul, prin apărător avand cuvantul pe fondul cauzei, solicita instantei admiterea actiunii asa cum a fost formulata. Cu cheltuieli de judecata, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Instanța, în temeiul art 394 alin 1 C.pr.civ., declară dezbaterile închise, și râmâne în pronunțare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._ la data de 13.08.2015, petentul R. S. N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, B. RUTIERA, anularea procesului verbal de constatare a contravenției PBX nr._ încheiat la data de 04.08.2015 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicate prin acesta. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii de plata a amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, înlăturarea sancțiunii complementare aplicate privind înlăturarea punctelor de penalizare, înlăturarea sancțiunii complementare aplicate privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, petentul a arătat că la data de 04.08.2015, orele 17:31, se deplasa cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe Bulevardul D. in sensul de mers către Bulevardul Unirii, când a fost semnalizat să oprească de către agentul constatator din cadrul Brigăzii Rutiere București. Acesta i-a adus la cunoștința faptul ca nu a acordat prioritate pietonilor care ar fi traversat marcajul pietonal semaforizat existent in zona intersecției Bulevardului D. cu . nefiind însă corespunzătoare realității.

Petentul a susținut că a fost oprit după aproximativ 700 de metri de locul unde agentul constatator pretinde ca s-a săvârșit pretinsa fapta contravenționala. De asemenea, a arătat că, la momentul trecerii marcajului pietonal, nicio o persoana nu era angajata in traversarea carosabilului și mai mult decât atât, el se deplasa pe banda a III-a de circulație, in fata sa, in imediata apropiere, pe benzile 1 si 2, fiind alte autoturisme in deplasare.

Petentul a învederat că, la momentul întocmirii procesului verbal, agentul constatator a refuzat sa consemneze toate mențiunile pe care i le-a comunicat cu privire la situația de fapt, acesta justificând această atitudine pretinzând ca „nu mai exista loc in cadrul procesului verbal pentru alte mențiuni".

A mai arătat petentul că, deși a insistat sa se consemneze punctul său de vedere în sensul în care nu existau persoane angajate in traversare pe marcajul pietonal, agentul constatator a refuzat in mod categoric sa procedeze in acest sens. Susține că i-a fost prezentat procesul verbal spre semnare, deși a reiterat faptul că îl va semna doar in situația in care vor fi consemnate toate obiecțiunile pe care le-a formulat.

Mai mult, a susținut petentul că agentul constatator a oprit un taximetrist și a solicitat acestuia să semneze ca martor (deși acesta nu a fost martor la situația prezentată) și, de asemenea, agentul constatator nu i-a înmânat procesul-verbal la data de 04.08.2015, urmând a fi comunicat prin poștă.

Cu privire la nelegalitatea procesului – verbal de contravenție, petentul a arătat că întocmirea acestuia s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor obligatorii referitoare la consemnarea obiecțiunilor pe care le-a făcut în fața agentului constatator, deși Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, act normativ aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 prevede la art. 180 alin. (5) ca, în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.

Consideră petentul că procesul-verbal de contravenție s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor obligatorii referitoare la descrierea faptei contravenționale, care trebuie sa conțină elemente intrinseci precum locul săvârșirii, data, ora si toate acestea fiind necesare pentru clarificarea in ansamblu a împrejurărilor in care a fost comisa fapta, in vederea determinării implicațiilor sociale a presupusei contravenții

Apreciază că, în realitate, constatările agentului constatator pot reflecta doar situația de fapt din intersecția semaforizată Bulevardul D. – . pentru care consideră că locul este eronat menționat, ceea ce echivalează cu lipsa descrierii faptei contravenționale în sensul art. 180 alin. (1) din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice si in sensul art. 16 alin.1 din OG. nr. 2/2001. Or, potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind fapta săvârșite va atrage nulitatea procesului - verbal și prin urmare, consideră petentul că procesul Verbal întocmit in cauza este nul.

Cu privire la netemeinicia procesului-verbal, susține petentul că mențiunile agentului constatator sunt nereale, întrucât nu a existat nici o persoană pe marcajul pietonal. De asemenea, martorul care a semnat procesul-verbal nu s-a aflat in momentul si la locația săvârșirii pretinsei fapte contravenționale, martorul a fost informat doar despre faptul că contravenientul refuză să semneze procesul-verbal.

În drept, petentul invocă disp. art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice; art. 5 alin.2 lit. a, art. 6 art. 7, art. 21 alin. (3), art. 16 alin. (1) si (7), an. 17, art. 31 alin. (1), art. 34 din OG nr. 2/2001; art. 180 alin. (1) si alin. (5) din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a OUG nr. 195/2002.

În dovedire, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a mijlocului material de probă constând în înregistrări video și a probei cu martorii V. L. și R. G..

Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei reprezentând taxă de timbru.

La data de 22.09.2015, intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutiera a depus întâmpinare la dosar (f.24-25), prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.

În motivare, intimata a arătat că la data de 04.08.2015, contravenientul R. Ș. N. a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit. h din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, fiindu-i întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.08.2015.

Menționează intimata că, din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.

Susține intimata că fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cauză nefiind întocmite alte acte de constatare și precizează că abaterea nu a fost înregistrată video.

Mai susține intimata că actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, arată intimata că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și. În special a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel

Apreciază că simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția. Adaugă că, întrucât contravenientul a refuzat să semneze procesul verbal, agentul constatator a apelat la numitul R. G., pentru a atesta voința petentului, în calitate de martor asistent

În drept, intimata a invocat disp. art. 15 și 16 din O.G. nr. 2/2001 mod. complet., art. 135 lit. h din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Petentul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a reluat, în esență, susținerile prezentate prin plângerea contravențională.

Sub aspectul probatoriului, instanța, față de dispozițiile art. 258 rap. la art. 255 C.pr.civ., a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar suplimentar petentului, mijloace materiale de probă constând în înregistrări video și proba testimonială cu martorul V. L., considerând aceste probe legale, pertinente și de natură a conduce la soluționarea cauzei. Instanța a respins proba testimonială cu martorul R. G. ca inadmisibilă, față de împrejurarea că acesta este fratele petentului și opoziția expresă a intimatei.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.08.2015 (fila 26), petentul R. S. N. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 420 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit. h din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 republicată, faptă constând în aceea că în timp ce se deplasa pe Bulevardul D., în sensul de mers către Bulevardul Unirii, la intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii prin loc special amenajat și marcat corespunzător, aflați pe sensul său de mers.

Sancțiunea a fost aplicată în temeiul art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Petentul a refuzat semnarea procesului-verbal contestat, această împrejurare fiind confirmată cu ajutorul martorului-asistent.

La rubrica “Alte mențiuni”, instanța constată, contrar susținerilor petentului, că s-a consemnat poziția acestuia, fiind notat că nu este de acord cu cele reținute, pe trecerea de pietoni neaflându-se nici o persoană.

În faza jurisdicțională a procedurii contravenționale, s-a procedat la audierea martorului V. L., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei și au fost vizionate înregistrările video depuse la dosarul cauzei de către petent.

În drept, procedând la soluționarea a cauzei, instanța, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției, prin raportare la probele administrate în cauză.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. De asemenea, văzând cuprinsul procesului-verbal contestat, instanța apreciază că au fost indicate toate elementele necesare pentru o descriere corespunzătoare a faptei, și anume: data, ora, locul, elementul material al faptei săvârșite. Totodată, instanța constată că nu există alte motive care să conducă la anularea procesului-verbal contestat.

Instanța constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de petent sub aspectul nelegalității procesului-verbal contestat.

În acest sens, sub aspectul omisiunii agentului constatator de a consemna toate obiecțiunile formulate de către petent la momentul încheierii procesului-verbal, instanța apreciază acest argument ca fiind vădit nefondat, în condițiile în care procesul-verbal prevede că petentul nu este de acord cu cele reținute, susținând că pe trecerea de pietoni nu se afla nici o persoană. Astfel, instanța constată că agentul constatator a consemnat esența poziției petentului, fapt ce se probează și prin înregistrarea video depusă la dosarul cauzei chiar de către petent. De altfel, analizând conținutul acestei înregistrări, instanța observă că petentul, folosind un ton inadecvat raporturilor dintre acesta și un agent constatator, ca reprezentant al autorității publice, se rezumă la a aduce reproșuri agentului constatator, fără însă a reclama aspecte concrete, punctuale.

De altfel, instanța are în vedere că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, potrivit Deciziei nr. XXII/19 martie 2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii, poate atrage doar nulitatea virtuală a procesului verbal, în condițiile art. 175 alin. 1 C.pr.civ., respectiv numai dacă părții i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, în cauza de față, petentul nu a dovedit o astfel de vătămare, iar instanța constată că prin formularea prezentei plângeri contravenționale, acesta are posibilitatea de a contesta procesul verbal contravențional sub toate aspectele sale și de a prezenta toate obiecțiunile și apărări pe care le consideră întemeiate.

Cu privire la lipsa mențiunilor prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța observă, contrar susținerilor petentului, că locul săvârșirii contravenției este clar indicat, prevăzându-se că petentul se deplasa pe . . fapta s-a săvârșit la trecerea de pietoni din dreptul . observă că și acest motiv de nelegalitate invocat de petent nu este fondat.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța, având în vedere criteriile stabilite de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Escoubet c. Belgiei, se admite că sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 420 lei și cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea unei contravenții constituie o acuzație în materie penală.

Totuși, instanța reține că în cazul în care sancțiunea ce poate fi aplicată în cauză, deși exclusiv punitivă, nu atinge o anumită gravitate și mai ales nu poate fi înlocuită cu o pedeapsă privativă de libertate sau cu o amendă penală, garanțiile impuse de art. 6 CEDO nu sunt la fel de extinse în materie contravențională ca în materie penală. În acest sens, instanța constată că procesul verbal întocmit se bucură de prezumția de legalitate, veridicitate și autenticitate, acest fapt fiind în concordanță cu jurisprudența CEDO. Aceste trei prezumții relative de care se bucură procesul verbal de contravenție nu sunt de natură să înfrângă total prezumția de nevinovăție a petentului, ci presupun doar o inversare a sarcinii probei în favoarea intimatei. Or, această inversare a sarcinii probei este compatibilă cu art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, așa cum a reținut Curtea în cauza N. G. c. României.

În concluzie, instanța reține că dreptul la un proces echitabil al petentului este respectat în ciuda faptului că acesta are sarcina de a răsturna prezumțiile relative de care se bucură procesul-verbal de contravenție pentru a-și proba nevinovăția. Pentru respectarea drepturilor petentului, sarcina instanței rămâne aceea de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Instanța reține că dreptul la apărare al petentului este respectat în măsura în care acesta are acces la un „tribunal” în sensul art. 6 CEDO în fața căruia poate administra probe prin care să-și probeze nevinovăția.

În mod concret, instanța observă că petentului i s-a dat ocazia de a-și prezenta punctul de vedere prin introducerea plângerii contravenționale, prin depunerea la dosar de cereri sau solicitarea administrării probelor pe care le consideră concludente. Cu toate acestea, sub aspectul temeiniciei, instanța constată că petentul s-a rezumat la a contesta constatările agentului de poliție și la a solicita audierea unui martor.

Mai mult, instanța observă că înregistrarea video depusă la dosarul cauzei nu prezintă relevanță sub aspectul verificării elementelor constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului, înregistrarea vizând exclusiv discuția dintre acesta și agentul constatator, ulterioară săvârșirii faptei.

Cât privește existența martorului-asistent, instanța reține, contrar susținerilor petentului, că acesta nu a fost obligat de către agentul constatator să confirme existența faptei contravenționale reținute, ci martorul asistent este chemat doar să constate refuzul de semnare a procesului-verbal de către petent, aspect necontestat de acesta din urmă. Prin urmare, se reține că petentul, prin criticile aduse în cuprinsul plângerii contravenționale, are o greșită înțelegere a modului de funcționare a instituției martorului asistent, care a fost doar chemat să confirme refuzul contravenientului de a semna procesul verbal, în situația de față.

Conform dispozițiilor art. 135 lit. h din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, menționate și în procesul-verbal contestat, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. De asemenea, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002, menționate în cuprinsul procesului-verbal, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului.

Instanța arată că declarația martorului V. L. este neconcludentă, acesta fiind poziționat pe bancheta din spate a autoturismului și precizând că vorbea la telefon la momentul săvârșirii contravenției de către petent. De asemenea, credibilitatea martorului este în mod serios pusă sub semnul întrebării în cauza de față, prin raportare la faptul că în cuprinsul raportului de incident depus la dosar, se reține că petentul se mai afla în mașină cu o singură persoană de sex masculin. Or, după cum s-a menționat, petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu doi martori – numitul V. L. și fratele acestuia, R. G..

În egală măsură, instanța are în vedere faptul că raportul de incident întocmit de organul constatator se bucură de aceleași prezumții de autenticitate, validitate și veridicitate ca și procesul verbal contestat. De altfel, se reține că petentul nu a contestat susținerile din raportul de incident depus la dosar. Totodată, instanța constată că, din vizualizarea înregistrărilor depuse chiar de petent, persoana de sex masculin aflată împreună cu petentul se afla pe scaunul din față al mașinii, iar martorul a precizat expres în cuprinsul depoziției că se afla pe bancheta din spate. În aceste condiții, instanța nu apreciază depoziția martorului audiat ca fiind credibilă, neputându-se verifica dacă acest martor, iar nu fratele petentului, a fost efectiv împreună cu petentul în mașină la momentul sancționării acestuia din urmă.

Așadar, analizând întregul probatoriu, instanța observă că petentul nu a reușit să probeze nici una dintre susținerile sale, mențiunile din cuprinsul procesului-verbal, din care reiese că petentul a condus pe Bulevardul D., în sensul de mers către Bulevardul Unirii, iar la intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii prin loc special amenajat și marcat corespunzător, aflați pe sensul său de mers, fiind prezumate in continuare întemeiate. Astfel, fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art.100 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002.

Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Prin procesul-verbal a fost aplicată o amendă contravențională în valoare de 420 lei (echivalentul a 4 puncte de amendă), și sancțiunea complementară constând în suspendarea exercițiului dreptului de a conduce, pe care instanța le constată stabilite în limitele legii (art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002), chiar la limita minimă prevăzută de lege, bine individualizate raportat la criteriile legale, corespunzătoare pericolului social al faptei săvârșite de petent. Mai mult, instanța observă atitudinea inadecvată a petentului și lipsa de respect etalată de acesta în raport de agentul constatator, ca reprezentant al uneia autorități învestite cu prerogative de putere publică. În acest context, nu se identifică niciun motiv pentru înlocuirea amenzii cu avertisment, o astfel de măsură de clemență din partea instanței nefiind aptă să conducă la îndreptarea comportamentului antisocial al petentului, sancțiunea avertismentului neavând un efect suficient de descurajant, prin raportare și la rolul preventiv al sancțiunii contravenționale.

Observând că fapta contravențională săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social, existând posibilitatea producerii unui accident rutier urmare a pătrunderii pe trecerea de pietoni când aceștia sunt angajați în traversare și observând cazierul administrativ bogat al petentului (fila 29), instanța constată că nu se relevă niciun motiv pentru înlăturarea sau reducerea perioadei în care va fi suspendat exercițiul dreptului de a conduce.

Pentru toate aceste motive, instanța urmează a respinge plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.08.2015, formulată de petentul R. S. N., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră, ca neîntemeiată..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE :

Respinge plângerea contravențională, formulată de R. S. N., cu domiciliul in sector 3, București, .. 9, . cu intimata D. B. RUTIERA, cu sediul în sector 3, București, .. 9-15, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.01.2016.

Președinte, Grefier,

S. S. M. S.

Pentru grefier M. S.,

detașat la Tribunalul București, semnează grefierul șef al secției civile,

Red. 05.02.2016

S.S./M.S.

2 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 522/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI