Plângere contravenţională. Sentința nr. 473/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 473/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 473/2016
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
HOTĂRÂRE
SENTINȚA CIVILĂ NR.473
Ședința publică din data de 19.01.2016
Instanța constituită din:
Președinte – P. D. O.
Grefier – T. C. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de petentul I. D. în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 13.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.01.2016 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.07.2015 sub nr. _ , petentul I. D. a chemat în judecată pe intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție . 3-OP nr._/19.06.2015, cu consecința exonerării de la plata amenzii.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că la data de 19.06.2015 în jurul orelor 12.00, a fost oprit în timp ce circula cu autoturismul pe . și sancționat întrucât ar fi aruncat moloz în tomberoane, lucru neadevărat, autoturismul său neavând nici măcar o urmă de praf, lucru care nu ar fi fost posibil dacă ar fi fost încălcată cu moloz.
În probațiune a fost depusă proba cu înscrisuri, în copie.
În drept cererea nu a fost motivată.
La data de 27.10.2015 intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, și pe cale de consecință menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 3-OP nr._/19.06.2015, astfel cum a fost întocmit, ca legal și temeinic, respectiv menținerea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 1500 lei.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că în fapt, la data de 19.06.2015, petentul a fost sancționat a fost sancționat pentru încălcare prevederilor art. 28 lit. g din HCGB nr. 120/2010 Normele de salubrizare ale municipiului București, fiind surprins cum arunca saci de deșeuri provenind din demolarea unei construcții/ demolări, în pubelele aparținând utilizatorului de salubritate, pubele aflata la intersecția dintre .. G. T., fiindu-i întocmit procesul - verbal . 3-OP nr._/19.06.2015, pe care petentul a refuzat să îl semneze, iar persoanele de față au refuzat calitatea de martor..
S-a mai arătat de către intimată că procesul verbal de contravenție a fost legal întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OUG nr. 2/2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Cod de procedură civilă, OUG nr. 2/2001, disp. HCGB nr. 120/2010.
În scop probator a depus proba cu înscrisuri.
S-au încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . OP nr._/19.06.2015 a fost sancționat contravențional petentul I. D. pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 28 lit. g din HCGMB 120/2010 și sancționată potrivit art. 42 lit. d din HCGMB nr. 120/2010, cu amendă în valoare de 1.500 lei.
În fapt s-a reținut că în data de 19.06.2015, ora 12:45, la intersecția dintre .. Gh. T., petentul a fost surprins în timp ce arunca din autoturismul marca Dacia model pick-up cu nr. de înmatriculare_ saci cu deșeuri provenite din construcții și demolări în pubelele aparținând utilizatorului de salubritate, pubele aflate la intersecția străzilor mai sus menționate.
Conform art. 34 alin. (1) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul-verbal a fost comunicat petentului în data de 02.07.2015 potrivit confirmării de primire de la f. 18, iar plângerea contravențională depusă la data de 07.07.2015.
Referitor la legalitatea procesului verbal, instanța va verifica îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum și pe cele în raport cu fondul acestuia.Examinând procesul-verbal și prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că acesta este legal, neidentificându-se niciunul dintre deficiențele procesului-verbal care să îi atragă ineficacitatea, în conformitate cu dispoziția legală antemenționată. Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei, astfel cum a fost reținută de agentul constatator. Astfel, instanța constată că agentul constatator a indicat un temei de drept corect atunci când a precizat textul de lege care prevede drept contravenție fapta reținută în sarcina petentei, respectând astfel principiul legalității care trebuie să guverneze încheierea oricărui act de autoritate. Procesul-verbal a fost semnat olograf de către agentul constatator.
În ceea ce privește susținerea petentului legată de nelegalitatea procesului verbal datorită încheierii acestuia fără a i se aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, instanța reține că potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Fiind vorba de o nulitate relativă, trebuie ca vătămarea să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. În acest sens, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 s-a soluționat cererea de recurs în interesul legii și s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției. În cazul de față, instanța constată că nu se impune anularea actului pentru acest motiv, deoarece vătămarea poate fi înlăturată prin prezentarea obiecțiunilor în cadrul procesului civil de față, lucru care a fost făcut încă din momentul depunerii plângerii contravenționale, fiind analizate de instanța de judecată.
Cu privire la lipsa unui martor asistent care să confirme situația de fapt descrisă, instanța constată că petentul a refuzat să semneze procesul-verbal, agentul constatator făcând referire la această atitudine și menționând motivul pentru care nu a putut desemna un martor asistent, respectiv împrejurarea că persoanele de fața refuză calitatea de martor. Potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, iar în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Prin urmare rolul martorului asistent este de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează procesul-verbal, iar nu de a proba situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Textul legii nu prevede și sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestor dispoziții, astfel că, fiind o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 175 alin. 1 C.proc.civ. - aplicabil conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001 - doar în măsura dovedirii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Din analiza procesului-verbal contestat se observă că motivul pentru care nu s-a putut desemna un martor asistent care să ateste refuzul de a semna al petentului este faptul că persoanele de fața au refuzat să semneze în această calitate, împrejurare bazată pe o prezumție simplă care apare ca fiind pertinentă, în condițiile în care contestatorul nu au făcut dovada contrară, în sensul că ar fi existat și alte persoane în zonă care să asiste la întocmirea procesului-verbal și să confirme refuzul de a semna sau eventualele obiecțiuni ale acestuia, cu atât mai mult cu cât acesta a arătat în plângerea contravențională că la momentul constatării faptei era însoțit de numitul M. V..
Referitor la descrierea faptei, instanța constată că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Folosirea unui text predefinit nu este de natură să conducă la anularea procesului-verbal, atâta timp cât acesta este suficient de clar și cuprinde toate elementele esențiale pentru descrierea contravenției. În cazul de față, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, iar fapta este descrisă în mod corespunzător cu atât mai mult cu cât art. 28 lit. g din HCGMB nr. 120/2010 nu condiționează existența faptei contravenționale inscriminată prin dispoziția mai sus amintită de abandonarea unui anumite cantități de deșeuri provenite din contrucții și/sau demolări, simpla depunere de deșeuri, în orice cantitate, fiind suficientă pentru existența faptei contravenționale.
În consecință, referitor la cerința legalității, instanța constată că aceasta este îndeplinită.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Potrivit art. 28 lit. g din HCGMB 120/2010 persoanele fizice care execută lucrări de construcții, modernizări, renovări, demolări, intervenții edilitare de orice natură din care rezultă deșeuri au obligația să nu abandoneze sau să depoziteze deșeuri provinite din construcții și/sau demolări pe domeniul public sau privat, iar potrivit art. 42 lit. d din același act normativ nerespectarea acestei obligații se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei.
Instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Se mai observă că petentul nu a dovedit, în cauză, diligență pentru administrarea unui probatoriu care să conducă la reținerea unei alte situații de fapt decât aceea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși a avut posibilitatea propunerii de probe pertinente și concludente, posibilitate de care nu a profitat, deși în cuprinsul plângerii contravenționale a arătat că în data de 19.06.2015, la momentul constatării faptei reținută în procesul verbal contestat, era însoțit de numitul M. V., persoană care ar fi putut fi audiată în calitate de martor pentru dovedirea situației de fapt, dar petentul a renunțat în mod expres în fața instanței la administrarea probei testimoniale.
Având în vedere că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât aceea descrisă de agentul constatator, instanța apreciază că procesul-verbal este legal și temeinic întocmit.
În consecință instanța apreciază că în speță petentul nu a făcut proba contrară menționată sub aspectul temeiniciei deși a avut cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu intimata, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 conform cărora sancțiunea ce se aplică trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului. Instanța reține că sancțiunile nu sunt un scop în sine, ele trebuind să tindă spre un scop preventiv.În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată, în cuantum de 1.500 lei, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de persoana contravenientului.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul I. D., CNP_, cu domiciliul în sector 2, București, . în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 3, cu sediul sector 3, București, .. 42, imobil C1.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2016.
Președinte Grefier
P. D. O. T. C. N.
Red. și tehnored. ODP/TCN
19.02.2016
4 ex.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 217/2016. Judecătoria SECTORUL 3... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 336/2016.... → |
|---|
