Plângere contravenţională. Sentința nr. 5800/2012. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5800/2012 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 30-03-2012 în dosarul nr. 5800/2012
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5800
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.03.2012
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: A. S.
GREFIER: D. N.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petenta . și pe intimata G. FINANCIARĂ – COMISARIATUL GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Sector 2 Bucuresti la data de 21.07.2010, sub nr._/300/2010, petenta S.C. T. I. S.R.L., în contradictoriu cu intimata G. Financiară – Comisariatul General, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de contravenție nr. . nr._/10.06.2010, precum și a tuturor măsurilor luate prin acesta împotriva acesteia.
In motivare, petenta arata ca în data de 10 iunie 2010, comisarii gărzii financiare N. M. și B. M. au efectuat un control asupra punctului sau de lucru situat în Piața Bobocica. Cu această ocazie aceștia au constatat faptul că gestionara sa, P. D., încasase suma de totală de 365 lei, din care pentru suma de 55,8 lei nu exista bon fiscal, existând astfel o diferență de 55,8 lei între monetarul practic și rola jurnal a casei de marcat. Aceasta a explicat diferența prin faptul că a omis să elibereze bon fiscal unui singur client, care fiind foarte grăbit întrucât a parcat propria mașină într-un loc nepermis i-a solicitat să se grăbească și practic după de a achitat cu bani potriviți a plecat alergând. Această omisiune a apărut și din cauza faptului că aceasta se simțea rău din cauza temperaturii foarte ridicate din acea zi. Faptul că este în prezența unei omisiuni rezultă și din aceea că existau înregistrări ale casei de marcat pentru toată marfa vândută în acea zi, cu excepția unui singur client. Pentru această abatere a fost sanctionata cu aplicarea unei amenzi de 8.000 lei si o pedeapsă complementară de suspendare a activității pe o perioadă de trei luni, așa cum rezultă din procesul verbal atacat.
In primul rând, petenta consideră că sancțiunile aplicate sunt mult
prea dure în raport de gravitatea faptei, fiind astfel încălcate dispozițiile art.
5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din OG.2/2001 care arată că trebuie să
existe o proporționalitate între gradul de pericol social al faptei și sancțiunea
aplicată. Dacă aceste sancțiuni ar fi menținute de către instanța de
judecată, există posibilitatea de a închide societatea și de a înceta
raporturile de muncă cu toți angajații sai. Evident în această situație
nedorită, statul român nu va avea decât de pierdut, întrucât nu va mai
încasa impozit pe profit, impozit pe salarii, TVA sau alte asemnea taxe,
fiind nevoit în schimb să achite ajutorul de șomaj pentru toți angajații
noștri, iar scopul legii nu va fi atins.
Cel de-al doilea motiv pentru care consideră că procesul verbal atacat este nelegal, este acela că în opinia sa acesta ar trebui să fie îndreptat împotriva gestionarei sale, P. D., care potrivit contractului de muncă avea obligația de a respecta fișa postului, iar potrivit fișei postului avea obligația de a elibera bon fiscal fiecărui client.
Petenta solicita a se observa faptul că procesul verbal atacat nu are menționată ora la care a fost săvârșită fapta, nu conține descrierea faptei contravenționale, întrucât potrivit art. 16, procesul verbal trebuie să cuprindă în mod obligatoriu mai multe mențiuni printre care și cele de mai sus, precum si sa constate nulitatea absolută a acestuia. De asemenea, consideră că acesta este lovit de nulitate absolută și pentru faptul că nu i-a fost adus la cunoștință existența dreptului de a face obiecțiuni, fiind încălcate astfel disp. imperative ale art. 16 alin. ( 7) din OG 2/2001. Un alt motiv pentru care consideră că nu este legal procesul verbal atacat, este acela că art. 7 din OG 2/2001 nu a fost avut în vedere de către funcționarii statului, articol care este perfect aplicabil în speța noastră. Art. 7 alin. (2) arată că „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redus „. In speța este vorba de 55.8 lei. Consideră că astfel de situații au fost avute în vedere de către legiuitor când a redactat articolul mai sus menționat, și este perfect aplicabil speței noastre, astfel că solicită, in subsidiar, în situația în care nu se va anula procesul verbal din motivele expuse anterior, să se dispuna înlocuirea amenzii și a măsurii complementare de suspendare a activității cu un avertisment.
Pentru cele expuse mai sus, petenta solicita anularea procesului verbal si a tuturor masurilor luate impotriva sa. In subsidiar, solicita inlocuirea sanctiunilor aplicate cu avertisment.
In drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001.
La data de 26.04.2011, intimata a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale, solicitand declinarea competentei in favoarea Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti. Pe fond, a solicitat respingerea plangerii si mentinerea procesului verbal, ca legal si temeinic.
In motivare, intimata arata ca în urma controlului operativ și inopinat efectuat de comisarii Gărzii Financiare - Comisariatul General la firma sus amintită, la punctul de lucru al acesteia, situat în București, Piața Bobocica, ., Sector 3, s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzută de art.10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, republicată și ca atare conform aceluiași act normativ s-a aplicat o amendă de 8.000 lei, s-a confiscat suma de 55,8 lei și s-a suspendat activitatea unității pe o perioadă de 3 luni. Potrivit OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată: art. 1 (1) Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. Art. 10 Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative; Art. 11 (1) Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică
operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h 1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei; (3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității operatorilor economici, potrivit art. 14. Art. 14 (2).Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art.10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile
prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și
nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de
la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative,
atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni. In susținerea prezentei plângeri, prin care se solicită anularea procesului verbal, reclamanta invocă următoarele: 1. sancțiunile aplicate sunt mult prea dure în raport de pericolul social redus al faptei; 2. consideră că procesul verbal atacat este îndreptat greșit
împotriva sa (ar fi trebuit îndreptat împotriva gestionarei noastre,
P. D., care avea obligația de a elibera bon fiscal fiecărui client); 3. consideră că procesul verbal atacat este lovit de nulitate absolută pentru lipsa mențiunilor obligatorii; 4. consideră că procesul verbal atacat încalcă dispozițiile art. 5 alin. (5) ; 7 alin. (2) și art. 21 alin. (3) din O. G. 2/2001.
Intimata arata ca criticile petentei aduse procesului verbal le consideră neîntemeiate, motiv pentru care solicită înlăturarea lor pentru următoarele considerente:
1. Aspectele invocate prin plângere nu sunt de natură a dovedi nelegalitatea măsurilor dispuse prin actul de control, ci, dimpotrivă, se recunoaște realitatea faptei contravenționale reținute în sarcina sa, și anume că suma de 55,8 lei identificată în casieria unității provine din comercializarea mărfurilor prin intermediul punctului de lucru al petentei, suma de bani pentru care nu a fost emis bon fiscal datorită faptului: clientul a fost foarte grăbit sau că vânzătoarea societății se simțea rău din cauza temperaturii ridicate. De altfel, susținerile din plângere sunt în contradicție cu declarațiile gestionarului societății, d-na P. D., consemnate în Nota explicativă pe care a dat-o cu ocazia controlului din 10.06.2010, unde a arătat că suma de 55,8 lei identificată în magazinul societății provine din comercializarea mărfurilor, pentru această sumă de bani nefiind emise bonuri fiscale din cauza faptului că „nu a avut timp să înregistreze în casa de marcat". Organul constatator a aplicat agentului economic controlat amenda minimă prevăzută în actul normativ sancționator, în concordanță cu aprecierea gradului de pericol social al faptei săvârșite; fapta comisă este de pericol iar nu de rezultat, legiuitorul delegat la edictarea sa, prin sancțiunile stipulate, a urmărit neândoielnic eradicarea sau cel puțin limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului în domeniul legiferat; aplicarea sancțiunii contravenționale complementare, de suspendare a activității unității pe o perioadă de 3 luni, așa cum este prescrisă în actul normativ sancționator, nu dă loc la interpretări, fiind imperativă, agentul constatator neavând facultatea de a nu o aplica sau de a o reduce ca durată.
2.Conform art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999, în situația
săvârșirii contravenției prevăzute de art. 10 lit. b), amenzile se
aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la arț.
10 lit. d). Potrivit acestui text legal, sancțiunile contravenționale au fost aplicate în mod legal persoanei juridice, respectiv contestatoarei, aceasta având posibilitatea de a se dezdăuna pe seama prepusului său în măsura în care se face vinovat de nerespectarea sarcinilor stabilite prin fișa postului.
3.Este lipsită de temei susținerea petentei precum că
procesul verbal de contravenție nu îndeplinește condițiile de formă
prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 deoarece în
cuprinsul actului de control se face o descriere completă a
condițiilor în care a fost săvârșită fapta contravențională, constând
în neemiterea de bonuri fiscale pentru toate produsele
comercializate. Astfel, echipa de control a precizat în actul de
control modul în care a fost determinată în data de 10.06.2010,
orele 10.00, existența în plus în casierie a sumei de 55,8 lei,
aceasta fiind stabilită din compararea monetarului întocmit de
gestionara societății cu suma de bani înscrisă în raportul x parțial
de vânzări. De asemenea, nu pot fi luate în considerare susținerile contestatoarei în sensul că procesul verbal de contravenție nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, în condițiile în care echipa de control a consemnat la rubrica „C.AIte mențiuni" că reprezentanții legali ai societății au fost de fată la încheierea actului de control dar au refuzat să semneze, ceea ce înseamnă, în mod implicit, că au refuzat să-și exprime obiecțiunile, deși li s-a acordat posibilitatea exercitării acestui drept.
4. In ceea ce privește solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, intimata solicită respingerea acesteia întrucât s-a procedat la o corectă individualizare a sancțiunilor contravenționale, amenda fiind aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.
In aparare, intimata a depus la dosar nota explicativă a d-nei P. D., monetarul din data de 10.06.2010, raportul x al casei de marcat din data de 10.06.2010 și procesul verbal de afișare nr.2389/05.07.2010.
Prin sentinta civila nr. 6726/17.05.2011, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a admis exceptia necompetentei teritoriale si a declinat competenta de solutionare a cauzei, in favoarea Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
Cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante la data de 01.07.2011, sub nr._/301/2011.
La termenul din 20.01.2012, petenta si-a intregit plangerea, in sensul ca solicita ca la punctul 3 al plangerii contraventionale sa se aiba in vedere faptul ca procesului verbal ii lipsesc mai multe elemente obligatorii, respectiv: in cuprinsul procesului verbal nu se mentioneaza adresa martorului (art. 19 din OG 2/2001), nu se mentioneaza posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii; a fost mentionat gresit faptul ca se poate atac la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti; procesul verbal este ilizibil, nu se poate descifra descrierea situatiei de fapt, motiv pentru care considera ca nu exista.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca prin procesul-verbal de contraventie . nr._/10.06.2010 petenta a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 8000 lei potrivit art.11 al.1 lit b din OUG 28/1999 rep si s-a confiscat suma de 55,8 lei si s-a suspendat activitatea pentru 3 luni potrivit art.14 al.1, retinandu-se in sarcina sa ca la data de 10.06.2010 in urma unui control efectuat asupra monetarului faptic s-a gasit suma de 365 lei, rezultand o diferenta in plus de 55,8 lei in casierie si care provine din incasarile din 10.06.2010.
Asupra legalitatii intocmirii procesului-verbal de contraventie, instanta retine ca nementionarea adresei martorului asistent, a posibilitatii achitarii in 48 de ore a cuantumului amenzii, a mentionarii gresite a faptului ca plangerea se indreapta la Judecatoria sectorului 2 si a orei savarsirii contraventiei poate determina nulitatea relativa a actului, fiind conditionata de invocarea si dovedirea unei vatamari suferite.
In speta petenta nu a facut nicio proba in acest sens, nearatand care a fost vatamarea suferita.
Instanta nu poate retine sustinerea petentei cu privire la inexistenta faptei pentru ca procesul-verbal este ilizibil, in conditiile in care contravenientul, daca nu putea citi mentiunile olografe se putea adresa intimatei cu o cerere de a i se inmana un exemplar dactilografiat.
Procesul-verbal reflecta realitatea, dovada fiind raspunsurile din nota explicativa din 10.06.2010 (f.23 d._/300/2010).
Cu privire la individualizarea sanctiunii, instanta constata ca sanctiunea aplicata a fost indreptata spre minim.
Instanta retine ca potrivit art.14al.2 din OUG 28/1999 nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni..
Rezulta asadar ca aplicarea masurii complementare a suspendarii activitatii se dispune in ipoteza retinerii savarsirii contraventiei prevazute de art.10 lit b din acelasi act normativ.
Individualizarea unor astfel de sanctiuni s-a facut de catre legiuitor, fata de pericolul social ridicat pe care il are o astfel de fapta, putand determina evaziunea fiscala.
Pentru aceste considerente, vazand dispozitiile art.34 si urm din OG 2/2001, instanta va respinge plangerea ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea privind pe petenta ., cu sediul în sector 2, București, ., ., . intimata G. FINANCIARĂ – COMISARIATUL GENERAL, cu sediul în sector 3, București, PIATA A. I., nr. 6, . neintemeiata.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 30.03.2012
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. S. D. N.
Red./Dact.: A.S./07.05.2012/ 5ex.
Comunicări:
Grefier:
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 5786/2012. Judecătoria SECTORUL... | Partaj judiciar. Sentința nr. 5804/2012. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
