Plângere contravenţională. Sentința nr. 924/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 924/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 924/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 924
Ședința publică din data de 28.01.2016
Instanța constituită din:
Președinte: N. Galațanu
Grefier: M. P.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta R. L. C. CABINET DE AVOCAT în contradictoriu cu intimata C. P. DRDP.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.01.2016 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de fata constata următoarele:
P. plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 08.05.2015 sub nr._, petenta R. L. C. – Cabinet de Avocat a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata C. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri, admiterea plângerii, să se constate prescripția executării sancțiunii contravenționale iar în subsidiar să se constate că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/19.12.2011 emis de C. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri este lovit de nulitate.
În motivare, petenta a arătat că prin Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 19.12.2011 s-a constatat că la data de 01.07.2011 ora 13:33 pe Autostrada Al km 70+460m, P., Jud. DB autoturismul cu nr. de înmatriculare_, ce aparținea Cabinetului de Avocat - R. L. C., ar fi circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit înscrisurilor înaintate de executorul judecătoresc, Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 19.12.2011 ar fi fost comunicat prin afișare la data de 11.01.2012 la sediul Cabinetului de Avocat "R. L. C." din București, Bulevardul M. V. nr. 41, .. 1, ..
La 16.10.2014 a fost formulată de către intimata C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri, cu sediul în București -_, I. M. nr. 401A, Sector 6, cererea de executare silită către Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești Franz R. C. și T. A. R..
Judecătoria Sector 3 în dosarul nr._/301/2014, în urma cererii sus-menționate, la 24.11.2014 a admis cererea înregistrată la 16.04.2014 de către Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești Franz R. C. și T. A. R., și a încuviințat executarea silită a creanței de 28 euro, echivalent în lei la cursul BNR, precum și a cheltuielilor de executare împotriva ei.
Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești Franz R. C. si T. A. R. la 30.04.2015 a emis o somație de executare care i-a fost comunicată la data de 04.05.2015.
Avându-se în vedere că Procesul verbal de constatare a contravenției este întocmit la 19.12.2011 pentru o faptă constatată la data de 01.07.2011, iar potrivit înscrisurilor ce i-au fost înaintate odată cu somația, comunicarea menționatului proces verbal s-a făcut la data de 11.01.2012, prin afișare, ținând cont și de faptul că încheierea din 24.11.2014 a fost pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 în Camera de Consiliu, fără citarea părților, apreciază că nu se află în situația prev. de art. 713 alin. 2/1, astfel încât poate critica susmenționatul proces verbal - titlu în baza căreia a fost încuviințată executarea silită.
Procesului verbal criticat este nul întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege și, totodată, a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale conform art. 14 alin. 1 din OG 2/2001.
Procesul-verbal a fost comunicat prin afișare. Or, prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată în Recurs în Interesul Legii la data de 10.06.2013 în Dosarul nr. 7/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, spune: "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal."
Așadar, modalitatea de afișare aleasă de către intimată nu este conformă cu dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. 10/2013 unde s-a stabilit că modalitatea de comunicare prin afișare este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În înscrisurile transmise odată cu Somația nu se regăsește vreun alt înscris din care să rezulte că intimata ar fi încercat să comunice procesul verbal de constatare a contravenție și într-o altă modalitate decât prin afișare.
Pentru a putea afirma că nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilită în titlul executoriu trebuia ca, așa cum se spune și în considerentele Deciziei nr. 10/2013 (Anexa nr. 3) privind judecarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 7/2013, "...Contravenientului trebuia să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale). Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.".
Or, din conținutul procesului verbal de comunicare pretins afișat nu rezultă care sunt motivele ce au stat la baza deciziei de a face comunicarea prin afișare.
Mai mult, comunicarea titlului executoriu odată cu somația mobiliară făcută în procedura executării silite consideră că este tardivă avându-se în vedere intervalul mare de timp scurs de la momentul emiterii actului și până la momentul comunicării efective.
Totodată, potrivit disp. art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu."
Examinând Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 19.12.2011, se observă că acesta nu poartă semnătura agentului constatator astfel cum prevede precitatul art. 17 din O.G. nr. 2/2001 fapt ce conduce la nulitatea procesului-verbal, nulitate ce putea fi constată potrivit principiului iura novit curia, inclusiv din oficiu de către instanța care a încuviințat executarea silită.
Totodată, avându-se în vedere că în Procesul verbal de constatare a contravenției întocmit la 19.12.2011 apare un cod de bare ce poate fi asimilat unei semnături electronice, apreciează că nu se acoperă cerința prev. la art. 17 din O.G. 2/2001 unde se vorbește clar despre "semnătura agentului constatator" fără a se face vreo precizare cu privire la semnătura electronică.
În plus, recent, prin Decizia nr. 6 (Anexa nr. 2), obligatorie, potrivit art. 517 alin. 4 C.pr.civ., pronunțată în dosarul nr. 14/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și a stabilit că:
"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art.7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin.(l) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) Ut. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator."
Înalta Curte consideră că modalitatea de semnare a procesului-verbal stilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. constituie o lipsă a semnăturii agentului constatator care atrage sancțiunea nulității absolute a actului, în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
De asemenea, dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 prin care se anulează tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data de 27.07.2014, avându-se în vedere dezvoltările referitoare la lipsa comunicării, sunt aplicabile pe deplin întrucât dacă ar fi luat la cunoștință despre procesul verbal de constatare a contravenției, ar fi putut formula contestație astfel încât să se încadreze în situația prevăzută de art. II din lege unde se spune: "Art. II. - Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează."
S-a anexat un set de înscrisuri (f. 10-37).
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
La data de 09.09.2015 intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România -S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN a formulat întâmpinare la plângerea formulată de către petentă, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată și drept consecință menținerea procesului verbal . nr._ ca temeinic și legal.
S-a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale pentru procesul verbal . nr._. Conform art. 31 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului verbal de contravenție se face în termen de 15 zile de la înmânare sau de la comunicare. În speța de față, procesul verbal a fost comunicat petentei la data de 11.01.2012 conform procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare iar plângerea acesteia a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București în data de 08.05.2015 cu mult peste expirarea termenului legal de contestație de 15 zile.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că, Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr.2/2001, reiese că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator Hriscu M., cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
Conform prevederilor art. 517 alin .4 Cod procedura civila, Decizia ICCJ Nr. 10/2013 este obligatorie de la data publicării in Monitorul Oficial al României, Partea I.
Procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție . nr._ a fost îndeplinită în conformitate cu legislația în vigoare la data comunicării acestuia.
Decizia 6/2015 nu este un act normativ, în întelesul dat acestei noțiuni de Legea 24/2000- republicata, cu modificările și completările ulterioare, care, în art. 11, face o enumerare limitativă a emitenților unor asemenea acte, printre care nu se regăsește ICCJ prin hotărârile date în interpretarea și aplicarea unitară a legii.
Pe de alta parte, hotărârile ICCJ date în RIL nu pot fi considerate acte normative cu putere de lege, în înțelesul dispozițiilor OG 2/2001 sau a Legii 455 si, din perspectiva faptului că nu reglementează relații de apărare socială, nu instituie reguli de conduită și norme de incriminare sau care se referă la răspunderea contravenționala, la temeiurile si limitele acesteia, ci reflectă doar o interpretare a unor asemenea prevederi cuprinse în acte normative elaborate și adoptate conform procedurii de tehnică legislativă aplicabilă în materie. A accepta ideea că soluțiile interpretative pronunțate în Instanța Supremă prin deciziile date în RIL se includ în sfera legii contravenționale ar echivala cu o încălcare a principiului separării puterilor in Stat prin preluarea de către Autoritatea Judecătoreasca a competențelor puterii legislative cu consecința verificării constituționalității respectivelor Hotărâri de către Instanța de C. Constituțional.
Recursul în interesul legii este o Cale extraordinară de atac prin care se învestește Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării asupra unor probleme de drept ce au fost soluționate diferit de către instanțele judecătorești. Deciziile ICCJ trebuie să se rezume strict la interpretarea legii, Instanța suprema neputând completa, modifică sau abrogă norme cuprinse în lege. În caz contrar se încalcă principiul separației și echilibrului puterilor în Stat, consacrat explicit de dispozițiile art. 1 alin ( 4 ) din Constituție, deoarece Instanța ar depăși limitele puterii judecătorești și s-ar manifesta ca o autoritate legiuitoare.
Din interpretarea OG 2/2001, Procesul Verbal mai sus menționat a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse, la data constatării contravenției, pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ neexistand rovinieta valabilă.
Pentru aceste motive solicită respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată și, în subsidiar, menținerea Procesului Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ ca fiind temeinic și legal.
În drept, au fost invocate disp. O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 07.10.2015 petenta R. L. C." - Cabinet de Avocat a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, solicitând respingerea excepției formulată cu privire la tardivitatea plângerii, iar pe fond să se constate nulitatea procesului verbal contestat.
În motivare, petenta a arătat că, plângerea împotriva Procesului Verbal de Constatare a Contravenției .._ este făcută în termen întrucât comunicarea acestui proces verbal i-a fost făcută pentru prima dată cu ocazia executării.
Din actele dosarului rezultă că acest proces verbal ar fi fost comunicat prin afișare, lucru puțin probabil și in această variantă întrucât la sediul cabinetului exista în permanență o persoana desemnată cu primirea corespondenței.
Așadar, consideră că plângerea formulată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției este făcută în termen întrucât nu există la dosar dovada comunicării acestuia prin poștă ci doar prin afișare contrar celor statuate de înalta Curte de Casație prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată în Recurs în Interesul Legii unde s-a stabilit că " în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: "Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de. primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.".
Procesul verbal de constatare a contravenției nu i-a fost comunicat niciodată astfel încât nu a avut de unde să cunoască că i s-a aplicat o sancțiune contravențională pe care să o achite la timp astfel încât să nu mai afirme intimata că ar stat în pasivitate.
Practic, cu privire ia comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției este acuzată de o culpă care nu-i aparține. Dacă procedura de comunicare nu era aleasă alternativ (discreționar) cel mai probabil afla și ea despre obligația stabilită ca urmare a contravenției, situație în care, în cel mai scurt termen o achita însă, la acest moment, poate considera că nu s-a făcut comunicarea.
Așadar, modalitatea de afișare aleasă de către intimată nu este conformă cu dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. 10/2013.
Chiar dacă Decizia nr. 10/2013 este ulterioară comunicării Procesului Verbal de Constatare a Contravenției . nr._, consideră că în prezenta speță are aplicabilitate întrucât a intrat în mod efectiv în posesia Procesului Verbal de Constatare a Contravenției .._ în faza executării.
Pentru a putea afirma că nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilită în titlurile executorii trebuia ca, așa cum se spune și în considerentele Deciziei nr. 10/2013 a înaltei Curți de Casație și Justiție, "...Contravenientului trebuia să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale). Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. ".
Or, din conținutul procesului verbal de comunicare pretins afișat nu rezultă care sunt motivele ce au stat la baza deciziei de a face comunicarea prin afișare.
La dosarul cauzei nu se regăsește vreun alt înscris din care să rezulte că intimata ar fi încercat să comunice procesul verbal de constatare a contravenție și într-o altă modalitate decât prin afișare.
Sub aspectul probatoriului s-a încuviințat și administrat de către instanță proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. procesul verbal de constatare a contravenției . 11 nr._ intocmit la data de 19.12.2011 de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, petenta a fost sanctionată cu amenda contraventionala in cuantum de 250 de lei intrucat la data de 01.07.2011, pe A1, KM 70+460, in localitatea P., judetul Dâmbovița, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând-i a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă.
Procesul verbal a fost comunicat petentri prin afisare, la data de 11.01.2012, astfel cum rezulta din procesul verbal aflat la f. 6.
Conform art. 25 alin. 1 și 2 OG 2/2001 procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate. Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
Referitor la modalitatea de comunicare a actului de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, art. 27 alin. 1 OG 2/2001 prevede că aceasta se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
P. Decizia nr. 10/2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în cadrul soluționării unui recurs în interesul legii că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. Astfel, organul constatator al contravenției are obligația ca mai întâi să realizeze comunicarea procesului-verbal prin postă, cu confirmare de primire, aceasta fiind în măsură să asigure încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate și numai în situația în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței, să se apeleze la modalitatea subsidiară de comunicare, prin afișare.
În prezenta cauză, comunicarea procesului-verbal s-a facut prin afișare, fără ca intimata C. SA să facă dovada faptului că, deși a încercat comunicarea prin posta cu aviz de primire, această procedura nu a putut fi efectuată.
P. urmare, instanța constată că procesul-verbal nu a fost legal comunicat petentului în termenul legal de o lună de la data încheierii sale.
In consecință, instanta va respinge exceptia tardivitatii formularii plangerii contraventionale invocată de intimată ca neîntemeiată.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că potrivit Deciziei nr. 6 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recurs în Interesul Legii, „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin.1 lit. a, alin. 2 și 3 din acest act normativ transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
Având în vedere că potrivit art. 517 NCPC deciziile pronunțate de ICCJ în soluționarea RIL-urilor sunt obligatorii, constatând că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției care face obiectul prezentei cauze nu poartă semnătura olografă a agentului constatator fiind, implicit, nul absolut, instanța va admite plângerea si va anula procesul verbal . 11 nr._/19.12.2011 emis de intimată. In consecinta, va exonera petenta de la plata amenzii contraventionale de 250 de lei si va inlatura sanctiunea complementara reprezentand tarif de despagubire in cuantum de 28 de euro.
Avand in vedere concluzia instantei, analiza celorlalte motive de nelegalitate invocate de petent este de prisos.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, întrucât intimata a căzut în pretențiile petentei, instanța o va obliga la plata către aceasta a cheltuielilor de judecată de 20 de lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității plângerii contravenționale invocată de intimată ca neîntemeiată.
Admite plângerea contravențională formulată de petenta R. L. C. CABINET DE AVOCAT, cu sediul în București, ., ., ., CUI: RO19837666 în contradictoriu cu intimata C. P. DRDP, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, identificată prin CUI:_ și nr. de înregistrare la Registrul Comerțului J40/552/15.01.2004.
Anuleaza procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 11 nr._/19.12.2011 emis de intimată.
Exonereaza petenta de la plata amenzii de 250 de lei și înlătură sancțiunea complementară a tarifului de despăgubire de 28 de euro.
Obligă intimata să plătească petentei suma de 20 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei sentințe, care se va depune la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti.
Pronunțată în ședință publică, astazi, 28.01.2016.
Președinte, Grefier,
N. Galațanu M. P.
GN/PM/4ex/02.03.2016
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 6960/2012. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1299/2016. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
