Pretenţii. Sentința nr. 425/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 425/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 425/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 425/2016
Ședința publică din data de 18.01.2016
Instanța constituita din:
Președinte – LILIANA-DORINA RĂDUCU
Grefier – C. O.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamantul M. B. REPREZENTAT DE PRIMARUL GENERAL în contradictoriu cu pârâta L. O. M. J., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.01.2016 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.09.2015 sub nr._, reclamantul M. BUCUREȘTI, prin PRIMARUL GENERAL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta L. O. M. J., obligarea pârâtei la plata sumei de 1193,09 lei din care 996,04 lei reprezentând debit neachitat – taxa de concesiune aferentă perioadei 2012-2013 și 197,05 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de 01.04.2014 pentru apartamentul nr. 122 și a sumei de_ lei din care 635,94 lei reprezentând debit neachitat – taxa de concesiune aferentă perioadei 2012-2013 și 125,82 lei lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la 01.04.2014 pentru apartamentul nr. 123
În motivare, reclamantul a arătat că prin contractul de asociere nr. 6313/13.08.1992, încheiat între Primăria Municipiului București și Asociația B. s-a stabilit terminarea execuției lucrărilor de construcții și punerea în funcțiune a blocului D13, situat în București, sector 3. Reclamantul a menționat că în temeiul art. IX din contract, Asociația de locatari B. se obliga să achite taxa anuală de concesionare a terenului de 805.000 lei/an. În continuare, s-a precizat că prin art. 4 la actul adițional nr. 2 și prin art. 3 din actul adițional nr. 4 la contractul de asociere se prevede că terenul aferent apartamentelor se concesionează, asociația având obligația de a achita anual taxa de concesiune care va suporta rata inflației. Reclamantul a arătat că prin contractele de donație nr. 151 și 152 din 28.05.2009 au fost transmise, în deplină proprietate și posesie, pârâtei, apartamentele nr. 122 și 123 situate in București, nr. 4, ., sector 3 și că potrivit art. 40 alin.2 din Legea nr.50/1991 republicată, prin dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor-clădiri cu mai multe apartamente, proprietarul dobândește și o cotă parte din dreptul de concesiune asupra terenului aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale, în caz de succesiune sau de înstrăinare a construcției. A mai arătat că obligația la plata taxei de concesiune este una legală iar în cazul nerespectării acesteia, cumpărătorul urmând a suporta toate consecințele legale, în speță, deși somată în repetate rânduri să-și îndeplinească obligațiile prevăzute prin contract, pârâta nu a dat curs acestora.
Acțiunea este scutită de achitarea taxei judiciare de timbru, conform O.U.G. nr. 80/2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1166, 1167, 1270 Noul Cod Civil. În baza art. 223 și art.411 C.proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 6-33).
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 43-46.) prin care a solicitat repunerea în termenul de formulare a întâmpinării întrucât comunicarea actelor de procedură s-a făcut la o altă adresă decît cea la care locuiește, și anume la adresa din București, sector 4, Bld. Unirii nr.15, ., ., precum și respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că prin contractul de donație autentificat sub nr.151/28.05.2009 și contractul de donație autentificat sub nr.152/28.05.2009 de BNP „C. D. C. nu sunt prevăzute obligații referitoare la plata taxei de concesiune pentru terenul aferent celor două apartamente aflate în proprietatea pârâtei, terenul fiind transmis cu titlu gratuit. De asemenea, a precizat că nici pârâta și nici autorul său nu sunt părți ale contractului de asociere nr.6313/13.08.1992, care este încheiat între Primăria Municipiului București și Asociația de Locatari B. și că reclamanta nu a procedat la înscrierea contractului de asociere în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni la data încheierii acestuia, pentru ca autorul donației, la momentul dobândirii imobilelor, să poată afla de existența dreptului de concesiune prin verificarea sarcinilor înscrise în Cartea Funciară. A apreciat că la dosarul cauzei nu există niciun înscris din care să rezulte susținerile reclamantei cu privire la obligația la plata taxei de concesiune, asumată de autorul pârâtei pentru apartamentele din litigiu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1alin.2 din Legea nr.219/1998, art.18, art.34 alin.2 din Legea nr.50/1991, art.186 și 205 C.p.c.
În dovedirea cererii, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele :
În fapt, la data de 13.08.1992, între Primăria Municipiului București – Regia Autonomă de Investiții și Administrație Locativă „Imobiliara” – RA și Asociația B. a fost încheiat contractul de asociere nr. 6313/03.08.1992 având ca obiect terminarea execuției lucrărilor de construcții și punerea în funcțiune a blocului D13 din ansamblul B. situat în București sector 3, conform capitolului II, art. 1 din contract (filele 28-32).
Conform art. IX lit. b din contractul de asociere nr. 6313/03.08.1992 (fila 31), instanța reține că Asociația de locatari B. se obligă să achite taxa anuală de concesionare a terenului construit pe perioada derulării contractului in cuantum de 805.000 lei.
Totodată, se constată că respectivul contract de asociere a fost modificat succesiv prin Acte adiționale (filele 19-26), în Actul adițional nr. 4 înregistrat cu nr. 1747/05.04.2000 (filele 19-20) menținându-se că Suprafața de 1073,98 mp, conform cotei de aport a Asociației de locatari B., va fi concesionată acesteia pe toată durata existenței construcției, taxa anuală de concesiune fiind de 805 000 lei, care va suporta rata anuală a inflației.
La data de 28.05.2009, prin contractele de donație autentificate sub nr. 151/2009 și respectiv sub nr. 152/2009 de Biroul Notarului Public „C. D. C.” (filele 13-18), L. Bruno în calitate de donator, a transmis pârâtei L. O. M. J., în calitate de donatar, dreptul de proprietate asupra apartamentelor nr. 122 și 123 din imobilul situat în București, ., ., etaj 4, sector 3, și dreptul de folosință asupra cotelor părți de teren aferente apartamentelor.
În drept, cu titlu preliminar, în privința legii civile aplicabile raportului juridic dedus judecății, instanța reține că nu sunt incidente dispozițiile cod civil din 2009, conform art. 5 din Legea de punere în aplicare nr. 71/2011, precum și a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Codul Civil din 2009, având în vedere că data încheierii contractelor este ulterioară intrării în vigoare a noului Cod Civil, 01.10.2011.
Astfel, potrivit art. 40 alin. 2 și art. 41 din Legea nr. 50/1991, o dată cu dreptul de proprietate asupra apartamentului proprietarul dobândește și dreptul de concesiune asupra terenului aferent, iar dreptul de concesiune asupra terenului se transmite în caz de înstrăinare a construcției pentru a cărui realizare acesta a fost constituit.
În consecință, dispozițiile legale fac referire expresă la dreptul de concesiune, și nu la obligația aferentă, așa încât, pentru aceste motive, este evident că obligația de plată a taxei de concesiune nu a fost transmisă pârâtei nici în temeiul legii.
În concret, Asociația de locatari B. s-a obligat să achite taxa anuală de concesionare, fără ca, prin contractele de transmitere a dreptului de proprietate încheiate ulterior, să fie prevăzută vreo clauză cu privire la obligația de plată a taxei de concesiune.
În acest sens, susținerea reclamantului potrivit căreia o dată cu transmiterea dreptului de concesiune s-a transmis și obligația aferentă de achitare a taxei de concesiune, este neîntemeiată. Aceasta întrucât, potrivit Codului civil din 1864 (care guvernează și contractele de vânzare-cumpărare, respectiv de donație încheiate) nu se prevedea cesiunea de datorie, iar modurile de transmitere a obligațiilor – novația și delegația presupun întrunirea unor condiții speciale, precum și manifestarea de voință expresă a creditorului obligației.
Conform art. 973 din Codul Civil din 1864, convențiile n-au efect decât între părțile contractante. Astfel, în baza principiului relativității efectelor actelor juridice civile, nu se pot naște drepturi și obligații civile în sarcina altor părți decât cele care au participat l aîncheierea acestora.
Pârâta L. O. M. J. are calitatea de terț față de contractul de asociere nr. 6313/03.08.1992 modificat prin actele adiționale, aceasta neputând să devină debitor al obligație de plată a taxei de concesiune întrucât nu și-a manifestat voința în acest sens.
În lumina acestor considerente, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată, cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtului la plata taxei de concesiune și a majorărilor de întârziere aferente.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) din codul de procedură civilă poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câștigă procesul, însă având în vedere manifestarea de voință a pârâtei, precum și faptul că reclamantul nu a solictat plata cheltuielilor de judecată, instanța urmează să ia act de acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul M. BUCUREȘTI, prin PRIMAR GENERAL CUI:_, cu sediul în București, Splaiul Independentei, nr. 291-293, sector 6 în contradictoriu cu pârâta L. O. M. J., cu domiciliul în București, sector 4, Bld. Unirii nr.15, ., ., ca neîntemeiată.
Ia act nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER,
L.-D. R. C. O.
Red./Dact.: L.D.R./C.O./21.01.2015/ 4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 6670/2012. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2016. Judecătoria... → |
|---|
