Pretenţii. Sentința nr. 6288/2012. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6288/2012 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 05-04-2012 în dosarul nr. 6288/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6288
Ședința publică din data de 05.04.2012
Instanța constituita din :
Președinte: G. D.
Grefier: C. L.
Pe rol soluționarea cauzei de față privind pe reclamantul Ș. Ș. în contradictoriu cu pârâta I. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul personal și pârâta personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 69 lei, corespunzător valorii de 620 lei ce reprezintă contravaloarea ușii.
Instanța anulând chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, constată satisfăcut timbrajul în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat si excepții de invocat, instanța acorda cuvântul asupra probelor.
Reclamantul prsonal solicită încuviințarea probelor cu înregistrarea audio-video, înscrisuri și martori. Precizează că suma de 10.000 lei solicitată pe primul capăt de cerere al acțiunii reprezintă daune morale produse în decursul a patru ani, pentru că pârâta îl jignește. Arară că proba cu înregistrarea video are ca obiect jignirile care îi sunt aduse, iar proba testimonială, modul de soluționare a pplângerilor formulate la poliție.
Pârâta personal depune la dosar înscrisuri: certificat medico-legal, somație, adresă emisă de PMB. Arată că certurile au legătură cu ușa de la holul comun pe care a reparat-o, iar reclamantul a stricat-o și apoi a făcut reclamație, contestând o hotărâre irevocabilă. În apărare, lasă la aprecierea instanței probele pe care le va ordona.
În temeiul disp. art. 167 C.p.c., instanța încuviințează în cauză proba cu înscrisuri apreciind-o utilă, pertinentă, concludentă soluționării cauzei și suficientă pentru formarea convingerii instanței și respinge proba testimonială ca neutilă cauzei, iar proba cu înregistrarea video ca inadmisibilă, nefiind un mijloc de probă prevăzut de Codul de procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul personal pune concluzii de admitere a acțiunii solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei și desființarea ușii de la care se pornește scandalul.
Pârâta personal arată că ușa există de peste 20 de ani. Are în creștere un copil minor de 2 ani, iar reclamantul face reclamanții care să o poarte pe drumuri. Imobilul în care locuiesc este un imobil retrocedat, iar procesul în care s-a dispus evacuarea chiriașilor este la tribunal. Susține că locuiesc la mansardă, în corp comun cu reclamantul și că acesta îi reclamă peste tot. Mai există un proces intentat soțului său pentru furtul unei instalații. În concluzie, solicită respingerea acțiunii.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.07.2011 sub nr._ /2012, reclamantul Ș. Ș. a chemat în judecată pe pârâta I. V. solictând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 10.000 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat onoarei reclamantului, ca urmare a faptei din data de 09.03.2011, ora 1030.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 09.03.2011 a sunat la 112 întrucât pârâta a început un scandal cu fiicele sale de la ora 0700, până la ora 1030. La venirea genților de poliție scandalul se terminase și s-au mai văzut o pereche de cizme aruncate pe holul comun. La solicitarea agenților de poliție, pârâta a răspuns că își educă fiicele și nu trebuie să se ia după reclamant pentru că acesta este un „pămpălău” și nu a „făcut nimic în viața” sa. Reclamantul arată că aceste scandaluri sunt repetate, în conflictele anterioare afirmând că acesta este un „pușcăriaș, un jegos” profitând de faptul că locuiește singur la mansarda imobilului. Mai arată reclamantul că a depus mai multe plângeri la Secția 10 de poliție împotriva acestei familii, însă niciodată nu au fost sancționați. Reclamantul arată că a formulat acțiunea întrucât nici în urma plângerii depusă la data de 09.03.2011 la Secția 10 Poliție nu s-au luat măsuri legale împotriva pârâtei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 998 C.civ.
Atașat cererii de chemare în judecată reclamantul a depus la dosar declarație extrajudiciară de martor, adresa nr._/01.07.2011 emisă de Secția 10 Poliție.
La data de 24.11.2011, reclamantul a depus la dosar cerere completatoare prin care a solicitat obligarea pârâtei să modifice ușii comune, respectiv cu deschiderea pe partea dreaptă cum a fost la început, motivat de faptul că soțul pârâtei a modificat această ușă și a băut un cui în pardoseala holului comun care îi blochează deschiderea, iar de la această ușă este scandal.
Atașat acestei careri, reclamantul a depus la dosar adresele nr._/_/_ din 29.09.2011, nr._ din 24.08.2011, nr._ din 10.08.2011 și nr._ din 08.04.2011 emise de Secția 10 Poliție.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 69 lei.
Pârâta legal citată nu a depus întâmpinare, însă s-a prezentat în fața instanței susținând că acțiunea reclamantului reprezintă un abuz și că este chemată și la organele de poliție aproape săptămânal, ca urmare a sesizărilor reclamantului.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin acțiunea sa reclamantul solicită despăgubiri pentru prejudiciul adus demnității și obligarea pârâtei de a modifica ușa de la holul comun al imobilului în care locuiesc.
Potrivit susținerilor ambelor părți din data de 05.04.2012, acestea locuiesc într-un imobil naționalizat ce a fost revendicat de adevăratul proprietar și s-a dispus evacuarea acestora.
Reclamantul susține că în timpul scandalului din data de 09.03.2011 pârâta a făcut afirmații jignitoare la adresa sa, astfel că a fost prejudiciată imaginea și denitatea sa.
Potrivit art. 998 C.civ. de la 1864, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, să-l repare, iar potrivit art. 999, omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu, precum si vinovăția autorului faptei ilicite.
Din adresele emise de Secția 10 de Poliție rezultă că în imobilul în care locuiesc părțile au loc scandaluri dese, iar reclamantul sesizează poliția. În urma verificărilor efectuate la fața locului de către agenții de poliție, nu s-a constat săvârșirea vreunei fapte ilicite de către pârâtă, fapt dedus din împrejuarea că împotriva pârâtei nu s-a dispus nicio sancțiune contravențională, deși conform art. 2 pct. 28 din Legea nr. 61/1991 în varianta anterioară republicării și art. 3 pct. 25 după republicarea acestei legi în 31.01.2011, constituie contravenție, respectiv faptă ilicită, „tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă”.
Mai mult, din adresa nr._/10.08.2011 rezultă că agenții de poliție au audiat și consiliat atât pe pârâtă, cât și pe reclamant, fiidu-le aduse la cunoștință prevederile Legii nr. 61/1991 și recomandările ca pe viitor să aibă un comportament civilizat.
Prin urmare, se reține că situația conflictuală nu este creată exclusiv de către pârâtă, ci și de reclamant. Astfel, în condițiile art. 998 C.civ., instanța nu poate reține existența unei fapte ilicite săvârșită cu vinovăție de către pârâtă, condiție a atragerii răspunderii civile delictuale. Aceasta deoarece fapta victimei înseși de a determina o persoană o persoană să aibă o anumită conduită care nu este conformă normelor de conviețuire socială este de natură a înlătura vinovăția acesteia.
În ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâtei la modificarea ușii, în sensul de a o schimba și de a monta o ușă cu deschiderea pe partea dreaptă, instanța reține că reclamantul cu a făcut nicio probă în sensul că ușa inițială a fost modificată de către pârâtă și că anterior avea o altă deschidere. Mai mult, chiar reclamantul a susuținut că modificarea ușii a fost efectuată de către soțul pârâtei și nu de către acesta. În aceste condiții, obligația de a readuce la starea inițială un bun nu poate aparține decât persoanei care a efectuat modificarea, iar nu altei persoane.
Prin urmare, față de considerentele de fapt și de drept arătate, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Ș. Ș. cu domiciliul în București, sector 3, . în contradictoriu cu pârâta I. V. domiciliată în București, sector 3,., ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.04.2012.
Președinte,Grefier,
Pentru grefierul de ședință aflat în concediu medical
semnează grefierul șef al Secției Civile
Red. și tehnodact. G.D.
4 ex./08.05.2012
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6972/2012.... | Pretenţii. Sentința nr. 6101/2012. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
