Succesiune. Sentința nr. 738/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 738/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 738/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr. 738
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. I.
Grefier: M. N.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind de reclamanta N. R. D., în contradictoriu cu pârâta C. M., având ca obiect succesiune.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 25 ianuarie 2016, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._, la data de 01.08.2013, reclamanta N. R. D., în contradictoriu cu pârâta C. M., a solicitat instanței să constate deschisă succesiunea defunctului C. L., decedat la data de 26.05.2012, să se constate că moștenitorii acceptanți sunt N. R., în calitate de soră și C. M., în calitate de soție supraviețuitoare, să se constate că masa succesorală se compune din cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 8 din București, sector 3, .. 25, etaj 4, cota de 1/4 din dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 15.800 mp situat în extravilanul mun. G., să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra apartamentului nr. 8 prin atribuirea în întregime a apartamentului către reclamantă, să se dispună obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință pentru cota de 1/2 din apartamentul nr. 8, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că după decesul fratelui său, a încercat dezbaterea succesiunii pe cale amiabilă, însă nu s-a înțeles cu pârâta cu privire la modalitatea de ieșire din indiviziune.
Cu privire la lipsa de folosință, reclamanta a arătat că a notificat-o pe pârâtă pentru a avea acces la cota de 1/2 din apartament, însă aceasta a ignorat toate solicitările.
Reclamanta a mai precizat că deține cota de 1/2 din apartament în baza Certificatului de moștenitor nr. 39 eliberat de notarul public A. N.. Cu privire la terenul extravilan, a arătat că este în indiviziune și cu succesorul defunctei D. M., dar și în devălmășie cu alte persoane, în exploatarea Asociației Muntenia G., motiv pentru care solicită doar stabilirea cotelor ideale ce revin fiecărei părți.
În solicitarea de atribuire a apartamentului către sine, reclamanta a arătat că are o cotă majoritară de proprietate comparativ cu cea a pârâtei și că apartamentul a fost al mamei sale, cumpărat cu bani de la bunicul patern.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 953-1163 Cod civil, art. 193 alin. 3 din Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 5-21, 29-39, vol. I).
Prin Încheierea de ședință din data de 18 noiembrie 2013 instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă și a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 2879,34 lei în 24 de rate lunare (fila 57, vol. I).
La data de 30 decembrie 2013 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată (filele 60-63, vol. I).
În apărare, pârâta a arătat că a locuit în apartamentul nr. 8 situat în .. 25, etaj 4 împreună cu fostul său soț și cu soacra sa, apartamentul fiind al soacrei sale. În urma decesului soacrei sale, pârâta, împreună cu soțul său au continuat să locuiască în apartament, timp în care reclamanta deținea cota de 1/2 din apartament, prin moștenire de la mama sa. La data de 26.05.2012 a decedat soțul său, C. L., moment din care reclamanta a început să o șicaneze.
Pârâta a arătat că este de acord cu sistarea stării de indiviziune, însă solicită partajarea acestuia în natură întrucât este comod partajabil, având în vedere că are două căi de acces. A mai arătat că apartamentul este singura sa locuință și că reclamanta mai are un alt apartament.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită obligarea sa la plata lipsei de folosință, pârâta a arătat că deține o cotă de 1/4 din dreptul de proprietate al apartamentului, că a făcut o . îmbunătățiri la care reclamanta nu a participat în niciun fel. În acest sens, a arătat că a schimbat instalația sanitară, a înlocuit dușumeaua de la bucătărie cu linoleum, a zugrăvit, a racordat apartamentul la rețeaua de gaze, a plătit redeschiderea gazelor sistate pentru neplată, a montat contoare separate de gaze, a reparat calcanul blocului, a achitat la zi impozitele și taxele aferente imobilului. A mai menționat că, de la decesul soacrei sale, a achitat toate cheltuielile de întreținere, lumină, gaze, impozite și alte taxe, aferente calității de proprietar a unui imobil.
În subsidiar, pârâta a solicitat compensarea contravalorii lipsei de folosință solicitată de reclamantă cu sumele pe care aceasta trebuia să le achite în calitatea sa de proprietar în cota de ½ din imobil, începând cu anul 2006 și până în prezent.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedire, pârâta a depus la dosar înscrisuri (filele 64-72, vol. I).
La data de 27.01.2014 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 76-78, vol. I).
Reclamanta a arătat că apărările pârâtei sunt lipsite de fundament juridic.
A mai arătat că apartamentul nu este comod partajabil în natură, chiar dacă dispune de două căi de acces întrucât dotările și dependințele sunt unice. Mai mult, apartamentul a mai fost anterior împărțit în două apartamente.
Reclamanta a subliniat că solicită atribuirea apartamentului în natură întrucât deține cotă majoritară.
Cu privire la lipsa de folosință, reclamanta a arătat că a respectat perioada de doliu de un an și nu a ridicat pretenții decât după ce pârâta a refuzat să participe la procedura notarială.
Referitor la îmbunătățirile pe care pârâta susține că le-a făcut la imobil, reclamanta a arătat că acestea erau simple lucrări de igienizare și nu au caracterul unor îmbunătățiri.
Cu privire la solicitarea de compensare a lipsei de folosință, reclamanta a arătat că, în primul rând, aceasta este lipsită de fundament juridic. A mai arătat că a suportat integral cheltuielile cu succesiunea de pe urma mamei sale și a fratelui său și că a plătit asigurarea obligatorie pentru imobil de un an de zile.
La data de 10 septembrie 2014 pârâta a depus precizare prin care a arătat că întâmpinarea are și caracterul unei cereri reconvenționale cu următoarele capete de cerere: ieșirea din indiviziune cu privire la apartament prin atribuirea acestuia către pârâtă și compensarea sumelor la care va fi obligată cu sumele pe care reclamanta trebuia să le achite în calitatea sa de proprietar cu cota de ¾ din imobil, începând cu anul 2006 și până în prezent, evaluate la suma de 11.000 lei (fila 121, vol. I).
Prin Încheierea de ședință din data de 15 septembrie 2014 instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de pârâtă și a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 655 lei în 25 de rate lunare (fila 136, vol. I).
La data de 20 octombrie 2014 pârâta a depus precizări la cererea reconvențională prin care a indicat îmbunătățirile aduse imobilului, respectiv: schimbarea întregii instalației sanitare, înlocuirea dușumelei din bucătărie, zugrăvirea și restaurarea pereților, racordarea apartamentului la gaze, instalarea contoarelor de gaze, repararea calcanului blocului, achitarea facturilor de utilități (curent, întreținere, apă, gaze, gunoi), achitarea impozitului pe imobil (fila 146, vol. I).
La data de 24 octombrie 2014 reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvențională (filele 149-151, vol. I).
Reclamanta a arătat, în esență, că o parte din îmbunătățirile indicate de reclamantă nu au caracterul unor îmbunătățiri, ci sunt obligații de întreținere și igienizare a spațiului de locuit, care erau în sarcina pârâtei, având în vedere că a folosit apartamentul și că o altă parte din lucrările indicate au fost executate de mama sa. De asemenea, pârâta a făcut și lucrări care nu erau necesare și nici utile, fără a-i cere reclamantei acordul pentru efectuarea lor.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriile reciproce (filele 163-164, 167-169, vol. I), proba testimonială cu martorii C. A.-C. (fila 7, vol. II), V. A. (fila 8, vol. II), S. Ș. (fila 9, vol. II), P. I. V. (fila 10, vol. II) și proba cu expertiza tehnică judiciară imobiliară în cadrul căreia a fost depus la dosar raportul de expertiză efectuat de expert judiciar M. C. (filele 34-61, vol. II), completat cu răspunsul la obiecțiunile formulate de părți (filele 102-108, 128, vol. II).
La termenul de judecată din data de 07 decembrie 2015 reclamanta a precizat cererea introductivă, solicitând obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință în cuantum de 2707 euro (filele 130-131, vol. II).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 26.05.2012 a decedat numitul C. L., fost cu ultimul domiciliu în București, .. 25, ., sector 3 conform certificatului de deces (fila 7 vol. I).
Defunctul C. L. a fost căsătorit cu pârâta-reclamantă C. M., conform certificatului de căsătorie (fila 38 vol. I), din căsătoria acestora nu au rezultat copii. Reclamanta-pârâtă este sora defunctului astfel cum rezultă din certificatul de naștere și din certificatul de căsătorie privind pe reclamanta-pârâtă (filele 36, 37 vol. I) și a acceptat expres succesiunea defunctului, astfel cum rezultă din declarația autentificată sub nr. 1286/06.11.2012 la BNP A. N. (filele 12, 13 vol. I), părinții acestora fiind decedați anterior, cum rezultă din Certificatul de Moștenitor nr. 39 din 24.10.2008 eliberat de BNP A. N. în dosar nr. 45/2008 (fila 14 vol. I).
În consecință, din înscrisurile analizate anterior coroborate de susținerile părților care converg sub acest aspect, instanța reține că, de pe urma defunctului C. L. au rămas ca moștenitori reclamanta-pârâtă, în calitate de soră-colateral privilegiat, cu cota 1/2 și pârâta-reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de 1/2, potrivit art. 970, 971, 972 alin. 1 lit. c din Codul civil, art. 979 alin. 2 din Codul civil.
Nici cu privire la bunurile succesorale, ca existență, nu sunt contestații ale părților. Din înscrisurile depuse la dosar se reține că, la data decesului, în patrimoniul defunctului au rămas următoarele bunuri: cota de 1/2 din apartamentul nr. 8 situat în București, .. 25, ., restul cotei de 1/2 fiind proprietatea reclamantei-pârâte cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1694/19.04.1968, coroborat de Certificatul de moștenitor nr. 39 din 24.10.2008 eliberat de BNP A. N. în dosar nr. 45/2008 (fila 14), apartamentul fiind dobândit de frații C. L. și N. R.-D., în cote egale de 1/2 fiecare, prin moștenire de la mama acestora; cota de 1/4 din suprafața de 15.800 m.p. teren arabil situat în extravilanul mun. G. cum rezultă din Titlul de proprietate nr._ eliberat la data de 09.03.1993 de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor județul G. (fila 9 vol. I), coroborat de Certificatul de moștenitor nr. 39/2008 menționat anterior. Restul cotei de 3/4 este proprietatea indiviză a reclamantei-pârâte - cota de 1/4 și a numitei D. M. – cota de 2/4 în temeiul acelorași înscrisuri menționate anterior.
Având în vedere cotele legale pentru fiecare dintre părți și bunurile lăsate moștenire de defunct, se reține că reclamanta-pârâtă, în calitate de soră are o cotă de 1/2 din apartament, dobândit prin moștenire de la defuncta sa mamă la care se adaugă cota de 1/2 din 1/2 din apartament dobândit prin moștenire de la defunctul a cărui succesiune se dezbate, ceea ce înseamnă cota de 3/4 din apartament (1/2 + 1/4 = 2/4 + 1/4 = 3/4), iar pârâta reclamantă are o cotă de 1/2 din 1/2 apartament, respectiv 1/4 din întreg bunul.
În mod similar, reclamanta pârâtă deține cota indiviză de 3/8 ( respectiv 1/4 prin moștenire de la mama sa, la care se adaugă 1/2 din 1/4 prin moștenire de la fratele său, C. L.) din terenul în suprafață de 15.800 m.p. teren arabil situat în extravilanul mun. G., iar pârâta-reclamantă deține cota indiviză de 1/8 (respectiv 1/2 din 1/4 dobândit prin moștenire de la soțul său, C. L.) din terenul menționat, restul de 1/2 (ce poate fi exprimat prin 2/4, respectiv 4/8) din teren fiind proprietatea indiviză a numitei D. M..
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice prin care să se stabilească valoarea apartamentului, obiect al partajului, să se stabilească dacă au fost aduse îmbunătățiri la apartament, care este valoarea acesteia și care este sporul de valoare al apartamentului ca urmare a îmbunătățirilor. De asemenea, s-a solicitat să se stabilească dacă apartamentul este comod partajabil în natură.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert C. M. (filele 34-61 vol. II) s-a stabilit că apartamentul este compus din 2 camere și dependințe astfel: are o suprafață construită de 49 m.p., suprafață utilă de 45 m.p., este situat într-un . 1939-1947, compus din hol la intrare, o cameră de 6 m.p., sufragerie, oficiu în care se află o chiuvetă și două cămări, un hol de 4 metri și o cameră în suprafață de 8 m.p. transformată în bucătărie. Accesul la apartament se poate face pe două intrări, . de serviciu pe care se poate ajunge la parter. S-a constatat că apartamentul este nezugrăvit de mai mulți ani iar peretele exterior al sufrageriei are igrasie; pe partea cu exteriorul apartamentului sunt suprafețe unde tencuiala este desprinsă. În sufragerie, pe o suprafață de 8 m.p. există o tencuială trasă, nefinisată. Bateriile de chiuvetă și robineții sunt schimbați. Expertul a concluzionat că micile reparații pot fi numite cu greu reparații de întreținere, fără a ridica valoarea apartamentului. S-a constatat că apartamentul este vizibil nezugrăvit de mai mulți ani, aflându-se într-o stare de degradare care este determinată de cele constatate de expert și descrise anterior. De asemenea, se constată că apartamentul nu are încălzire de la centrala blocului și nu este racordat la rețeaua de apă; alimentarea cu apă se face prin conectarea la un puț săpat de proprietarii apartamentelor din . raportului de expertiză sub aspectul inexistenței îmbunătăților pretinse prin cererea reconvențională de pârâta-reclamantă se coroborează de probele administrate în cauză. Astfel, deși pârâta-reclamantă a pretins că a adus îmbunătățiri la apartament, constând în schimbarea întregii instalației sanitare, înlocuirea dușumelei din bucătărie, zugrăvirea și restaurarea pereților, racordarea apartamentului la gaze, instalarea contoarelor de gaze, repararea calcanului blocului, achitarea facturilor de utilități (curent, întreținere, apă, gaze, gunoi), achitarea impozitului pe imobil, instanța constată că la instalația sanitară sun schimbați doar robineții și bateriile de chiuvetă care sunt lucrări de întreținere, cum corect a constatat și expertul și nu îmbunătățiri aduse apartamentului.
Îmbunătățirile aduse unui bun sunt de natură a pune bunul în valoare și a-i crește valoarea economică, în această noțiune nefiind incluse micile lucrări de întreținere care sunt profită normalei folosințe a bunului. Astfel, zugrăvitul, întreținerea instalației sanitare, chiar restaurarea pereților (deși nedovedită în speță) nu constituie îmbunătățiri.
Din răspunsurile la interogatoriu date de pârâta-reclamantă (filele 163, 164 vol. I) se reține, în ceea ce privește înlocuirea dușumelei, că aceasta s-a realizat întrucât era putredă și a fost înlocuită cu linoleum, fiind recunoscut astfel, implicit că a fost o lucrare necesară pentru menținerea apartamentului într-o stare de funcționare (întrebarea 1). De asemenea, s-a arătat că zugrăvelile au reprezentat doar lucrări de igienizare și nu s-au făcut prea multe pentru că nu li s-a dat voie (întrebarea 2).
A mai susținut reclamanta-pârâtă că reprezintă îmbunătățiri și racordarea apartamentului la instalația de gaze, precum și racordarea la apă prin săparea unui puț. Contrar acestor susțineri, nici aceste lucrări nu reprezintă îmbunătățiri ale apartamentului. Inițial apartamentul, din construcție a fost racordat și la gaze și la apă și chiar la încălzire centrală. Din diverse motive care nu au relevanță în prezenta cauză, blocul a fost debranșat și de la instalația de apă curentă și de la instalația cu gaze, apartamentele fiind astfel improprii. Faptul că s-a realizat o altă instalație de gaze și s-a găsit o soluție prin săparea unui puț pentru a se reconecta toți proprietarii la apă curentă reprezintă în realitate o readucere a apartamentului la o stare normală de funcționare, la realimentarea acestuia cu gaze pentru consum casnic și la apă curentă.
Se reține și faptul că la momentul la care s-au făcut majoritatea acestor lucrări trăia mama reclamantei-pârâte, respectiv soacra pârâtei-reclamante care era proprietar exclusiv, că aceasta a dispus efectuarea acestor lucrări. Or, la momentul decesului acesteia, apartamentul a fost lăsat cu acele lucrări efectuate. Aceasta a fost, de altfel și cea care a autorizat înlocuirea dușumelei cu linoleum; astfel că toate acestea s-au făcut de către in numele proprietarului exclusiv. Chiar dacă aceste lucrări au fost făcute și de către pârâta-reclamantă împreună cu soțul ei, nu dă dreptul la restituirea lor întrucât, cum s-a arătat anterior, nu aduc un spor de valoare, fiind necesare pentru a împiedica o degradare și mai mare a apartamentului. Cum s-a reținut, apartamentul a fost racordat la aceste utilități ori readucerea la această stare nu constituie îmbunătățiri ci lucrări necesare. Aceeași este și situația dușumelei. Chiar pârâta-reclamantă a arătat că era putredă și trebuia înlocuită.
Martorii audiați în cauză la solicitarea pârâte-reclamante nu au reușit să dovedească o altă stare de fapt decât cea reținută anterior. Martorul C. A.-C. a susținut că nu este în măsură să precizeze nimic în legătură cu presupuse îmbunătățiri (fila 7 vol. II), martora V. A. (fila 8) susținând că pârâta-reclamantă împreună cu soțul său au schimbat o chiuvetă și au montat apometre, au mai făcut lucrări la instalațiile de apă, care nu au fost regăsite de expert. De altfel, chiar efectuate aceste lucrări, având în vedere că legarea mașinii de spălat la țevi ori anumite lucrări curente la țevile de apă care trec prin casă reprezintă lucrări necesare, acestea se exclud din categoria lucrărilor de îmbunătățire.
De asemenea, martora a susținut că s-a racordat apartamentul la gaze și apă, cu privire la racordarea la un puț, martora arătând că știe de la pârâtă. Situația acestor racordaje nu va fi reluată având în vedere cele menționate anterior.
A mai arătat martora că soții au executat un calcan nou, descris de aceasta ca fiind o consolidare a zidului extern în partea de sus, pe care martora l-a văzut ca fiind nou. Martora a declarat că a fost necesară construirea acestui zid întrucât ploua în apartament. Or, chiar din aceste susțineri se constată necesitatea lucrărilor care au fost de natură să păstreze funcționalitatea și posibilitatea de a fi locuit, fără ca acestea să îmbrace forma unor îmbunătățiri.
Față de cele reținute instanța constată că niciuna dintre lucrările pretinse nu reprezintă îmbunătățiri aduse apartamentului, iar constatările expertului confirmă această situație. Acesta a constatat că apartamentul se află într-o oarecare stare de degradare care a determinat și diminuarea valorii de circulație a acestuia.
În ceea ce privește achitarea facturilor de utilități (curent, întreținere, apă, gaze, gunoi), achitarea impozitului pe imobil, instanța reține, pe de o parte, că este vorba de situații distincte și, pe de altă parte, niciuna dintre aceste cheltueli nu se încadrează la lucrări de îmbunătățire ci, eventual, pot face parte din pasivul succesoral.
Facturile de utilități vizează exclusiv folosința bunului i sunt suportate în exclusivitate de cel ce a beneficiat de aceste utilități, nefiind cheltuieli datorate de proprietar pentru proprietatea sa, ci de utilizatorul care a și beneficiat de curent, întreținere, apă, gaze, gunoi. Este adevărat că parte din aceste cheltuieli sunt calculate de asociațiile de proprietari și, în virtutea legii, sunt datorate de proprietari, însă acestea vizează exclusiv raporturile dintre asociație și proprietar. Ulterior, aceste cheltuieli sunt suportate, în mod evident, de cel care a și beneficiat de aceste servicii și care a consumat efectiv, în acest caz fiind vorba de cheltuieli curente determinate de uzul bunului. Față de acest aspect instanța reține că pârâta-reclamantă nu poate fi ținută de plata utilităților de care sunt exclusiv în sarcina beneficiarului serviciilor furnizate și pentru care se pretinde plata.
În ceea ce privește impozitele achitate, acestea sunt datorate de proprietari, potrivit cotelor-parte cu care vin la moștenire. În consecință, de principiu, reclamanta-pârâtă este datorare să impozitele pe proprietate în raport de cota sa parte de moștenire. Cu toate acestea, pârâta-reclamantă nu a precizat concret care este valoarea impozitelor solicitate, pe ce perioadă au fost calculate și nici nu a făcut dovada plății impozitului pe proprietate, contrar dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Or, pârâta-reclamantă poate fi obligată la plata acestora către pârâta-reclamantă numai în măsura în care aceasta face dovada achitării lor; in caz contrar proprietarii coindiviziari sunt ținuți în continuare de plata acestora către bugetul local.
Deși pârâta-reclamantă a avut posibilitatea să facă aceste dovezi, întrucât în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri în cadrul căreia și pârâta-reclamantă a avut posibilitatea și a depus înscrisuri, între acestea nu se află dovezi cu privire la plata impozitului, simpla susținere nefiind suficientă. Certificatul fiscal (fila 34 vol. I), care a fost depus de reclamanta-pârâtă face dovada înscrierii apartamentului la direcția locală de impozite și taxe și a valorii de impunere cu care este acesta cuprinsă, fără a dovedi, prin el însuși, că au fost achitate aceste impozite, cum nu face nici dovada că aceste impozite au fost achitate numai de pârâta-reclamantă. În consecință pârâta-reclamantă, deși a avut posibilitatea, nu a făcut dovada achitării impozitelor pe proprietate și nici care este cuantumul sumelor achitate cu acest titlu, contrar dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă.
În consecință, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, de declarațiile martorilor audiați în cauză și de raportul de expertiză, instanța reține că apartamentul ce face obiectul prezente cauze nu prezintă îmbunătățiri, apartamentul fiind într-o stare de degradare ce are ca efect diminuarea valorii acestuia, neexistând elemente care să determine existența vreunui spor de valoare.
Față de cele reținute, cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei-pârâte la plata de îmbunătățiri va fi respinsă ca neîntemeiată.
Prin raportul de expertiză a fost stabilită la valoarea de 27.250 euro (echivalentul sumei de 121.000 lei, la un curs de 1 euro = 4,4409 lei), valoare menținută de expert și prin răspunsul la obiecțiuni. În acord cu punctul de vedere expus de expert, instanța arătată că nemulțumirea unei părți de valoarea rezultată în urma expertizării nu constituie în sine o obiecțiune întemeiată. Părțile sunt subiective și au anumite opinii în legătură cu proprietatea lor. Chiar expertul parte, prin obiecțiuni, nu arată dacă, prin stabilirea valorii, au fost încălcate dispoziții legale. De altfel, expertul, prin răspunsul la obiecțiuni, a reluat parte din expunerile realizate în expertiză și a explicat modalitatea de stabilire a valorii de circulație a apartamentului (filele 104-107 vol. II) care este o valoare realistă și obiectivă în raport de starea apartamentului și locația acestuia, de anul de construire.
În consecință instanța constată că valoarea de circulație a apartamentului este cea stabilită de expert prin metodele arătate și descrise în raportul de expertiză, respectiv 27.250 euro, de care se va ține seama la stabilirea valorică a cotelor, la partajarea efectivă și la stabilirea sultelor.
Astfel, reclamanta-pârâtă deține o cotă indiviză de 3/4 din apartament, iar pârâta-reclamantă 1/4 din apartament. Ambele părți au solicitat atribuirea în natură a apartamentului; pârâta-reclamantă a solicitat și partajarea sa în natură, apreciind că este comod partajabil.
În raportul de expertiză s-a arătat că apartamentul are 2 camere și dependințe și 2 intrări, însă un singur grup sanitar astfel că, instanța, în măsura în care va aprecia asupra partajării în natură, va trebui analizată posibilitatea amenajării unui nou grup sanitar.
Astfel cum corect a arătat reclamanta-pârâtă, instanța apreciază că existența a două uși de acces în apartament nu este suficient pentru a se stabili că apartamentul este comod partajabil în natură. Apartamentul este în suprafață de 49 m.p. construiți; provine dintr-o împărțire anterioară a unui apartament de 4 camere. Cel rezultat, care face obiectul prezentei cauze, nu are o încăpere pentru baie cu cadă, ci doar încăperea WC de serviciu care a fost adaptată. De asemenea, se constată că există o singură bucătărie care a fost amenajată într-o altă încăpere. În ipoteza în care s-ar partaja un asemenea apartament în natură, ar trebui stabilite existența minimă a câte unui grup sanitar, a unei bucătării și a unei camere de locuit propriu-zisă pentru fiecare spațiu de locuit rezultat în urma partajării.
Apartamentul supus partajului nu are spațiul suficient pentru realizarea unui asemenea partaj în natură. Mai mult, date fiind cotele părților, este greu de imaginat o partajare în natură care să respecte cote de 3/4 pentru reclamanta-pârâtă și 1/2 pentru pârâta-reclamantă, care să asigure pentru fiecare în parte existența unei camere, a unei bucătării și a unui grup sanitar, or, din interpretarea art. 984 alin. 1 și interpretarea per a contrario a art. 988 din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de partaj, atribuirea în natură se realizează atunci când este posibilă și nu cauzează o scădere importantă a valorii acestuia ori nu modifică în mod păgubitor destinația economică. În speță prin efectuarea unui asemenea partaj ar scădea valoarea fiecăruia dintre loturile rezultate, iar destinația economică ar fi serios afectată.
Față de cele reținute instanța constată că apartamentul nu este comod partajabil în natură și urmează a fi atribuit în natură, reclamantei-pârâte, în considerarea dispozițiilor art. 1143 din Codul civil și ale art. 983, 987, 989 din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de partaj coroborat de art. 670, art. 676 din Codul civil, aceasta având cota majoritară. De asemenea, se reține faptul că niciuna dintre părți nu dispune de venituri superioare ceea ce conduce la ideea că sultele ce se vor achita trebuie să fie cât mai mici. Deși reclamanta-pârâtă are o altă locuință împreună cu familia sa, iar pârâta-reclamantă nu deține o altă locuință, aceasta din urmă nu dispune de venituri care să convingă instanța că aceasta ar fi în măsură de a plăti o sumă mare de bani (respectiv 3/4 din 27.500 euro) drept sultă, or imposibilitatea de plată ar determina executarea silită asupra apartamentului care ar pune-o pe reclamantă în aceeași situație cu cea în care nu i se atribuie ei apartamentul și în plus ar determina cheltuieli suplimentare cu executarea. Or, așa cum s-a reținut, niciuna dintre părți nu dispune de venituri fapt ce a determinat instanța ca, la cererea acestora, pe baza înscrisurilor depuse, să le acorde ajutor public judiciar sub forma eșalonării taxei judiciare de timbru.
În aceste condiții, pentru respectarea dispozițiilor legale în materia partajului, menționate anterior, raportate la situația concretă în care se află părțile, instanța va atribui apartamentul în natură reclamantei-pârâte, pe care o va obliga să-i plătească pârâtei-reclamante suma de 6812,5 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății (reprezentând 1/4 din valoarea apartamentului), în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, termen rezonabil având în vedere cuantumul sumei ce urmează a fi achitată și nevoia pârâtei-reclamante de găsire a unei alte locuințe.
În ceea ce privește terenul extravilan situat în G., potrivit susținerilor reclamantei-pârâte, necontestate de pârâta-reclamantă, acesta nu este individualizat, este înscris într-o asociație, astfel că urmează ca prin prezenta hotărâre se fie stabilite cotele fiecăreia, cum s-a făcut anterior, acestea urmând a rămâne în indiviziune una cu alta dar și cu celălalt proprietar coindivizar, D. M..
În ceea ce privește cererea reclamantei-pârâte de obligare a pârâtei-reclamantei la lipsa de folosință a apartamentului, instanța reține că această cerere are ca temei juridic răspunderea civilă delictuală, în speță nefiind invocat vreun contract încheiate de părți. Reclamanta-pârâtă a pretinsă că pârâta.-reclamantă, folosind exclusiv apartamentul lăsat moștenire, a privat-o de folosința acestuia, potrivit cotei sale. Această faptă, de a nu-i permite reclamantei să folosească bunurilor succesiunii, este încadrată, din punct de vedere juridic ca faptă delictuală cauzatoare de prejudicii, astfel cum este reglementată de art. 1349 coroborat de art. 1381, art. 1385, 1386 din Codul civil; folosința bunului reprezentând exercitarea unuia dintre atributele dreptului de proprietate, iar interdicția exercitării acestui drept, fără temei legal, reprezentând în esență un delict civil.
În consecință, pentru a atrage răspunderea pârâtei-reclamante, reclamanta trebuie să dovedească existența faptei, săvârșirea acesteia cu vinovăție de către pârâta-reclamantă, existența unui prejudiciu și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, aceste elemente trebuind să se regăsească în mod cumulativ.
În speță, reclamanta-pârâtă a arătat că fapta pârâtei-reclamante constă în aceea că i.-a interzis accesul la folosința apartamentului. Pentru aceasta trebuie să existe, de principiu, o manifestare de voință a reclamantei-pârâte în acest sens și o interdicție expresă, fără temei, din partea pârâtei-reclamante.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat cert existența unei manifestări de voință în acest sens din partea reclamantei-pârâte, ci doar probe circumstanțiale care nu dovedesc existența acestei manifestări dincolo de orice dubiu. De asemenea, prin probele administrate în cauză, reclamanta-pârâtă nu a dovedit existența unui refuz manifest al pârâtei-reclamante, aceasta din urmă, la rândul său, fiind moștenitor, cu drept de folosință asupra apartamentului.
Astfel, martorul S. Ș. (fila 9 vol. II) a relatat exclusiv aspecte pe care le știe de la reclamantă, în mod indirect, motiv pentru care se înlătură din probele administrate în cauză. Martora P. I.-V. (fila 10 vol. II) a arătat că a văzut-o pe reclamantă de mai multe ori venind la apartament, a sunat, nu i s-a răspuns însă martora nu a știut dacă pârâta-reclamantă era sau nu acasă. Pe martoră a întrebat-o doar ce știe despre pârâta-reclamantă, fără ca reclamanta să-i spună că nu i se permite să folosească apartamentul. Mai mult, faptul că pârâta-reclamantă nu a răspuns, nu reprezintă în sine un refuz. Aceasta putea să nu fie la acel moment în locuință ori să fie acasă și să nu audă. Din actele medicale depuse la dosar, dar și din afirmațiile pârâtei-reclamantei, confirmate de reclamanta-pârâtă, C. M. suferă de hipoacuzie și poartă aparat auditiv.
Deși la interogatoriu reclamanta-pârâtă, la întrebarea 11 (fila 169 vol. I) a răspuns că știe că pârâta-reclamantă avea aparat auditiv și că auzea foarte bine, instanța constată că nu există obligație pentru pârâta-reclamantă să poarte aparat auditiv în permanență, inclusiv în locuință. Probele administrate nu exclud posibilitatea ca, la datele la care martora a văzut-o pe reclamanta-pârâtă la apartament, pârâta-reclamantă fie să nu fie acasă, fie să nu audă (să nu aibă aparat auditiv în acel moment). Mai mult, faptul că pârâta-reclamantă a zăvorât ușa de acces la scara de serviciu nu reprezintă o interdicție de acces a reclamantei-pârâte la apartament. Chiar martora i-a spus să nu încerce acea ușă pentru că fusese zăvorâtă, ceea ce determină concluzia că această ușă fusese închisă anterior, fără vreo legătură cu reclamanta-pârâtă.
Din declarațiile martorei P. I.-V. și din răspunsul reclamantei-pârâte la interogatoriu, întrebarea 11 (singurele probe administrate pe acest aspect), instanța reține că nu s-a dovedit existența faptei civile delictuale. Cum s-a reținut, chiar dacă reclamanta-pârâtă a venit în mai multe rânduri la apartament, aceasta putea veni și din alte motive decât folosința efectivă (cu atât mai mult cu cât aceasta locuiește în altă parte, nu și-a manifestat intenția de a locui în apartamentul în litigiu și nici nu s-a susținut, nici nu a rezultat existența vreunei intenții materializate de închiriere). Pe de altă parte, esențial pentru stabilirea existenței faptei, reclamanta-pârâtă, deși avea această obligație conform art. 249 din codul de procedură civilă și a avut posibilitatea, nu a administrat probe din care să rezulte existența unui refuz al pârâtei-reclamante de a-i permite reclamantei-pârâte să folosească apartamentul.
În lipsa unei fapte civile delictuale instanța constată că unul dintre elementele răspunderii civile delictuale lipsește; chiar dacă se pretinde existența unui prejudiciu – calculat la valoarea chiriei care se poate obține din închirierea unui asemenea apartament, în lipsa refuzului pârâtei-reclamante, nu se poate stabili nici existența vreunei vinovății (căci nu există faptă) și nici vreo legătură de cauzalitate. În consecință, nefiind îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei-pârâte privind obligarea pârâtei-reclamante la despăgubiri constând în lipsa de folosință a apartamentului.
Pentru toate motivele expuse anterior, instanța va admite în parte acțiunea principală, respingând cererea pentru obligarea pârâtei-reclamante la prejudiciu constând în lipsa de folosință, ca neîntemeiată; va respinge cererea reconvențională privind acordarea de îmbunătățiri și fie atribuirea apartamentului în natură către pârâta-reclamantă, fie partajarea sa în natură, ca neîntemeiată; va constata deschisă succesiunea defunctului deschisă succesiunea defunctului C. L.; va constata că de pe urma defunctului au rămas următorii moștenitori: reclamanta-pârâtă, în calitate de soră, cu cota de 1/2 și pârâta-reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de 1/2; va constata că de pe urma defunctului au rămas următoarele bunuri: cota de 1/2 din apartamentul nr. 8 situat în București, .. 25, . (restul cotei de 1/2 fiind proprietatea reclamantei-pârâte), precum și cota de 1/4 din suprafața de 15.800 m.p. teren arabil situat în extravilanul mun. G. (restul cotei de 3/4 fiind proprietatea indiviză a reclamantei-pârâte - cota de 1/4 și a numitei D. M. – cota de 2/4) și va dispune partajarea averii rămasă de pe urma defunctului astfel: va atribui reclamantei-pârâte apartamentul descris mai sus; va constata că reclamantei-pârâte i se cuvine cota indiviză de 3/8 din terenul în suprafață de 15.800 m.p. teren arabil situat în extravilanul mun. G.; va obliga reclamanta să plătească sultă pârâtei-reclamante în sumă de 6812,5 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. Pârâta-reclamantă va primi sultă de la reclamanta-pârâtă, respectiv suma de 6812,5 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri; instanța urmând a constata că pârâtei-reclamante i se cuvine cota indiviză de 1/8 din terenul în suprafață de 15.800 m.p. teren arabil situat în extravilanul mun. G.; va menține starea de indiviziune cu privire la terenul arabil menționat anterior.
În temeiul art. 451-453 din Codul de procedură civilă, instanța urmează să compenseze cheltuielile de judecată efectuate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea principală formulată de reclamanta N. R. D., CNP_, cu domiciliul în sector 6, București, Drumul Timonierului nr. 8, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. M., CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, .. 25, ., . și în consecință:
Constată deschisă succesiunea defunctului C. L., decedat la data de 26.05.2012, fost cu ultimul domiciliu în București, .. 25, ., sector 3.
Constată că de pe urma defunctului au rămas următorii moștenitori: reclamanta-pârâtă, în calitate de soră, cu cota de 1/2 și pârâta-reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de 1/2.
Constată că de pe urma defunctului au rămas următoarele bunuri: cota de 1/2 din apartamentul nr. 8 situat în București, .. 25, . (restul cotei de 1/2 fiind proprietatea reclamantei-pârâte), precum și cota de 1/4 din suprafața de 15.800 m.p. teren arabil situat în extravilanul mun. G. (restul cotei de 3/4 fiind proprietatea indiviză a reclamantei-pârâte - cota de 1/4 și a numitei D. M. – cota de 2/4).
Dispune partajarea averii rămasă de pe urma defunctului astfel:
Atribuie reclamantei-pârâte N. R. D. apartamentul nr. 8 situat în București, .. 25, ., compus din 2 camere și dependințe și cota indiviză din terenul aferent construcției; constată că reclamantei-pârâte i se cuvine cota indiviză de 3/8 din terenul în suprafață de 15.800 m.p. teren arabil situat în extravilanul mun. G..
Obligă reclamanta să plătească sultă pârâtei-reclamante în sumă de 6812,5 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pârâta-reclamantă C. M. primește sultă de la reclamanta-pârâtă, respectiv suma de 6812,5 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri; constată că pârâtei-reclamante i se cuvine cota indiviză de 1/8 din terenul în suprafață de 15.800 m.p. teren arabil situat în extravilanul mun. G..
Menține starea de indiviziune cu privire la terenul arabil menționat anterior.
Respinge cererea reclamantei-pârâte de obligare a pârâtei-reclamante la plata contravalorii lipsei de folosință, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reconvențională astfel cum a fost precizată, formulată de pârâta-reclamantă, ca neîntemeiată.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2016.
Președinte, Grefier,
V.-I. I. M. N.
Red./Tehnored. jud. I.V.I./M.N.
4 ex/26.02.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 799/2016. Judecătoria SECTORUL 3... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1491/2016.... → |
|---|
