Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1430/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1430/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 1430/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr. 1430
Ședința din Camera de consiliu din data de 08 februarie 2016
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. I.
Grefier: M. N.
Pe rol s-a aflat judecarea cererii în pretenții pe procedura specială a soluționării cererilor cu valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. V. R. S.A., în contradictoriu cu pârâta A. L. I..
La apelul nominal făcut în ședință la prima și a doua strigare, au lipsit părțile.
Cererea se judecă în cameră de consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în temeiul art. 255 Cod procedură civilă, apreciind ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, astfel cum a fost solicitată de aceasta prin cererea de chemare în judecată și, nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau alte probe de administrat, a constatat cauza în stare de judecată și a rămas în deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 10.12.2015, sub nr._, reclamanta S.C. V. R. S.A., a solicitat, pe calea specială a procedurii privind soluționarea cererilor cu valoare redusă, obligarea pârâta A. L. I. la plata sumei de 1410,91 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate, sumei de 480,04 lei reprezentând penalități de 0,5% pe zi de întârziere, de la data scadenței până la data introducerii acțiunii și în continuare până la achitarea integrală a debitului, precum și a sumei de 359,19 lei reprezentând taxă de reziliere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma raporturilor juridice stabilite între reclamantă și pârâtă, în baza contractului POS_/23.05.2014 semnat de pârâtă și a facturilor restante necontestate, reclamanta a prestat pârâtului servicii de telefonie mobilă în valoare de 3823,3 lei din care 1410,91 lei debit principal reprezentând servicii de telefonie mobilă, la care se adaugă penalități de întârziere contractuale, de 0,5% pe zi de întârziere, care de la scadență la data introducerii acțiunii sunt în cuantum de 480,04 lei, precum și suma de 359,19 lei reprezentând justa despăgubire – taxă de reziliere.
Reclamanta a susținut că, prin semnarea contractului, pârâta a acceptat termenii și condițiile generale pentru persoane fizice – consumatori precum și clauzele principale și, conform Art. 9.2 din Termenii și condițiile generale, este îndreptățită să înceteze contractul în condițiile în care debitorul nu își respectă obligația de plată a facturilor sau a oricăror alte obligații prevăzute în contract. În situația în care rezilierea are loc înainte de expirarea perioadei minime contractuale, clientul va datora V. despăgubiri în valoare egală cu valoarea prejudiciului cauzat.
Invocând dispozițiile art. 663 alin. 2 din Codul de procedură civilă, reclamanta a susținut că deține contra pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă, întrucât rezultă din facturi și contract, nu a fost contestată și a ajuns la scadență.
În drept, au fost invocate art. 1031 și urm. Cod procedură civilă.
Reclamanta nu a solicitat dezbatere orală.
În susținerea cererii sale, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri (filele 13-42)
Acțiunea a fost legal timbrată cu 200 lei taxă judiciară de timbru (fila 3).
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
La data de 23.05.2014 între reclamantă și pârât a fost încheiat Contractul POS nr._ (filele 13-25) prin care furnizorul (reclamanta) s-a obligat să pună la dispoziția clientului serviciile de telefonie mobilă, astfel cum sunt definite în convenția părților, clientul (pârâtul) obligându-se să achite contravaloarea acestor servicii pe baza facturilor emise de V. România S.A., conform art. 4 din contract.
În executarea contractului reclamanta a emis facturile fiscale VDF_ din 27.03.2015, scadentă la 10.04.2015 (fila 29), VDF_ din 27.01.2015, scadentă la 10.02.2015 (fila 31), VDF_ din 27.02.2015, scadentă la 13.03.2015 (fila 33), VDF_ din 27.12.2014, scadentă la 10.01.2015 (fila 35), în cuantum de 1410,91 lei pentru serviciile de telefonie mobilă prestate.
Obligațiile de natură comercială dintre profesioniști se probează cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, cu facturi acceptate, prin corespondență, prin telegrame, cu registrele comercianților, cu martori, precum și prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă, astfel că existența și executarea unui contract de prestări servicii, precum și existența debitului reclamat de societatea prestatoare pot fi probate prin orice mijloc de probă.
Astfel, instanța reține că între părți a intervenit Contractul de prestări servicii, în temeiul căruia reclamanta a prestat pârâtului servicii de telefonie mobilă în valoare de 1410,91 lei. Din coroborarea înscrisurilor analizate anterior a rezultat că reclamanta și-a respectat obligațiile contractuale în ceea ce privește prestarea serviciilor de telefonie mobilă, executând obligația asumată întocmai și la timp, cum rezultă din facturile fiscale necontestate de pârât.
Astfel, din coroborare înscrisurilor analizate anterior, se reține că, deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate, pârâtul nu și-a îndeplinit întocmai și la timp obligația corelativă de plată a contravalorii serviciilor de telefonie mobilă de care a beneficiat, deși nu a contestat facturile fiscale, rămânând neachitată suma de 1410,91 lei.
Având în vedere dispozițiile art. 1169, 1170, 1270 din Cod civil, conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar convențiile trebuie executate cu bună-credință, pârâta este ținută de obligațiile asumate prin contractul încheiat cu reclamanta, acesta producând efecte depline între părți, pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate putând fi angajată răspunderea contractuală. Prin urmare, pârâtul beneficiarul serviciilor prestate de reclamantă este ținut de îndeplinirea obligației corelative de plată a acestora potrivit facturilor fiscale necontestate.
Pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâtului este necesar a se stabili existența unei neexecutării culpabile a contractului din partea pârâtei, existența unui prejudiciu și legătura de cauzalitate între prejudiciu și neexecutarea contractului.
Prin neexecutarea obligațiilor contractuale referitoare la efectuarea plății, astfel cum acestea au convenit, pârâtul a adus atingere dreptului subiectiv corelativ al reclamantei, căreia i-a produs în acest mod un prejudiciu, astfel că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii sale contractuale conform art. 1530 din Codul civil. Culpa pârâtului este dovedită în speță, având în vedere că reclamanta a făcut dovada existenței creanței, iar pârâtul nu și-a executat obligația corelativă de plată a contravalorii serviciilor prestate.
În consecință, reclamanta a făcut dovada creanței deținute contra pârâtului, în cuantum de 1410,91 lei, care este certă, lichidă și exigibilă, în raport de dispozițiile art. 663 din codul de procedură civilă (în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată), motiv pentru care pârâtul era dator să facă dovada că la acest moment nu mai datorează suma pretinsă întrucât a intervenit un mod de stingere a obligațiilor. Ori pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Potrivit art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 72/2013, În raporturile dintre profesioniști, creanța constând în prețul bunurilor livrate sau tariful serviciilor prestate produce dobânzi penalizatoare în cazul în care: creditorul și-a îndeplinit obligațiile contractuale și nu a primit suma datorată la scadență, cu excepția cazului în care debitorului nu îi este imputabilă întârzierea. Dobânda penalizatoare curge de la scadență până la momentul plății, în condițiile dispozițiilor art. 1.535 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare. Potrivit art. 4 din Legea nr. 72/2013, dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012. Rata de referință a dobânzii legale în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru.
Potrivit art. 1489 și art. 1515, 1523 lit. d din Codul civil, dobânda este legală sau convențională, fiind datorată de la data scadenței facturii; creditorul fiind în drept să obțină îndeplinirea exactă și la timp a obligațiilor, iar atunci când, fără justificare, debitorul nu-și execută obligația, are dreptul la daune interese, creditorul având dreptul la repararea integrală a prejudiciului, potrivit art. 1531 din Codul civil.
În cazul obligațiilor bănești, conform art. 1535 din Codul civil la care face trimitere Legea nr. 72/2013, daunele interese moratorii sunt datorate de la scadență și până la momentul plății în cuantum convențional sau legal, fără a trebui să se dovedească vreun prejudiciu.
Din Contractul depus de reclamantă a rezultat că potrivit art. 4 clientul este dator să plătească la termen sau în avans prețul serviciilor cuprins în facturi, termenul de plată fiind de 14 zile de la data emiterii. În cazul depășirii se aplică penalități conform TCG. Ori reclamanta nu a depus la dosar, deși era obligată să depună toate înscrisurile de care înțelege să se folosească, dovada că pârâtul a semnat și și-a însușit astfel condițiile generale la care contractul semnat face referire. Numai din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă modul de calcul al penalităților și dacă pârâtul a consimțit la plata unor asemenea penalități prin semnarea condițiilor generale. Faptul că a semnat condițiile speciale nu naște vreo prezumție de asumare și a condițiilor generale din moment ce specialul derogă de la general și se completează cu acesta numai dacă a fost asumat și însușit de părți. Nicio clauză contractuală nu stabilește cuantumul penalităților și data de la care s-a convenit aplicarea lor. În consecință, potrivit textelor legale menționate, cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităților de 0,5% pe zi de întârziere este neîntemeiată.
Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata taxei de reziliere pe care a calificat-o ca fiind justă despăgubire. Potrivit art. 5.1. din contract, clientul se obligă să plătească toate datoriile scadente și o despăgubire în cazul încetării Contractului înainte de expirarea duratei minime contractuale (un an conform art. 9). Potrivit acestui articol (5.1.) încetarea contractului poate avea loc la cererea pârâtului în anumite condiții. Din probele administrate nu a rezultat faptul că pârâtul ar fi solicitat încetarea contractului.
Potrivit art. 5.2. reclamanta poate rezilia contractul în cazul în care clientul nu-și respectă obligațiile contractuale, ori, din probe nu rezultă că reclamanta a înțeles să rezilieze contractul încheiat cu pârâtul și nici faptul că, în cazul în care ar fi dorit rezilierea, această sancțiune ar fi fost adusă la cunoștința pârâtului. În lipsa unor dovezi cu privire la rezilierea contractului, reclamanta nu poate pretinde despăgubiri constând în taxa de reziliere. Mai mult, din contract nu rezultă nici suma convenită de părți cu acest titlu, aceasta nefiind lichidă întrucât nu este determinată și nici nu există dovezi că aceasta ar fi determinabilă /respectiv existența unor criterii de determinare stabilite de părți).
Față de cele reținute, cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata taxei de reziliere în cuantum de 359,19 lei nu are temei legal ori contractual.
Pentru motivele expuse, instanța va admite în parte cererea și în consecință, va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1410,91 lei reprezentând servicii de telefonie furnizate și neachitate și va respinge cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 480,04 lei și a sumei de 1573,16 lei reprezentând penalități de 0,5% pe zi de întârziere, de la data scadenței până la data introducerii acțiunii și în continuare până la achitarea integrală a debitului, precum și cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 359,19 lei reprezentând taxă reziliere – clauză penală, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 1032 alin. 1 coroborat de art. 451-453 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de către reclamanta S.C. V. R. S.A., J_, CUI_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat C. R. A. din Voluntari Ilfov, .. 10, Clădirea de Birouri O21, et. 4, la .; GLOBAL CITY BUSINESS PARK, în contradictoriu cu pârâtul A. L. I. cu domiciliul în sector 3, București, .-0, CNP_ și în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1410,91 lei reprezentând servicii furnizate și neachitate.
Respinge cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 480,04 lei și a sumei de 1573,16 lei reprezentând penalități de 0,5% pe zi de întârziere, de la data scadenței până la data introducerii acțiunii și în continuare până la achitarea integrală a debitului, precum și cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 359,19 lei reprezentând taxă reziliere – clauză penală, ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel la Tribunalul București, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Dată în Camera de consiliu și pronunțată în ședința publică azi, 08.02.2016.
Președinte, Grefier,
V.-I. I. M. N.
Red./Tehnored. jud. I.V.I.
4 ex/25.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1491/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 887/2016.... → |
|---|
