Plângere contravenţională. Sentința nr. 1491/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1491/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 1491/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1491
Ședința publică din data de 09.02.2016
Instanța constituită din:
Președinte – E. Ș.
Grefier – N. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de petenta S. M. în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 26.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 09.02.2016 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 09.04.2015 sub nr._, petenta S. M. în contradictoriu cu intimata C. L. Sector 3, Direcția Ordine Publică Parcuri, Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat în data de 18.03.2015, ca netemeinic și nelegal și desființarea tuturor sancțiunilor dispuse prin acesta; în subsidiar, constatarea netemeiniciei sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal atacat și înlocuirea sancțiunii din amendă în cuantum de 300 lei cu amendă minimă sau avertisment.
În motivare, petenta a arătat că în data de 18.03.2015 se îndrepta spre casă cu animalul de companie, când a fost oprită de ofițerul de poliție P. V. din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 3, care i-a comunicat faptul că a observat cum plimba animalul de companie pe spațiul verde din parcul amplasat în spatele blocului unde locuiește.
De asemenea, a mai arătat că urmare a acestei constatări unilaterale și neîntemeiate, agentul constatator a reținut că fapta săvârșită este sancționată de art.42 lit.a din HCGMB 120/2010 și i-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei.
Petenta a nenționat că animalul de companie - câinele este din rasa bichon și cântărește 9 kg, acesta aflându-se ținut în lesă, potrivit art.34 alin.1 lit.c din Anexa 1 la HCGMB 120/2010, iar în prealabil doamna P. V. probabil a putut observa că ea a respectat art. 34 alin. 1 lit. a din Anexa 1 la HCGMB 120/2010, astfel a deținut materiale de curățenie pe care le-a și folosit în vederea salubrizării spațiului public. Mai mult decât atât, a precizat că se afla în trecere cu animalul de companie pe zona asfaltată a acelui parc, iar nu pe spațiul verde, îndreptându-se spre casă, când s-a oprit câteva secunde, să salute o cunoștință. Agentul constatator a susținut însă contrariul în procesul-verbal atacat, deoarece patrupedul a pășit numai pe spațiul verde, după care l-a adus lângă ea, pe spațiul asfaltat, avându-se în vedere faptul că pe tot parcursul plimbării, acesta a fost ținut în lesă.
Așadar, petenta a solicitat instanței să constate netemeinicia procesului-verbal atacat pentru inexistența faptei pretins constatate de agentul constatator pentru motivele prezentate.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, raportat la art. 16 alin. 1 din OUG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, petenta a învederat instanței că mențiunile cu privire la arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, evaluarea eventualelor pagube pricinuite nu au fost făcute de către agentul constatator care a încheiat procesul-verbal.
Cu privire la indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, agentul constatator a consemnat că fapta comisă încalcă prevederile art.34 alin.1 lit.b, iar sancțiunea este prevăzută de art.42 lit.a, ambele articole din HCGMB 120/2010. Art. 34 alin. 1 lit. b și art. 42 lit. a, fac parte din Anexa 1 la HCGMB 120/2010, în consecință în procesul-verbal atacat nu s-a menționat în mod corect actul normativ care stă la baza aplicării sancțiunii.
Cât privește dreptul de a formula obiecțiuni în temeiul art.16 alin.7 OG nr.2/2001, petenta a precizat faptul că a solicitat agentului constatator să consemneze obiecțiunile pe care le avea, însă acesta a refuzat, motiv pentru care a părăsit locul înainte de întocmirea procesului-verbal, considerând că i se încalcă dreptul la apărare și la un proces echitabil, în consecință, acesta fiind și motivul pentru care nu a semnat procesul-verbal.
Referitor la sancțiunea aplicată, petenta a solicitat instanței să constate gravitatea redusă a faptei și să facă aplicarea dispozițiilor art. 7 din OG nr. 2/2001, procedând la înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului sau cu amenda în cuantum minim. Astfel, a menționat faptul că nu a periclitat valorile sociale referitoare la curățenia spațiilor verzi din parcurile publice, cu atât mai mult cu cât în mod constant plimbă animalul de companie în lesă, potrivit art. 34 alin. 1 lit. c din Anexa 1 la HCGMB 120/2010, respectând de asemenea, art. 34 alin. 1 lit. a din Anexa 1 la HCGMB 120/2010, deținând materiale de curățenie pe care le și folosește în vederea salubrizării spațiului public. A adăugat faptul că ea beneficiază de circumstanțe personale favorabile, neavând antecedente contravenționale, de asemenea, plătindu-și obligațiile fiscale fără întârziere, în integralitate și respectând legile în general.
În drept, au fost invocate disp. art. 16 alin. 1 și alin. 7, art. 31 din OG nr. 2/2001, art. 411 pct. 2 Cod procedură civilă, art. 34 alin.1 lit.b Și art. 42 lit.a, ambele articole din anexa 1 la HCGMB 120/2010.
Plângerii contravenționale i-a fost anexat procesul-verbal de contravenție (f.10).
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martorul D. G..
Cererea a fost legal timbrata cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.4).
La data de 28.07.2015, intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de contravenție .-OLP nr._/18.03.2015 și a amenzii aplicate petentei, în cuantum de 300 lei.
În motivare, intimata a arătat că potrivit procesului-verbal contestat, petenta a fost depistată, la data de 18.03.2015 ora 08.25 în timp ce plimba animalul companie pe spațiul verde în dreptul blocului V10 din .. 23. Procesul-verbal a fost întocmit la fața locului, iar petenta a refuzat să semneze de luare la cunoștință.
Fapta constituie contravenție conform dispozițiilor art. 34 lit. b) din H.C.G.M.B. nr.120/2010 Anexa 1 - Norme de salubrizare ale Municipiului București, iar agentul constatator a sancționat petenta contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei conform art. 42 lit.a din același act normativ, cu posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore de la comunicare.
Cât privește susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale, intimata a apreciat că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit în conformitate cu prevederile HCGMB nr. 120/2010 pentru aprobarea normelor de salubrizare și igienizare a Municipiului București și cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare iar sancțiunea a fost corect individualizată, în raport cu pericolul faptei contravenționale și în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, agentul constatator aplicându-i petentei amendă în cuantum corect.
Intimata a învederat instanței că niciuna dintre criticile petentei nu sunt de natură a atrage nulitatea procesului vorba contestat. Astfel, la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție petenta a refuzat să semneze de luare la cunoștință, fapt menționat de către agentul constatator, în conformitate cu art.19 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au dus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
În continuare, a menționat că polițiștii locali au acționat conform planului de măsuri privind prevenirea și combaterea încălcării prevederilor legale de către posesorii de animale, plan adoptat ca urmare a numărului mare de sesizări ale cetățenilor, înregistrate la Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3, cu privire la disconfortul creat de către deținătorii de animale de companie prin numărul de animale deținute, agresivitatea acestora, dar mai ales prin neîndeplinirea obligațiilor de igienizare, concretizată prin neîndepărtarea mizeriei provenite de la animale pe timpul plimbării acestora pe domeniul public (parcuri, spații verzi, în locurile de joacă destinate copiilor, alei, trotuare, parcări de reședință, spațiile împrejmuite aferente imobilelor de locuit, etc);
Intimata a arătat că potrivit jurisprudenței CEDO dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolută din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO în măsura în care statul respectă limite rezonabile, avându-se în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când admnistrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999). Astfel, deși contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului" dincolo de orice îndoială. În plus, în cauza N. G. împotriva României din 03.04.2012, Curtea de la Strasbourg a reținut că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de temeinicie car poate fi răsturnată de către petent în măsura în care administrează un probatorii corespunzător.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205-208 C.proc.civ., O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ș completările ulterioare și pe dispozițiile H.C.G.M.B. nr. 120/2010 privind aprobarea Normelor de salubrizare și igenizare ale Municipiului București.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri (f.19-22).
Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă în baza art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.
La data de 25.09.2015 petenta S. M. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de către Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3, solicitând admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și în principal anularea procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._, ca netemeinic si nelegal si desființarea tuturor sancțiunilor dispuse prin acesta, iar în subsidiar, constatarea netemeiniciei sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal atacat și înlocuirea sancțiunii din amenda în cuantum de 300 lei cu avertisment sau amenda minimă.
În motivare, petenta a arătat că intimata a precizat faptul că niciuna din criticile ei nu sunt de natură a atrage nulitatea procesului-verbal, însă ea a dorit să atragă atenția asupra faptului că nu a solicitat acest lucru, ci a solicitat în principal anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, ca netemeinic și nelegal și desființarea tuturor sancțiunilor dispuse prin acesta, iar în subsidiar, constatarea netemeiniciei sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal atacat și înlocuirea sancțiunii din amenda în cuantum de 300 lei cu avertisment sau amenda minimă.
De asemenea, petenta a învederat faptul că intimata a susținut faptul că era necesar să fie sancționate agresivitatea animalelor de companie și neîndeplinirea obligațiilor de igienizare. În acest sens, a precizat că în ceea ce privește agresivitatea, animalul de companie-câinele este din rasa bichon și cântărește 9 kg, acesta aflându-se ținut în lesă, potrivit art. 34 alin. 1 lit. c din Anexa 1 la HCGMB 120/2010, neexistând posibilitatea ca acesta să fie agresiv. Mai mult, în ceea ce privește neîndeplinirea obligațiilor de igienizare, a respectat 34 alin. 1 lit. a din Anexa 1 la HCGMB 120/2010, astfel că a deținut materiale de curățenie pe care le-a și folosit în vederea salubrizării spațiului public.
Referitor la prezumția de legalitate menționată de către intimată prin întâmpinare, aceasta prezumție nu are caracter absolut astfel că potrivit CEDO prezumția de legalitate și de adevăr a procesului verbal de contravenție este o prezumție "lipsită de rezonabilitate" și că, astfel, ea violează art. 6 al Convenției, respectiv dreptul la un proces echitabil. In opinia Curții, modul în care prezumția de legalitate în materie contravențională este percepută de unele instanțe de judecată din țările europene, printre care și cele din România, echivalează cu o nerespectare a prezumției de nevinovăție.
In același sens, Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 70/21.02.2013 a statuat în sensul în care procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură, iar cel ce a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului.
Astfel cum se poate observa în urma unei analize succinte a procesului-verbal, mențiunile cu privire la arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, evaluarea eventualelor pagube pricinuite, nu au fost făcute de către agentul constatator care a încheiat procesul-verbal. Lipsa unei descrieri amănunțite a tuturor împrejurărilor de fapt, știrbește contravenientului posibilitatea intervenirii unei cenzuri efective din partea organului judecătoresc și în final pronunțarea unei sentințe rezultate în urma unei juste și drepte judecăți, făcând loc abuzurilor autorităților publice și posibilității aplicării unor sancțiuni arbitrale.
Petenta a învederat faptul că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, acesta fiind unul scăzut, de altfel nemotivat de către agentul constatator, încălcând dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001. Mai mult, a respectat art. 34 alin. 1 lit. a și lit. c din Anexa 1 la HCGMB 120/2010, astfel încât, conduitele enumerate de intimată în întâmpinare, care merită sancționate (agresivitatea și neîndeplinirea obligațiilor de igienizare) neexistând în speță. A adăugat faptul că ea consideră că nu a periclitat valorile sociale referitoare la curățenia spațiilor verzi din parcurile publice, având în vedere că, în mod constant a plimbat animalul de companie în lesă, potrivit art. 34 alin. 1 lit. c din Anexa 1 la HCGMB 120/2010, respectând de asemenea, art. 34 alin. 1 lit. a din Anexa 1 la HCGMB 120/2010, deținând materiale de curățenie pe care le-a folosit în vederea salubrizării spațiului public.
Prin încheierea din data de 08.12.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri iar pentru petentă și proba testimonială cu martorul D. G..
La data de 02.02.2016, petenta a depus concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . OLP nr._/18.03.2015 (f.10), întocmit de un agent constatator din cadrul DGPLS3, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.34 lit.b din HCGMB nr.120/2010 Anexa 1-Norme de Salubrizare ale Municipiului București și sancționată conform art.42 lit.a din același act normativ.
În cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că la data de 18.03.2015, în jurul orei 08.25, pe ..23, petenta a plimbat animalul de companie (câinele) pe spațiul verde din parcul amplasat în lateralul blocului V10.
Procesul-verbal nu a fost semnat de către petentă, la rubrica ,,alte mențiuni,, consemnându-se că petenta refuză să semneze, iar persoanele de față refuză calitatea de martor, fiind comunicat prin poștă la data de 27.03.2015, cu confirmare de primire astfel cum rezulta din fila 20.
Cu titlu preliminar, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea și constată că aceasta a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art.31 din același act normativ.
Conform art.34 din OG nr.2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat,instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petentă în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . OLP nr._/18.03.2015, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la critica de nelegalitate formulată de petentă potrivit căreia procesul verbal nu ar fi legal întocmit pe motiv că mențiunile cu privire la arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității fapte, evaluarea eventualelor pagube pricinuite, nu au fost făcute de către agentul constatator care a încheiat procesul-verbal, instanța apreciază că descrierea faptei nu este deficitară, regăsindu-se în mod complet în cuprinsul actului contestat, fiind indicate în concret circumstanțele săvârșirii faptei de natură a permite încadrarea în drept a acesteia, iar eventuala omisiune cu privire la mențiunile anterior arătate nu atrage automat sancțiunea nulității, ci numai dacă petenta probează că prin această omisiune a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, în condițiile art.175 C.proc.civ. Or, în prezenta cauză, petenta nu numai că nu a făcut dovada niciunei vătămări, dar nici nu a învederat că i s-ar fi cauzat o vătămare și nici în ce ar fi constat aceasta.
Instanța nu va reține susținerile formulate de către petentă potrivit cărora procesul verbal nu ar fi legal întocmit pe motiv că nu s-a menționat în mod corect actul normativ care a stat la baza aplicării sancțiunii. Astfel, instanța constată că sancțiunea a fost dispusă în temeiul art.34 lit.b raportat la art.42 lit.a din HCGMB nr.120/2010 Anexa 1-Norme de Salubrizare ale Municipiului București, anexa aprobată prin art.1 HCGMB nr.120/2010 și parte integrantă din aceasta din urmă. Chiar daca nu au fost menționate ambele acte normative în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, având în vedere că instanța poate stabili în mod exact dispozițiile legale incidente prin raportare la elementele din procesul-verbal și, prin urmare, proceda la încadrarea juridică corectă a faptei imputate petentei, această lacună ce privește neindicarea expresă a Anexei 1 la HCGMB nr.120/2010, în actul atacat fiind specificată doar HCGMB nr.120/2010, nu poate atrage sancțiunea nulității absolute a actului întocmit, ci eventual doar sancțiunea nulității relative în măsura dovedirii de către petentă a producerii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Or, în speță, petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări.
Cu privire la susținerea petentei privind omisiunea agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientei dreptul de a formula obiecțiuni, instanța constată că aceasta nu se regăsește între cazurile de nulitate absolută, prevăzute în mod strict și limitativ de art.17 din OG nr.2/2001, neputând să atragă decât nulitatea relativă a procesului verbal de contravenție. În plus, instanța constată că prin omisiunea agentului constatator nu i s-a produs petentei nicio vătămare, aceasta putând să-și susțină obiecțiunile în fața instanței de judecată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, potrivit art.34 din OG nr.2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, par. 28, Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, par. 113, 23 iulie 2002). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Recent Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza N. G. contra României, 03 aprilie 2012, s-a pronunțat și a apreciat că procedura de contestare a acestuia intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal, fiind pe deplin aplicabile garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție. În cauza menționată, Curtea europeană a reținut că nu exista niciun element care să dovedească faptul că instanțele naționale ar fi avut idei preconcepute cu privire la vinovăția reclamantei. Dacă este cert că instanțele naționale așteptau ca reclamanta să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de către polițist, nu este mai puțin adevărat că această abordare era justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței. Curtea a reținut că orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță. Curtea a reținut că reclamanta s-a limitat să depună la dosar, drept probe, înscrisuri, fără a administra alte probe, respectiv proba testimonială, posibilitate oferită de lege.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției mai sus menționate reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată direct de către agentul constatator, instanța apreciază că faptele reținute de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Prin urmare, simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu sunt aduse probe ori nu se invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută.
Astfel, procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, motiv pentru care în conformitate cu dreptul intern se bucură de prezumția de legalitate și temeinice până la proba contrară. Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei nu este contrară acesteia. În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei personae de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul. ( cauza Bosoni contra Franței).
Instanța are în vedere și decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea de la Strasbourg în cauza I. P. c României (28 iunie 2011) prin care a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții este de a stabili dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V. Mechelen și alții c Țărilor de Jos, 23 aprilie 1997, par. 50).
Astfel, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, cade exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 249 C.pr.civ. potrivit cărora cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o și dovedească astfel încât petentul care contestă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa.
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției, instanța reține că petenta a fost contravențional conform dispozițiilor art.34 lit b din H.C.G.M.B. nr.120/2010 Anexa 1 - Norme de salubrizare ale Municipiului București, potrivit cărora posesorii de animale de companie au următoarele obligații în timpul plimbării animalelor pe domeniul public: să nu permită accesul animalelor de companie pe spațiile verzi din parcuri, grădina publice și cele aferente ansamblurilor de locuințe, în spațiile de joacă amenajate pentru copii, în magazine și piețe de desfacere a produselor agroalimentare. Accesul cu animalele de companie va fi permis numai în spațiile special amenajate. Nu vor fi supuși acestui regim, câinii de serviciu ai Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor.
În prezenta cauză, instanța apreciază că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție. Astfel, martorul D. G. a declarat ca la sfârșitul lunii martie anul 2015, în timp ce se îndrepta spre mașină a văzut-o pe petentă, vecina sa, plimbând câinele ținut în lesă. A menționat faptul că aceasta se afla pe alee și discuta cu o vecină iar la un moment dat câinele a pătruns pe spațiul verde din parc însă a fost tras imediat înapoi de către petentă, totul durând foarte puțin. Martorul a precizat că se afla la o distanță de aproximativ 10m de locul faptei, mai precis lângă mașina sa parcată în dreptul blocului V10 lângă parc. Totodată, martorul audiat a învederat faptul că animalul de companie se afla în lesă și sub supravegherea petentei și că acesta a pătruns pe spațiul verde o durată scurtă timp fiind imediat tras înapoi de lesă de către petentă.
Așadar, instanța reține că depoziția martorului contribuie la confirmarea situației de fapt reținute în procesul-verbal contestat fapt pentru care fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținută în sarcina petentei, respectiv cea prevăzută de HCGMB nr.120/2010 Anexa 1, iar conduita acesteia situându-se în sfera ilicitului contravențional, instanța constată că forța probantă a procesului verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cu privire la sancționarea petentei, instanța reține că aceasta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.34 lit b din H.C.G.M.B. nr.120/2010 Anexa 1 - Norme de salubrizare ale Municipiului București raportat la art.42 lit.a din același text legal.
Cu privire la individualizarea sancțiuniiaplicate petentei, instanța reține că nu rezultă din vreo probă că petenta ar fi comis fapte similare în trecut sau că ar fi avut un comportament neconform cu exigențele legii. Totodată, reținând existența faptelor cu conținut contravențional și vinovăția petentei la săvârșirea acestora, instanța apreciază că împrejurările concrete de săvârșire a faptelor imprimă acesteia un grad de pericol social redus.
Potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În acest sens, reținând pericolul social minim al faptei săvârșite de către petentă astfel cum rezultă din împrejurările concrete de comitere, gravitatea concretă a faptei săvârșite, lipsa unui prejudiciu efectiv, fiind creată exclusiv o stare de pericol, faptul că animalul de companie s-a aflat pe spațiul verde un interval scurt de timp, și având în vedere dispozițiile art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, care constituie dreptul comun in materie contravențională si care, coroborate cu cele ale art.38 alin.3 din același act normativ, permit instanței sa aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului, în raport cu criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 pentru stabilirea pericolului social al faptei, instanța apreciază că scopul stabilirii și sancționării răspunderii contravenționale poate fi atins si prin aplicarea avertismentului, potrivit art.7 și art.5 alin.5 și 6 din OG nr.2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art.7 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandă acesteia respectarea pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.
Față de considerentele expuse anterior, instanța, urmează ca în temeiul art.34 OG 2/2001, să admită în parte plângerea contravențională, să mențină procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2015 ca fiind temeinic și legal și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei cu sancțiunea avertismentului.
Cu privire la cererea privind plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat (f.4, f.43), instanța reține că potrivit art.453 C.proc.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată. Acest text de lege este aplicabil în situația în care se poate reține culpa procesuală a părții care a pierdut procesul. În speță, având în vedere că plângerea a fost admisă doar în parte, raportat la modul de individualizare a sancțiunii, instanța apreciază că nu se poate reține o culpă procesuală a intimatei în declanșarea prezentului litigiu în condițiile în care procesul de individualizare al sancțiunii este lăsat la aprecierea organului constatator. Prin urmare, istanța urmează a respinge cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de către petenta S. M., CNP_, cu domiciliul ales în București, ., parter, sector 3, în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, C._, cu sediul în București, .. 42, imobilul C1, sector 3.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale in cuantum de 300 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._/18.03.2015 cu sancțiunea avertismentului.
Respinge cererea privind cheltuielile de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea sentinței, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2016.
Președinte Grefier
E. Ș. N. D.
Redact/EȘ/Tehnored/ND /4 EX/ 29.02.2016
| ← Succesiune. Sentința nr. 738/2016. Judecătoria SECTORUL 3... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1430/2016. Judecătoria... → |
|---|
