Uzucapiune. Sentința nr. 619/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 619/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 619/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 619
Ședința publică din data de 21.01.2016
Instanța constituită din:
Președinte: N. Galațanu
Grefier: M. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantA M. S. S. și pe pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE- DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI și I. M., având ca obiect „uzucapiune”.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2016 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 la data de 26.09.2011, reclamanta M. S. Ș. a chemat în judecată pe pârâtul S. Român prin reprezentant Ministerul Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate vacanța succesorală în ceea ce privește succesiunea rămasă de pe urma decesului numitei R. STERIANA (fostă S. I. S.) și, în temeiul art. 1890 cod civil să se constate că reclamanta a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate exclusivă asupra imobilului situat în Bucureti, ., sector 5, compus din teren în suprafață de 360 mp și construcția edificată pe acesta.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat la data de 01.07.1971, mama sa, Reiciu F., a dobândit imobilul din ., sector 5, compus din construcție și teren în suprafață de 360 mp printr-o chitanță de mână de la I. N. și I. M., iar aceștia, la rândul lor dobândiseră terenul, tot printr-o chitanță de mână de la S. S. I., proprietară în baza actului de partaj voluntar din data de 20.04.1923.
Au învederat că construcția a fost edificată de familia I..
Reclamanta a susținut că în urma decesului numitei R. STERIANA nu a fost înregistrată nicio cerere privind deschiderea procedurii succesorale, astfel cum rezultă din certificatul emis de Camera Notarilor Publici la data de 19.10.2006, astfel că sunt incidente disp. art. 680 Cod civil, care prevăd că, în lipsă de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea Statului.
Reclamanta a învederat că de la data de 01.07.1971, mama acesteia – R. F. a exercitat o posesie neîntreruptă asupra imobilului din ., locuind neîntrerupt în acest imobil și comportându-se ca un adevărat proprietar, încheind pe numele acesteia toate contractele de utilități și plătind impozitul pe teren și pe clădire.
Începând cu data de 22.12.2000, data decesului mamei sale, reclamanta a continuat să locuiască în imobilul descris mai sus, suportând toate cheltuielile pe care le-a presupus.
Pentru aceste motive, îndeplinind condițiile prescripției achizitive prev.de art. 1890 din Codul civil de la 1864 și înțelegând să invoce jocțiunea posesiilor prev. de art. 1860 Cod civil, reclamanta a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani prev. de art. 1890 Cod civil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 111 C., art. 680, 1860 și 1890 Cod civil.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, cu expertiză și proba cu martori.
Reclamanta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: adresa INEP nr._/13.06.2005 (fila 5), extras din certificatul de deces (fila 6), certificat nr. 6414/19.10.2006 eliberat de Camera Notarilor Publici (fila 7), certificat de calitate de moștenitor nr. 183/12.12.2002 (fila 8), titlu de proprietate (fila 14), act de partaj voluntar (filele 9-11), chitanță de vânzare-cumpărare (fila 12), declarație, adresă DITL Sector 5 din data de 20.11.2008, raport de expertiză tehnică (filele 24-31), chitanțe, facturi.
Prin încheierea din data de 20.09.2012 s-a disjuns capătul de cerere privind uzucapiunea și s-a dispus formarea prezentului dosar, cu nr._, cu termen de judecată la data de 29.11.2012.
Prin încheierea din data de 29.11.2012, în baza art. 244 alin. 1 p. 1 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr._/301/2011.
Prin încheierea din data de 11.12.2014, constatându-se că sentința civilă nr. 8665, pronunțată în dosarul nr._/301/2011 a devenit irevocabilă, s-a admis cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă la data de 08.10.2014.
Prin încheierea din data de 12.02.2015, instanța a luat act de precizarea reclamantei în sensul că solicită introducerea în cauză a moștenitoarei soților I., pe pârâta I. M., pe lângă S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin încheierea din data de 21.05.2015, instanța a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale invocată de reclamantă.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie și în specialitatea construcții, precum și proba testimonială cu un martor, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 219).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, în baza actului sub semnătură privată intitulat „chitanță” (fila 72-73), la data de 01.07.1971, mama reclamantei M. S. Ș., numita R. F. a dobândit imobilul din București, ., sector 5, compus din construcție și teren în suprafață de 360 mp de la soții I. N. și I. M.. Aceștia, la rândul lor, au dobândit posesia terenului prin încheierea la data de 29.08.1961 a două chitanțe de mână cu proprietara S. S. I. (filele 69, 71) prin care s-a transmis terenul din București, ., în suprafață de 360 de mp pe care aceasta din urmă îl dobândise ca urmare a partajului voluntar din data de 1923 (filele 9-10).
Din declarația martorului (fila 214), rezultă că reclamanta M. S. Ș., după decesul mamei sale R. F. survenit la data de 22.12.2000, a continuat să locuiască în imobilul din adresa menționată anterior, suportând toate cheltuielile legate de acesta, aspect dovedit prin facturile de la utilități depuse (filele 43-48).
Prin sentința civilă nr. 8665/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2011 s-a constatat deschisă succesiunea defunctei R. Steriana, fostă S. I. S. și s-a constatat vacanța succesorală de pe urma acesteia.
Astfel cum rezulta din adresa Direcției Impozite și Taxe Locale Sector 5 București nr. R203899/17.10.2008 cu privire la imobilul din București, ., sector 5 au fost găsite următoarele documente: proces-verbal pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri din data de 31.01.1966 pe numele I. N. pentru Taiga nr. 1, act sub semnătură privată din data de 29.08.1961, încheiat între Ionița S. S. în calitate de vânzătoare și I. N. și I. M. în calitate de cumpărători pentru un teren de 200 mp în ., cerere pentru luare în evidență a unei clădiri din cărămidă nr._ din data de 20.02.1964 pe numele I. N. pentru Taiga nr. 1. De asemenea, se menționează că în prezent, în evidențele fiscale la adresa . figurează ca titular de rol fiscal I. N. cu imobil compus din construcție și teren în proprietate având suprafața de 200 mp (f. 84-85).
Potrivit raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, în ., sector 5 București, se identifică terenul a cărui suprafată este de 164 mp rezultați din măsurători, delimitându-se în partea de nord de . de est de imobilul nr. 50 din . de sud de imobilul nr. 2A din . partea de vest de imobilul nr. 1A din . nr. 1-2-3-4-5-6 în raportul de expertiza întocmit de expert D. M. D. (f. 173-175).
În drept, instanța reține dispozițiile art. 1890 C.civ. potrivit cărora, ,,toate acțiunile atât reale, cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care nu a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie în 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua – credință”. De asemenea, potrivit art. 1846 alin. (1) C. civ., ,,orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii” iar conform art. 1847 C. civ., ,,ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”. Totodată, potrivit art.1860 din Codul civil., „Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.”
Văzând probele administrate în cauză, instanța constată că mama reclamantei (până la decesul său din data de 22.12.2000) și ulterior numai reclamanta până în prezent au îndeplinit, cele două condiții impuse de lege, extrase din textele menționate anterior, pentru aplicarea instituției juridice a uzucapiunii de 30 de ani, și anume: existența unei posesii utile, neviciate, adică a unei posesii continue, netulburate, publice și neechivoce, fie ea de bună sau de rea-credință, și exercitarea neîntreruptă a acestei posesii timp de 30 de ani, aspecte de rezultă din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, analizate anterior, cu declarațiile martorului audiat în cauză și cu rapoartele de expertiză tehnică.
Astfel, din declarația martorului (fila 219) audiat rezultă că reclamanta si autoarea sa au exercitat o posesie continuă asupra terenului care face obiectul cauzei.
Din aceleași probe rezultă că pe parcursul acestei perioade de timp nimeni nu a pretins vreun drept asupra terenului, aspect care este de natură să susțină caracterul netulburat al posesiei. În același sens se interpretează și relațiile comunicate de către Instituția Prefectului Municipiului București (fila 194), în conformitate cu care pentru imobilul din București, ., referitor la atribuirea în proprietate a terenurilor prin ordin al prefectului în conformitate cu disp. art. 36 alin. 2 și 3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, nu au fost identificate ordine de prefect sau titluri de proprietate. Totodată, nu se regăsesc notificări având ca obiect imobilul de mai sus depuse în baza Legii nr. 10/2001.
Caracterul public al posesiei reiese din însăși natura de bun imobil a obiectului litigiului care împiedică exercitarea unei posesii pe ascuns. De altfel, publicitatea posesiei rezultă din ansamblul probator administrat, în sensul că reclamanta și autoarea sa sunt cunoscuți drept proprietari al imobilului, calitate care nu le-a fost contestată de nicio persoană, iar din 1971 și în prezent, reclamanta și mama sa au achitat impozitele aferente proprietății.
Caracterul neechivoc al posesiei, respectiv că reclamanta și mama sa au intrat în stăpânirea imobilului – teren cu intenția de a se comporta în calitate de proprietari și nu cu intenția de a-l deține pentru altul este susținut de prezumția relativă de neprecaritate instituită de art. 1854 C. civ. care se coroborează cu atitudinea acesteia de a se impune în calitate de proprietar.
Cea de-a doua condiție, respectiv exercitarea neîntreruptă a posesiei timp de 30 de ani este, de asemenea, îndeplinită în cauză, fiind dovedit momentul începerii posesiei utile, respectiv la data de 01.07.1971 prin încheierea chitanței de mână cu posesorii acestuia I. N. și I. M.. Astfel, mama reclamantei, împreună cu reclamanta beneficiază de prezumția relativă de continuitate stabilită de art.1850 din Codul civil, potrivit căreia posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat tot timpul intermediar. Nefăcându-se proba contrarie de către pârâtă, rezultă că mama reclamantei împreună cu reclamanta au exercitat o posesie neîntreruptă asupra imobilului, obiect al litigiului, din 1971 până în prezent, respectiv de peste 30 de ani.
Față de îndeplinirea acestor două condiții, instanța constată că, în baza art. 1890 C. civ., coroborat cu art. 1860 Cod civil, reclamanta M. S. Ș. a dobândit, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 164 mp, situat în ., sector 5 București, identificat prin punctele nr. 1-2-3-4-5-6 în raportul de expertiză întocmit de expert D. M. D..
În ceea ce privește construcțiile C1-clădire de locuit și C2-magazie, instanța reține că, pe baza probelor administrate, în anul 1971 mama reclamantei a cumpărat terenul împreună cu construcția edificată de către I. N. și I. M., astfel cum rezultă din adresa Direcției Impozite și Taxe Locale Sector 5 București nr. R203899/17.10.2008 cu privire la imobilul din București, ., sector 5, în cuprinsul căreia s-a menționat cererea pentru luare în evidență a unei clădiri din cărămidă nr._ din data de 20.02.1964 pe numele I. N.. Chitanța de mână încheiată de aceștia cu mama reclamantei a avut ca obiect atât terenul, cât și construcția existentă pe acesta, identificată sub denumirea C1-clădire de locuit și C2-magazie în raportul de expertiză întocmit de expert tehnic E. Hintea, (filele 206-214), cu o valorea de circulație de_ de lei, construcție formată din trei camere, trei holuri, baie, bucătarie, cămară, cu suprafață utilă de 76,46 mp (f. 223-231).
Construcția din anul 1961 este formată din casă, compusă din 3 camere, vestibul, 2 holuri, bucătărie, baie și cămară, construită din bolțari de ciment, planșeu de lemn și acoperiș din tablă.
Reclamanta, împreună cu mama sa, s-au comportat ca proprietari în ceea ce privește terenul din ., sector 5, cum s-a reținut anterior, motiv pentru care, cu privire la construcțiile edificate pe acest teren, devin incidente regulile accesiunii imobiliare privită ca prelungire legală a dreptului proprietarului lucrului considerat principal asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acest lucru, prelungire justificată de caracterul exclusiv și absolut al dreptului de proprietate. Astfel, potrivit art. 482 raportat la art. 480 din Codul civil, pământul este considerat lucru principal și proprietatea asupra lui dă dreptul și asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acesta într-un mod natural sau artificial, proprietatea pământului cuprinzând în sine proprietatea suprafeței și a subfeței lui, așa cum dispune art.489 din Codul civil.
Un astfel de accesoriu îl reprezintă și construcțiile, iar proprietarul terenului dobândește prin intermediul accesiunii, ca urmare a exercitării atributelor dreptului său absolut și proprietatea construcțiilor aflate pe acel teren. Or, așa cum rezultă din probele administrate în cauză și analizate anterior, mama reclamantei și reclamanta au dobândit pe terenul descris anterior construcțiile identificate prin raportul de expertiză, reclamanta devenind așadar, ca efect al accesiunii, și proprietar asupra construcției menționate.
Față de aceste considerente, având în vedere că pretențiile reclamantei sunt întemeiate doar cu privire la suprafața de teren de 164 de metri pătrați, astfel cum a rezultat din măsurători, instanța va admite în parte acțiunea și, în consecință, va constata că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 164 mp situat în Bucuresti, ., sector 5, identificat prin punctele nr. 1-2-3-4-5-6 în raportul de expertiza întocmit de expert D. M. D. și prin accesiune imobiliară artificială dreptul de proprietate asupra construcției situate pe acest teren, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiza specialitatea construcții întocmit de expert E. Hintea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. S. Ș. cu dom ales la Cabinet Avocat B. L. I., cu sediul profesional în București, ., ., ., sector 5 în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI cu sediul în București, sector 2, .. 13 și I. M., domiciliată în București, sector 5, Calea Rahovei, nr. 356, ., ..
Constată că reclamanta a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 164 mp situat în Bucuresti, ., sector 5, identificat prin punctele nr. 1-2-3-4-5-6 în raportul de expertiza întocmit de expert D. M. D..
Constată că reclamanta a dobândit prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra construcției situate pe acesta, formată din trei camere, trei holuri, baie, bucătarie, cămară, cu suprafață utilă de 76,46 mp.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 21.01.2016.
Președinte, Grefier,
N. Galațanu M. P.
GN/PM/5ex/16.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1249/2016.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1174/2016. Judecătoria... → |
|---|
