Acţiune în constatare. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 14073/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._/4/2015
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 16 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. C.
Grefier: F. M.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâta G. O. C., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea în cauză la data de 09.11.2015 și 16.11.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29.04.2015 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamanta C. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta G. O. C., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună constatarea calității sale de unică și exclusivă proprietară a apartamentului situat în București, sector 4, ., ., . două camere și dependințe, în suprafață utilă de 53 mp, înscris în CF nr._-C1-U52 (nr. vechi 6180) a Municipiului București-sector 4, nr. cadastral_-C1-U52 (nr. cadastral vechi 483/59) dobândit prin cumpărare în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1121/07.02.2000 din bani proprii; constatarea dobândirii de către reclamantă în proprietate exclusivă ca bun propriu a apartamentului situat în București, sector 4, ., ., . la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu C. R.-G. din anul 1971 până la data decesului acestuia survenit la data de 04.07.2003, pârâta fiind fiica acestora. În timpul căsătoriei soții au dobândit din fonduri comune și în regim de bun comun apartamentul de 3 camere situat în București, sector 4, ., ., parter, ., în anul 1997, reclamanta i-a dat pârâtei suma de 50 000 000 lei vechi, bani proprii proveniți din valorificarea bunurilor din succesiunea tatălui său și din veniturile proprii, cu care pârâta, împreună cu viitorul său soț, a cumpărat apartamentul nr. 59 din același . a precizat că în anul 2000, pârâta i-a vândut apartamentul nr. 59 pentru suma de_ lei vechi, fiind înscrisă în CF ca unica și exclusiva proprietară a acestuia, în cotă de 1/1 și deși la acea dată reclamantă era căsătorită, pârâta a știut că apartamentul nu este bun comun, ci bun propriu al reclamantei. A mai arătat reclamanta că în urma decesului soțului său în 2003, știind că este proprietara exclusivă a apartamentului de la nr. 59, a renunțat în favoarea pârâtei la succesiunea fostului său soț și tată al pârâtei, iar ca urmare, în masa succesorală a fost inclus numai apartamentul de la nr. 58 și ½ dintr-un teren bun propriu al defunctului.
De asemenea, a mai arătat reclamanta că a achitat impozitul datorat pentru apartamentul nr. 59, a făcut acte de administrare și posesie exclusivă și nu a avut nicio opoziție din partea fiicei sale până în primăvara anului 2015 când aceasta a convocat-o la mediere și i-a solicitat să-i facă acte de transmitere în proprietate a apartamentului nr. 59. De aceea, reclamanta a solicitat să se constate că apartamentul a fost dobândit din banii proprii, fiind bun propriu al reclamantului și nu bun comun al său și al fostului soț și fiind înscrisă în CF ca unică proprietară încă din anul 2000, când soțul său era în viață. A mai precizat că înscrierea în CF este opozabilă fostului soț și pârâtei.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei și proba cu martorul B. V., agentul imobiliar prin intermediul căruia a achiziționat apartamentul prima dată și care cunoaște modul de achitare a prețului. În acest sens, a anexat cererii, în copii conforme cu originalul, următoarele înscrisuri: contract vânzare-cumpărare .-9), contract vânzare-cumpărare nr. 307/27.08.1997 .,11), împuternicire (f. 12), contract vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1121/07.02.2000 (f. 13,14), extras CF (f. 15,16), certificat de moștenitor nr. 104/29.10.1996 (f. 17,18), dovada proveniență sumă contract autentificat sub nr. 466/28.01.1998 (f. 19,20), act constitutiv . (f. 21-24), certificat de atestare fiscală (f. 25), dovada achitării impozitelor și taxelor locale (f. 26-35), certificat deces C. R. (f. 36), declarație autentică renunțare la succesiune (f. 37), certificat de moștenitor nr. 197/19.12.2003 (f. 38,39), act de partaj autentificat sub nr. 3190/19.12.2003 (f. 40-42), invitație la mediere și proces-verbal al ședinței de mediere (f. 44,45), CI C. A. (f. 46).
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că apartamentul nr. 59 a fost inițial dobândit de aceasta și fostul soț, L. P., ulterior fiind înstrăinat părinților pârâtei, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1121/07.02.2000, convenția fiind încheiată cu mama sa, căsătorită la acel moment. În urma decesului tatălui pârâtei, bunurile din masa succesorală au fost dezbătute succesiv de-a lungul mai multor ani, pârâta arătând că are calitatea de coproprietară în cotă de ½, alături de reclamantă, asupra apartamentului nr. 59. A mai arătat aceasta că suma cu care a fost dobândit imobilul (50.000 lei) nu s-a constituit din sursele proprii ale mamei sale, bunurile moștenite de reclamantă fiind valorificate în anul următor, respectiv la data de 28.01.1998, iar reclamanta nu mai realiza venituri din salariu ori alte activități independente începând cu data de 01.09.1991.
A mai precizat pârâta că faptul că a suplimentat certificatul de moștenitor cu apartamentul nr. 59 abia ulterior nu echivalează cu o recunoaștere din partea sa a dreptului de proprietate al reclamantei și că de-alungul timpului a administrat împreună cu aceasta imobilul, care a fost închiriat diverselor persoane și de a cărui renovare/modernizare și întreținere propriu-zisă s-a ocupat. În final, a arătat că în prezent, cu privire la apartament, a fost încheiat un contract de comodat, care în fapt ascunde un contract de închiriere, iar conflictul dintre părți a pornit de la comportamentul persoanelor care locuiesc în imobil.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ., art. 453 C.pr.civ.,
În dovedirea cererii, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu martorul M. L. și a anexat la dosar, în copii conforme cu originalul următoarele înscrisuri: CI (f. 64), sentința civilă nr. 3229/23.03.2000 (f. 65), certificat de căsătorie . nr._ (f. 66), certificat de deces . nr._ (f. 67), declarație de renunțare la succesiune nr. 3177/18.12.2003 (f. 68), certificate de moștenitor (f. 69-75), încheiere de intabulare (f. 76), extras de carte funciară din 28.04.2015 (f. 77,78), carnet de muncă (f. 79-94), decizie de impunere (f. 95), contract de închiriere nr._/29.01.2003 (f. 96), contract de împrumut de folosință din 19.02.2015 (f. 97), procese-verbale mediere (f. 98,99), chitanțe plată întreținere perioada 17.12._10 (f. 100-113), extrase de cont (f. 114,115), facturi fiscale și dovada achitării onorariului de mediator și de avocat (f. 116-118,121-124), extras e-mail convocare (f. 120).
În data de 17.07.2015 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat în respingerea ca neîntemeiate a apărărilor pârâtei întrucât pârâta nu a administrat și nu a avut dispoziția juridică a imobilului, nu a achitat cheltuielile apartamentului și totodată refuză să îi restituie actele și alte obiecte aparținând reclamantei. A mai precizat că certificatul de moștenitor deținut de pârâtă nu are decât caracter declarativ, reclamantei nefiindu-i comunicată încheierea de carte funciară prin care din proprietară în cotă de 1/1 să fie trecută în cotă de 1/2 și nu îi este opozabilă.
Totodată, reclamanta și-a modificat și precizat cererea introductivă, în sensul că apartamentul nr. 59 a fost achiziționat din banii obținuți din succesiunea tatălui său, prin vânzarea unui imobil moștenit, iar altă parte din suma pe care a avut-o ca succesoare a mamei sale Damainova V. și a solicitat încuviințarea suplimentării probatoriului cu martora Damianof E..
În cauza a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii L. M. și B. V. .
Analizând lucrările dosarului, prin prisma cererii formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 27.08.1997, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNPA, notar C. Petras, pârâta și L. P. D. au dobândit, fiecare în cote legale, dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în București, sector 4, ., ., . două camere și dependințe, în suprafață utilă de 53 mp, înscris în CF nr._-C1-U52 (nr. vechi 6180) a Municipiului București-sector 4, nr. cadastral_-C1-U52 (nr. cadastral vechi 483/59).
La data de 07.02.2000, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 1121 la BNP A. Surubaru, pârâta și soțul acesteia au vândut imobilul din București, sector 4, ., ., . două camere și dependințe, în suprafață utilă de 53 mp, înscris în CF nr._-C1-U52 (nr. vechi 6180) a Municipiului București-sector 4, nr. cadastral_-C1-U52 (nr. cadastral vechi 483/59) către reclamanta C. A. care era căsătorită cu C. R. G..
La data de 04.07.2003, C. R. G. a decedat așa cum reiese din certificatul de deces aflat la fila 67 din dosar, reclamanta C. A. fiind renunțătoare la moștenirea acestuia așa cum rezultă din declarația de renunțare autentificată sub numărul 3177 din data de 18.12.2003 la BNP Expert, aflată la fila 68 din dosar.
La data de 27.04.2015 a fost emis un certificat de moștenitor suplimentar cu numărul 37 la BNP Expert aflat la fila 71 din dosar prin care cota de ½ din imobilul din București, sector 4, ., ., . două camere și dependințe, în suprafață utilă de 53 mp, înscris în CF nr._-C1-U52 (nr. vechi 6180) a Municipiului București-sector 4, nr. cadastral_-C1-U52 (nr. cadastral vechi 483/59) aparține pârâtei în calitate de moștenitoare a lui C. R. G., iar cealaltă cotă de ½ aparține reclamantei în calitate de soție supraviețuitoare ca bun propriu dobândit în timpul căsătoriei.
Față de situația de fapt expusă mai sus, instanța constată că acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată.
Potrivit art. 31 din Codul Familiei, în vigoare la data achiziționării bunurilor nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot: a) bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei; b) bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune; c) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti; d) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri; e) indemnitatea de asigurare sau despagubire pentru pagube pricinuite persoanei; f) valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.
Din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 1121 la data de 07.02.2000 la BNP A. Surubaru, pârâta și soțul acesteia au vândut imobilul din București, sector 4, ., ., . două camere și dependințe, în suprafață utilă de 53 mp, înscris în CF nr._-C1-U52 (nr. vechi 6180) a Municipiului București-sector 4, nr. cadastral_-C1-U52 (nr. cadastral vechi 483/59) către reclamanta C. A. care era căsătorită cu C. R. G..
Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 1121 la data de 07.02.2000 la BNP A. Surubaru, reclamanta, căsătorită cu C. R. G. au achitat suma de_ lei vechi.
Conform art. 30 din codul familiei în vigoare la data dobândirii bunului,bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor. Orice conventie contrara este nula. Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.
Astfel, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada că suma de_ lei vechi achitată cu ocazia dobândirii imobilului din București, sector 4, ., ., . două camere și dependințe, în suprafață utilă de 53 mp, ar fi fost din fonduri proprii pentru a putea interveni subrogatia prevăzută de art. 31 lit. f din C. familiei și de aceea, bunul a intrat în comunitatea de bunuri a soților și în mod corect prin certificatul de moștenitor numărul 37 din data de 27.04.2015 emis de BNP Expert, cota de ½ din imobilul din București, sector 4, ., ., . în calitate de moștenitoare a lui C. R. G., reclamanta fiind renunțătoare, iar cealaltă cotă de ½ aparține reclamantei în calitate de soție supraviețuitoare ca bun propriu dobândit în timpul căsătoriei.
Instanța constată că reclamanta nu a solicitat constatarea nulității absolute a acestui contract, iar potrivit legii, actul autentic are deplină credință în privirea oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată. Fiind un act valabil, care a intrat în circuitul civil și produce efecte juridice, nu se poate aprecia, peste cuprinsul unui act autentic și fără a se solicita anularea acestuia pe baza unui probatoriu amplu, pertinent și concludent, că voința cumpărătorului ar fi fost alta decât cea inserată în cuprinsul actului autentic, respectiv ca acel imobil să devină bun comun.
În ceea ce privește susținerile reclamantei cum că fondurile pentru achiziționarea apartamentului de către pârâtă în anul 1997 au fost din banii săi exclusiv, nu au relevanță în cauză, având în vedere că, indiferent de sursa acestora, nu s-a dovedit intenția reclamantei de achiziționare a bunului pentru ea exclusiv, aceștia au fost oferiți fiicei, putând fi interpretat la acel moment ca și dar manual, astfel că acești bani au ieșit definitiv din patrimoniul reclamantei.
Pentru a putea interveni subrogatia prevăzută de art. 31 lit. f, este necesar să existe valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare, însă, în cazul de față, așa cum s-a arătat, la momentul în care au fost dați pârâtei banii pentru achiziționarea apartamentului, indiferent care era sursa banilor, din fonduri proprii sau comune, s-a întrerupt legătura subrogației și valorii de înlocuire, deoarece, nu s-a făcut dovada intenției clare la acel moment, în 1997, că achiziționarea apartamentului a fost pentru reclamantă, ci, din acte și din motivarea cererii de chemare în judecată reiese că de fapt a fost un dar manual care nu poate fi revocat. Mai mult, pentru a putea interveni subrogația era necesar ca bunul achiziționat din bani proprii să fie tot pe numele reclamantei, în 1997, nu în anul 2000.
De aceea, nici faptul că reclamanta ar fi stat in imobil sau ar fi făcut acte de administrare nu poate înlătura situația juridică rezultată din actele autentice și care demonstrează anumite operațiuni juridice, contractele autentice fiind încă în ființă arată că bunul a fost dobândit de reclamanta și soțul acesteia în timpul căsătoriei ca și bun comun, iar reclamanta are o cotă de ½, în timp ce pârâta o cotă de ½ în calitate de unică moștenitoare a soțului reclamantei.
Față de această situație, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 din C.p.civ., va obliga reclamanta să achite pârâtei suma de 3000 lei onorariu avocat redus având în vedere complexitatea nu tocmai mare a cauzei și durata de soluționare a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. A. cu domiciliul procesual ales la C.. Av. S. B. din București, . 1, . 2, . în contradictoriu cu pârâta G. O. C., cu domiciliul procesual ales la SCPA A., R. și Asociații din București, . 44, ..1, ., ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta să achite pârâtei suma de 3000 lei onorariu avocat redus.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.11.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. CC/Dact. MF/ 4 ex.
| ← Evacuare. Hotărâre din 13-11-2015, Judecătoria SECTORUL 4... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 385/2015. Judecătoria... → |
|---|
