Pretenţii. Sentința nr. 26/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 14709/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
….
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 26.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – I. P.
GREFIER – D. E.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii formulate de reclamanții P. A. și T. S., în contradictoriu cu pârâtul S. V. Ș., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică de la termenul din 15.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat succesiv pronunțarea pentru data de azi, 26.11.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 16.01.2015, precizată la data de 11.06.2015, reclamanții P. A. și T. S. au chemat în judecată pe pârâtul S. V. Ș., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat la plata sumei de 30.000 lei către reclamantul P. A., respectiv, 1.500 euro către pârâtul T. S., reprezentând împrumut nerestituit, plus dobânda legală penalizatoare, calculată de la data introducerii acțiunii până la achitarea integrală a debitului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că în cursul lunii februarie au împrumutat pârâtului sumele respective, în virtutea relațiilor existente, pârâtul fiind ginerele reclamantului P. A. și prieten al reclamantului T. S.. Din acest motiv a existat o imposibilitate morală de a preconstitui un înscris și nu a fost fixat un termen cert pentru restituire.
Prin înscrisul olograf din data de 14.09.2012 pârâtul a recunoscut debitul și s-a angajat să îl achite până în luna noiembrie 2013, obligație ce nu a fost îndeplinită.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 2162 și urm. Cod civil, art. 192 Cod procedură civilă, OG nr. 13/2011.
Deși legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a solicita probe.
Instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
În luna februarie 2012 între părțile în litigiu s-a încheiat un contract de împrumut de consumație prin care pârâtul a împrumutat de la reclamantul P. A. suma de 30.000 lei și de la reclamantul T. S. suma de 1.500 euro.
Instanța reține că între părți nu s-a încheiat un contract în formă scrisă, însă la dosar a fost depusă o declarație redactată și semnată de către pârât prin care acesta recunoaște primirea unei sume totale de 10.000 euro, pe care se angajează să o restituie cel mai târziu în luna noiembrie 2013 (fila 15). De asemenea, la dosar a fost depusă corespondență electronică purtată între părți prin care pârâtul recunoaște obligația de plată (filele 14, 17).
Trebuie menționat că pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței pentru a contesta scrierea sau semnătura, astfel încât suntem în prezența unei mărturisiri extrajudiciare, în conformitate cu art. 1204 Vechiul Cod civil, ce are forța probantă a unui început de dovadă scrisă.
Această dovadă se coroborează cu împrejurarea lipsei nejustificate a pârâtului la interogatoriu, pe care instanța, în temeiul art. 358 Noul Cod procedură civilă, o apreciază ca fiind un început de dovadă în folosul părții adverse.
De asemenea, reclamanții au depus la dosar extrase de cont din care rezultă că, la datele de 21.02.2012 și 28.02.2012, sumele de bani ce fac obiectul acțiunii au fost depuse într-un cont al cărui titular era pârâtul (filele 11-13).
Instanța mai reține că suntem în prezența unei imposibilități morale de preconstituire a probei scrise, excepție de la regulile instituite de art. 1191 Vechiul cod civil în materia dovedirii actelor juridice. Deși această excepție nu este consacrată legislativ, este unanim admisă în practică și jurisprudență, iar pârâtul nu s-a prezentat pentru a contesta relațiile de rudenie, respectiv, prietenie, invocate de reclamanți.
Mai reține instanța că reclamanții nu au dovedit data scadenței celor două contracte de împrumut încheiate cu pârâtul.
În aceste condiții, devin aplicabile prevederile art. 1582 Vechiul Cod civil, termenul restituirii urmând a fi determinat de instanță, în funcție de împrejurările cauzei. Având în vedere că de la data încheierii contractelor și până la momentul introducerii acțiunii au trecut aproape trei ani, precum și cuantumul sumei împrumutate, unul rezonabil, instanța consideră că suntem în prezența unei creanțe exigibile, fiind împlinit termenul restituirii.
În materia obligațiilor de rezultat, cum este cea care decurge dintr-un contract de împrumut de consumațiune, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor. Astfel, în speță, reclamanții au obligația de a proba existența în sarcina părții adverse a obligației de restituire derivând din încheierea convenției guvernate de dispozițiile art. 2158 și urm. Noul Cod civil, iar pârâtul, la rândul său, are obligația de a proba executarea acestei obligații sau stingerea acesteia într-un alt mod prevăzut de art. 1615-1634 Noul Cod civil. Or, deși reclamanții au făcut dovada ce le incumba, așa cum am arătat în paragraful precedent, pârâtul nu a făcut dovada stingerii obligației, neformulând întâmpinare și lipsind nejustificat la interogatoriu.
Prin urmare, instanța apreciază că pârâtul nu și-a executat până în prezent obligația de restituire a sumelor de bani împrumutate, astfel încât, față de dispozițiile art. 1350 și art. 2164 Noul Cod civil, va admite acțiunea și va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 30.000 lei către reclamantul P. A. și a sumei de 1.500 euro, în echivalent în lei la data plății, către reclamantul T. S..
Pentru o reparare integrală a prejudiciului, în temeiul art. 1 alin. 3 și a art. 3 alin. 2 din OG nr. 13/2011, va obliga pârâtul la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data introducerii acțiunii până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 453 Noul Cod de procedură civilă, va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată, formulată de reclamanții P. A. și T. S., ambii cu domiciliul ales la S.C.P. D. & Asociații, cu sediul în București, . nr. 55, Vila nr. 6, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul S. V. Ș., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4.
Obligă pârâtul la plata sumei de 30.000 lei către reclamantul P. A., plus dobânda legală penalizatoare, calculată de la data introducerii acțiunii până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pârâtul la plata sumei de 1.500 euro, în echivalent în lei la dată plății, către reclamantul T. S., plus dobânda legală penalizatoare, calculată de la data introducerii acțiunii până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pârâtul la plata sumei de 1.710 lei către reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.I.P./Dact.D.E./5ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria... | Evacuare. Hotărâre din 13-11-2015, Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
