Contestaţie la executare. Sentința nr. 385/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 385/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 385/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 385
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - VERONICA SÎRBU
Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul S. Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimatul I. A., având ca obiect contestație la executare și suspendare executare silită.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea în cauză la data de 14.01.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 13.03.2013 sub nr._ contestatorul S. Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, a formulat în contradictoriu cu intimatul I. A. contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul nr. 44/2013 al B.E.J.A. D., I. și Crafcenco, solicitând suspendarea executării până la soluționarea contestației și anularea tuturor formelor de executare.
În motivare, contestatorul a arătat, în primul rând, că executorul nu a respectat art. 665 alin. 1 și alin. 3 C.p.c., în conformitate cu care în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita să se dispună încuviințarea executării silite de către instanța de executare.
În al doilea rând, s-a precizat că actele de executare au fost efectuate cu încălcarea O.G. nr. 22/2002 și a termenului de 6 luni prevăzut de acest act normativ, procedura executării silite având un caracter subsidiar și putându-se recurge la aceasta numai în ipoteza neexecutării de bunăvoie a obligației în termenul de 6 luni, care curge de la primirea somației de plată.
În al treilea rând, s-a contestat suma de 43.863 lei stabilită de executorul judecătoresc drept echivalent în lei al sumei de 10.000 euro, criticându-se totodată cuantumul onorariul executorului judecătoresc.
În drept, contestatorul a invocat art. 711 – art. 718 alin. 1 C.p.c., art. 7 din O.G. nr. 22/2002, solicitând judecarea în lipsă.
Acesta a solicitat proba cu înscrisurile anexate cererii.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 7 din O.G. nr. 22/2002.
La data de 21.06.2013 contestatorul a depus o cerere completatoare prin care a precizat că formulează contestația și împotriva procesului-verbal din data de 06.06.2013, prin care s-au stabilit în sarcina debitorului suma de 1684,42 euro, pentru aceleași motive expuse în contestație. Acesta a criticat, de asemenea, onorariul de avocat de 2000 lei.
Ca urmare a dispoziției instanței, la data de 20.09.2013 a fost depus dosarul de executare nr. 44/2013 (fila 33 și urm.).
Intimatul a depus întâmpinare la data de 12.11.2013 prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, arătând – cu privire la cenzurarea cheltuielilor de executare – că instanța nu are această posibilitate conform art. 274 alin. 3 C.p.c.
Referitor la caracterul disproporționat al cheltuielilor de executare, acesta a precizat că nu poate fi în măsură contestatorul să aprecieze volumul muncii depuse de avocat și nici caracterul intuitu personae al serviciului de asistență juridică, fiind vorba despre cheltuieli ce au avut în vedere întreaga executare silită.
În drept, intimatul a invocat art. 115, art. 274, art. 3717 și art. 242 C.p.c.
Prin sentința civilă nr. 9612/15.11.2013 Judecătoria Sectorului 5 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, pe rolul căreia dosarul s-a înregistrat la data de 11.03.2014 sub nr._ .
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată la executor la data de 22.01.2013 (fila 58), intimatul creditor a solicitat executarea silită a contestatorului debitor în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 308/02.03.2010 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009.
Prin această sentință (fila 61 și urm.) pârâtul contestator a fost obligat să plătească reclamantului intimat suma de 10.000 euro în echivalentul în lei la data plății, reprezentând daune morale.
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din camera de consiliu din data de 15.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ (fila 49).
Cheltuielile de executare au fost stabilite prin procesul-verbal din data de 22.02.2013.2013 (fila 48) în cuantum total de 5584 lei, din care 200 lei – onorariul inițial de executare și 5239 lei – onorariul procentual de executare.
Prin adresa din data de 22.02.2013 (fila 47) a fost somat contestatorul să achite obligațiile ce decurg din titlul executoriu, alături de cheltuielile de executare.
Cheltuielile de executare au fost stabilite prin procesul-verbal din data de 06.06.2013 (fila 41) în cuantum total de 7584,80 lei, din care 200 lei – onorariul inițial de executare, 2000 lei – onorariul de avocat (conform chitanței nr. 9/18.01.2013 – fila 56) și 5239 lei – onorariul procentual de executare.
Prin adresa din data de 11.06.2013 (fila 40) a fost somat contestatorul să achite diferența de debit de 1684,42 lei.
Prin adresa din data de 06.09.2013 (fila 37) executorul a înființat poprirea la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică până la concurența acestei din urmă sume.
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate, instanța face trimitere la dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă din 1865, în vigoare la momentul depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc:
„Art. 399. Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Art. 403. alin. 1. Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Art. 404. alin. 1. Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.”
Totodată, instanța citează dispozițiile relevante din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii:
„Art. 2. Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art. 3. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Art. 4. (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
În speță, în ce privește primul motiv al contestației, respectiv că executorul judecătoresc nu a făcut dovada solicitării încuviințării executării silite în termen de 3 zile de la înregistrare, instanța subliniază, în primul rând, că aplicabil în prezenta cauză este Codul de procedură civilă de la 1865, în vigoare la momentul depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc.
În al doilea rând, chiar și în situația în care ar fi aplicabil art. 665 din Codul de procedură civilă intrat în vigoare în 2013, termenul de înaintare a cererii de executare silită la instanța de executare este un termen de recomandare, stabilit de legiuitor în vedere stabilirii unui caracter urgent procedurii, nicidecum un termen a cărui nerespectare atrage anularea executării silite, cu atât mai mult cu cât termenul este stabilit în favoarea creditorului, pentru a preveni tergiversarea procedurii de către executorul judecătoresc.
Cu privire la al doilea motiv, referitor la nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002, instanța stabilește acest argument ca fiind neîntemeiat. Din analiza acestui din urmă text legal instanța stabilește că nu rezultă o amânare automată, un termen de grație, în toate cazurile a obligației instituției publice de a se conforma titlului executoriu, ci numai în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
În speță, instanța arată debitorul contestator nu a făcut în niciun fel demersuri prin care să învedereze lipsa de fonduri. Pentru a beneficia de aceste dispoziții, contestatorul trebuia să facă dovada întreprinderii de demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare achitării obligațiilor sale.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este, de asemenea, în sensul celor arătate de instanță, conturând o jurisprudență constantă începând cu hotărârea din 19.03.1997 pronunțată în cauza Hornsby contra Greciei, conform căreia dreptul de acces la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat ar permite ca o decizie judecătorească definitivă și obligatorie sa rămână inoperantă față de una dintre părți, executarea unei hotărâri judecătorești trebuind astfel considerată ca făcând parte din „proces” în sensul art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, Curtea Europeană a decis că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. Mai mult, în ce privește creanțele stabilite împotriva statului ori a autorităților publice, s-a reținut că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al bunei administrări a justiției. Aceeași optică jurisprudențială a fost menținută și în cauzele ulterioare, printre care hotărârile în cauzele Ș. împotriva României și T. împotriva României.
În ce privește cheltuielile de executare, referitor la onorariul executorului judecătoresc, instanța stabilește că acesta nu corespunde muncii depuse de acesta.
În acest sens, față de volumul de muncă depus, respectiv emiterea somațiilor și înființarea popririi, fără a nega munca ce urmează a fi depusă în continuare (revenirea cu adresa de poprire, eliberarea eventualelor sume executate și închiderea dosarului de executare), instanța stabilește că un onorariu de 2500 lei (T.V.A. inclusă) este de natură să fie o remunerație justă pentru munca depusă de executorul judecătoresc, având în vedere dispozițiile pct. 3 lit. a pct. 3 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Având în vedere activitatea de recuperare a creanței desfășurată de executorul judecătoresc până în momentul de față, respectiv deschiderea dosarului de executare, emiterea unei adrese către instanță în vederea încuviințării executării silite, înființarea popririi și înștiințarea debitorului despre această măsură, instanța apreciază că este necesar, rezonabil și echitabil, ca onorariul executorului să fie stabilit prin raportare la plafonul minim, iar nu cu orientare spre cel maxim cum a fost stabilit prin încheierea sus-menționată.
În evaluarea cuantumului onorariului instanța are în vedere și activitatea viitoare a executorului, de revenire cu adrese de înființare a popririi, de distribuire a sumelor și de închidere a dosarului de executare. Cu toate acestea, nu există niciun element din dosarul de executare care să determine fie și o complexitate medie a desfășurării executării, executarea silită prin poprire având aproximativ același grad de complexitate indiferent de cuantumul debitului executat, cu atât mai mult cu cât sunt cunoscute bunurile, veniturile și conturile debitorului.
Faptul că onorariul executorului judecătoresc este stabilit în funcție de valoarea debitului urmărit nu înseamnă că un debit mare permite stabilirea în mod automat a unui onorariu de executor în cuantumul maxim corespunzător debitului. Limitele maximale au în vedere mai degrabă prevenirea ca onorariul executorului să depășească debitul urmărit atunci când circumstanțele cauzei sunt foarte complexe, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.
Cu privire la onorariul de avocat, instanța apreciază, într-adevăr, că acesta este într-un cuantum ridicat față de munca depusă și având în vedere că activitatea de executare silită este desfășurată de executor, rolul avocatului fiind minim. Cu toate acestea, luând în considerare faptul că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezentul dosar, înțelegând să includă în onorariul de 2000 lei și asistența juridică în fața instanței, nu doar în fața executorului judecătoresc, instanța nu va reduce acest onorariu, apreciind ca fiind proporționat față de activitatea înaintea celor două instituții.
În alegerea acestei soluții, instanța are în vedere soluția de admitere în parte a prezentei contestații în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc, soluție care îndreptățește ambele părți la a solicita cheltuieli de judecată, fiind anevoios și nepractic a reduce onorariul de avocat strict pentru activitatea în fața executorului, iar apoi a acorda intimatului cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat pentru asistență în fața instanței (în situația în care s-ar fi solicita) sau promovarea de către acesta din urmă a unei acțiuni separate pentru acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în contestația la executare.
Față de cele ce preced, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 22.02.2013 și actele de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr. 44/2013 al B.E.J.A. D., I. și Crafcenco, în sensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând onorariul executorului judecătoresc se reduce la 2500 lei (T.V.A. inclusă).
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere faptul că a fost soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul S. Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, București, ., Sector 5, în contradictoriu cu intimatul I. A., cu domiciliul în București, ., Sector 1, și cu domiciliul procesual ales la C.. Av. L. F. în București, ., ., ..
Anulează în parte procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 22.02.2013 și actele de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr. 44/2013 al B.E.J.A. D., I. și Crafcenco, în sensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând onorariul executorului judecătoresc se reduce la 2500 lei (T.V.A. inclusă).
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. 24.02.2015/V.S./4 Ex./2 Ex. .>
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4076/2015. Judecătoria... → |
|---|
