Contestaţie la executare. Sentința nr. 8861/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8861/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 8861/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8861
Ședința publică din data de 01.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - N.-M. C.-S.
GREFIER - E. C. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentant DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și pe intimatul D. R., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care,
Instanța, procedând la verificarea și stabilirea competenței conform art. 131 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, față de dispozițiile art. 714 și art. 651 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 255 raportat la art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestatoare proba cu înscrisuri, constatând că este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, după care, reține cauza spre deliberare și pronunțare pe baza înscrisurilor de la dosarul cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.05.2015 pe rolul Judecătoriei sector 4 București, sub nr._, contestatoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Mun. București a solicitat anularea actelor de executare din dosarul nr. 187/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc B. G. constând din somație, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare și încheiere de încuviințare a executării silite.
În motivare contestatoarea a învederat că a fost somată de executor să achite suma de_,19 lei compusă din 7786 lei, debit, 6496,64 lei, dobânda fiscală, și 1998,55 lei, cheltuieli de executare în temeiul sentinței nr. 4245/6.06.2014 pronunțată de Tribunalul București prin care a fost obligată să plătească numitei B. Reni suma de 7786 lei, taxa de poluare cu dobânda legală aferentă, și suma de 39 lei, cheltuieli de judecată. Contestatoarea a susținut că actele de executare nu sunt legale deoarece executarea obligației stabilită în sarcina sa prin sentința respectivă se face conform OG nr. 92/2003 nu potrivit art. 622 și urm. C.p.c, art. 117 din OG nr. 92/2003 instituind o procedură specială de restituire a sumelor de la bugetul statului. Contestatoarea a mai susținut că procedura de restituire a sumelor a fost aprobată prin Ordinul nr. 1899/2004 al Ministerului Finanțelor Publice. De asemenea, a invocat incidența dispozițiilor art. XV din OUG nr. 8/2014 prin care s-a stabilit plata eșalonată în 5 tranșe a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești pentru restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, devenite executorii până în data de 31.12.2015, subliniind că orice procedură de executare este suspendată de drept în cursul termenului respectiv.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. C.p.c, art. 117 C. proc. fiscală, Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004, art. 13 din OUG nr. 9/2013, OUG nr. 8/2014.
În dovedire contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu art. 30 din OUG nr. 80/2013 și art. 229 C. proc. fiscală.
În susținerea cererii contestatoarea a depus la dosar copiile actelor de executare contestate, copia duplicatului contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase încheiat de B. Reni cu D. R.-I., autentificat sub nr. 2847 din 28.11.2014 de Societatea Profesională Notarială P. E. și D. V., copia sentinței nr. 4245/6.06.2014 pronunțată de Tribunalul București.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Din oficiu s-au solicitat copiile actelor de executare, acestea fiind depuse la dosar în data de 24.06.2015. De asemenea, la termenul din 1.07.2015 s-a încuviințat pentru contestatoare proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține că dosarul de executare silită nr. 187/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc B. G. are ca obiect o executare silită începută împotriva debitoarei Administrația Finanțelor Publice a S. 4 București la cererea intimatului D. R. în temeiul sentinței nr. 4245/6.06.2015 pronunțată de Tribunalul București. Prin acea sentință debitoarea a fost obligată să restituie lui B. Reni suma de 7786 lei reprezentând taxa pe poluare, cu dobânda aferentă de la data plății taxei și până la data restituirii efective, precum și să plătească suma de 39 lei, cheltuieli de judecată. Drepturile stabilite prin acea sentință în favoarea lui B. Reni au fost transmise prin contractul autentificat sub nr. 2847/28.11.2014 intimatului D. R.. Executarea silită a fost încuviințată de executorul judecătoresc la data de 5.05.2015 iar printr-o încheiere din 06.05.2015 s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 1998,55 lei. La aceeași dată a fost calculată dobânda fiscală, stabilindu-se un cuantum total de 6496,64 lei. De asemenea, s-a emis și o somație către debitoare.
Analizând primul motiv de nelegalitate a actelor de executare, instanța reține că obligarea debitoarei la restituirea taxei pe poluare și la plata unei dobânzi aferente începând de la data încasării taxei și până la restituirea efectivă prin sentința nr. 4245/2014 pronunțată de Tribunalul București constituie o măsură de reparare a prejudiciului cauzat persoanei al cărei succesor în drepturi este intimatul prin încasarea de la aceasta a unei taxe interzise de legislația comunitară. Restituirea efectivă a sumei prevăzută în sentință și plata dobânzii fiscale aferente se fac din bugetul de stat astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Conform art. 117 alin. 1 lit. f din OG nr. 92/2003, se restituie debitorului, la cerere, sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii iar conform art. 117 alin. 6 din OG nr. 92/2003, dacă debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute la alin. 1, 2 și 2 ind. 1 se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod. Referitor la compensare, art. 117 alin. 8 din OG nr. 92/2003 prevede că, în cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligații fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurența obligațiilor fiscale restante, diferența rezultată restituindu-se debitorului. Potrivit art. 117 alin. 9 din OG nr. 92/2003, procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor. Conform art. 2 din Capitolul I al Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal din 22.12.2004, aprobată prin ordinul nr. 1899/2004, restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare iar conform art. 3 alin. 2 din aceeași Procedură, cererea de restituire va fi însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea. De asemenea, conform art. 3 alin. 1, cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget. Pe de altă parte, potrivit art. 1 din Capitolul II al Procedurii, pentru sumele nerestituite în termen… se datorează dobândă contribuabilului iar conform art. 2 dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la pct. 1 sau a celui prevăzut la cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, până în ziua înregistrării, inclusiv, a operațiunii de compensare și/sau a operațiunii de restituire ori rambursare a eventualelor diferențe rămase după efectuarea compensării, în conturile bugetare corespunzătoare, cu excepția impozitului pe venit. Conform art. 4 din Capitolul II, plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent.
Referitor la dobândă, prin decizia nr. 14/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a decis că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 3 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000, aprobată de Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, aprobată de Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare, a dispozițiilor art. 120 alin. 7 și art. 124 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, dobânda care se acordă pentru sumele încasate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare și taxă pentru emisii poluante, restituite prin hotărâri judecătorești, este dobânda fiscală prevăzută de dispozițiile art. 124 alin. 1 și alin. 2 din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile art. 120 alin. 7 din același act normativ iar în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 994 din Codul civil de la 1864, art. 1535 din Codul civil, art. 124 alin. 1 și art. 70 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, momentul de la care curge dobânda fiscală pentru sumele încasate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare și taxă pentru emisii poluante, restituite în temeiul hotărârilor judecătorești, este reprezentat de data plății acestor taxe.
Codul de procedură fiscală instituie, așadar, o procedură specială de restituie a sumelor de la bugetul de stat, procedură ce derogă de la dispozițiile Codului de procedură civilă privind executarea silită. Față de caracterul special al normelor din Codul de procedură fiscală, acestea se aplică prioritar în raport cu prevederile Codului de procedură civilă ce constituie dreptul comun.
În cauza de față intimatul a recurs la un executor judecătoresc, executor ce a început executarea conform Codului de procedură civilă, actele de executare fiind astfel nelegale câtă vreme intimatul trebuia să recurgă la procedura de restituire instituită de Codul de procedură fiscală. Instituirea procedurii speciale de restituire, ce presupune formularea unei cereri și depunerea înscrisurilor doveditoare, nu contravine, prin ea însăși principiilor efectivității și echivalenței reparării prejudiciului cauzat unei persoane particulare prin încălcarea dreptului comunitar câtă vreme în cadrul acestei proceduri suma ce trebuie restituită este actualizată cu dobândă iar formalitățile ce trebuie îndeplinite nu fac dificilă recuperarea sumei.
Se reține că statele membre sunt obligate să repare prejudiciile cauzate persoanelor particulare prin încălcări ale normelor dreptului comunitar care le sunt imputabile (cauza Brasserie du pêcheur SA împotriva Bundesrepublik Deutschland și The Queen împotriva Secretary of S. for Transport). Astfel cum se desprinde din jurisprudența Curții, repararea prejudiciilor cauzate persoanelor particulare prin încălcări ale dreptului comunitar trebuie să fie corespunzătoare prejudiciului cauzat, fiind de competența ordinii juridice interne a fiecărui stat membru să stabilească criteriile care îi permit să determine întinderea reparației, cu condiția ca acele criterii să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc reclamații sau acțiuni asemănătoare întemeiate pe dreptul intern și să nu fie de natură să facă practic imposibilă sau extrem de dificilă repararea.
Procedura restituirii instituită de OG nr. 92/2003 se aplică tuturor sumelor ce fac parte din categoriile menționate la art. 117 din OG nr. 92/2003, nu numai în cazul celor stabilite cu titlul de reparație pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului comunitar, nu este costisitoare și nici nu implică efectuarea unor demersuri greoaie de către solicitant.
Cât privește incidența dispozițiilor OG nr. 8/2014, instanța reține că sentința în baza căreia s-a început executarea silită a devenit executorie anterior datei de 31.12.2015 și se referă la taxa pe poluare, astfel încât obligația stabilită în sarcina contestatoarei prin sentința respectivă face parte din categoria celor pentru care legiuitorul a instituit eșalonarea plății pe o durată de 5 ani prin art. XV. Conform art. XV alin. 7 din OUG nr. 8/2014, plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. 1-6 iar conform alin. 4, în cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Având în vedere faptul că executarea silită face parte din procesul civil, în faza punerii în executare silită a unei hotărâri judecătorești trebuind să fie respectate garanțiile unui proces echitabil, instanța reține că eșalonarea plății pe un termen de 5 ani prin ea însăși nu contravine dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, în condițiile în care măsura urmărește un scop legitim, respectiv menținerea unui echilibru bugetar între venituri și cheltuieli, și se respectă principiul proporționalității între interesul personal afectat și interesul general urmărit prin adoptarea măsurii. În cauza de față nu există date care să conducă la concluzia că măsura eșalonării ar afecta substanța dreptului intimatului la obținerea sumei stabilite prin sentință, câtă vreme nu s-a făcut dovada nerespectării de către contestatoare a ratelor instituite prin OUG nr. 8/2014. Art. XV alin. 2 din OG nr. 8/2014 face trimitere la procedura de restituire instituită de OG nr. 92/2003 ce presupune depunerea de către intimat a unei cereri la organul fiscal competent, moment din care se calculează și se plătește tranșa prevăzută de ordonanță.
În cauza Hornsby contra Greciei, Curtea a decis că dreptul de acces la justiție protejează și punerea în executare a hotărârilor definitive, care într-un stat care respectă preeminența dreptului nu pot rămâne fără efect în defavoarea unei părți, în caz contrar, accesul la justiție fiind iluzoriu. Pe cale de consecință, s-a stabilit că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. De asemenea, în cauza Ș. contra României, Curtea a subliniat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție, și că dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. A mai arătat Curtea că dacă statul, debitor în baza unei hotărâri judecătorești, refuză sau omite să o execute ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. Totodată, s-a subliniat că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Pe de altă parte, în cauza Saggio contra Italiei, Curtea a stabilit că, în principiu, un sistem de suspendare temporară a plății creanțelor unei întreprinderi comerciale în criză, autorizată să continue activitatea sa productivă în interesul economiei naționale, nu este criticabilă în sine, având în vedere marja de apreciere autorizată de alineatul al doilea al art. 1 [al Protocolului nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale]. Totuși, un astfel de sistem implică riscul de a impune creditorilor o sarcină excesivă în ceea ce privește posibilitatea de a recupera bunurile lor și trebuie deci prevăzute anumite garanții de procedură pentru a veghea ca această aplicare a sistemului și a incidenței sale asupra dreptului de proprietate al particularilor să nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile".
În cauza Burdov contra Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor financiare pentru a onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. Reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care să afecteze însăși substanța dreptului, din cauza dificultăților financiare ale statului.
Limitările dreptului de acces la justiție, în principiu admisibile și inerente oricărei reglementări, trebuie însă să urmărească un scop legitim și să respecte un raport rezonabil de proporționalitate între și mijloacele utilizate și scopul vizat (concluzie reluată în mai multe cauze împotriva României). Totodată, aceste limitări nu trebuie să restrângă accesul la justiție în așa măsură încât dreptul să fie afectat în substanța sa. Cu toate că statul nu poate, în principiu, invoca absența fondurilor pentru a se exonera de obligația de plată a unor sume de bani, stabilită prin titluri executorii, el dispune totuși de un interval de timp rezonabil pentru a alege mijloacele adecvate, în scopul de a da eficiență hotărârii pronunțate împotriva sa (Burdov contra Rusiei).
În cauza D. și alții împotriva României Curtea Europeană a avut ocazia de analiza compatibilitatea dispozițiilor OUG nr. 71/2009 referitoare la o procedură de eșalonare pe 5 ani, aplicabilă unor hotărâri judecătorești pronunțate în alt gen de litigii, referitoare la drepturi salariale, cu prevederile Convenției și în acea speță a ajuns la concluzia că plata eșalonată a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești pe o perioadă de 5 ani nu constituie o încălcare a Convenției în cazul acelor reclamanți.
Așadar, eșalonarea în sine a plății nu poate fi considerată o încălcare a Convenției trebuind să se analizeze în fiecare caz în parte dacă modalitatea de aplicare a dispozițiilor referitoare la eșalonare afectează însăși substanța dreptului reclamantului de a obține executarea hotărârii judecătorești de la o autoritate a statului.
În consecință, întrucât în prezenta cauză nu s-a făcut dovada unor împrejurări care să conducă la concluzia necesității de a se înlătura aplicarea dispozițiilor art. XV din OUG nr. 8/2014 referitoare la eșalonare ca urmare a încălcării dispozițiilor Convenției și nici a recurgerii de către intimat la procedura specială reglementată de OG nr. 92/2003, în temeiul art. 712 și urm. C.p.c. republicat instanța va admite contestația la executare și va anula actele de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare privind pe contestatoarea ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentant DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în sectorul 2, București, ., și pe intimatul D. R., cu domiciliul în sectorul 4, București, ., CNP_.
Anulează actele de executare din dosarul de executare nr. 187/2015 al B. B. G..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1.07.2015.
Președinte, Grefier,
N.-M. C.-S.E. C. B.
Red./Dact. Jud. N.M.C.S., Gref. E.C.B./2015/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8856/2015. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
