Contestaţie la executare. Sentința nr. 4083/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4083/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 4083/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4083
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea V. I., în contradictoriu cu intimații O. DE S. PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI și A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.03.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat succesiv pronunțarea la 25.03.2015 și 02.04.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.02.2014 sub nr._, contestatoarea V. I., în contradictoriu cu intimații O. DE S. PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI și A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE, a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite însăși începute în dosarul de executare nr. 296/2013 al B.E.J. Casagranda-S. A., dar și a somației mobiliare din data de 19.02.2014 și a încheierii de stabilire cheltuieli de executare din data de 12.02.2014, emise în același dosar de executare. De asemenea, prin cererea de chemare în judecată contestatoarea a formulat și cerere de chemare în garanție a numiților V. G. A., M. M. D., S. C. N., S. E., D. L. E. și S. V., prin care aceștia să fie obligați să îi plătească sume de bani, însă la această cerere a renunțat la data de 05.12.2014 (f. 2, vol. II), astfel cum a precizat și verbal în ședința publică din data de 21.01.2015 (f. 266, vol. III).
În motivare, contestatoarea a invocat că împotriva unui singur debitor nu se pot deschide mai multe dosare de executare și nici nu se pot efectua două sau mai multe executări în baza aceluiași titlu executoriu. În acest sens, a arătat că a fost demarată procedura de executare silită contra sa atât de către executorul judecătoresc Casagranda-S. A., cât și de către organul fiscal - A.N.A.F.- A.F.P. Sector 3, în baza aceluiași titlul executoriu reprezentat de sentința penală nr. 1289/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2010 și decizia penală nr. 1304/05.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, pentru aceeași sumă totală de 1.322.511,43 lei.
De asemenea, a susținut că organul fiscal din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice este competent să efectueze executarea silită în și nu executorul judecătoresc.
Contestatoarea a mai învederat prevederile art. 136 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 și a susținut că, întrucât O. de S. pentru Invenții și Mărci este organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Economiei conform art. 1 din H.G nr. 573/1998 privind organizarea și funcționarea O.S.I.M., instituție publică, executarea creanței se realizează prin organele proprii ale acestei instituții, ori, în cazul în care instituția nu are organe de executare silită proprii, prin organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală de la domiciliul debitorului, respectiv Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice.
În ceea ce privește încheierea din 12.02.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare în cuantum de 25.164 lei, contestatoarea a solicitat ca, dacă instanța va aprecia că a fost emisă de un organ competent, în temeiul art. 669 alin. 4 fraza II C.proc.civ. să dispună diminuarea cheltuielilor de executare stabilite, având în vedere că aceste cheltuieli sunt vădit disproporționate, îndeosebi în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 22.950 lei, întrucât contestatoarea a fost obligată la plată alături de alți codebitori cu privire la fiecare dintre sumele ce compun suma totală pentru care s-a început executarea silită, în realitate aceasta datorând doar suma de 429.485,45 lei, sumă la care se impun a fi calculate cheltuielile de executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 72 rap. la art. 64 alin. 2 C.pr.civ., art. 172 și urm. C.pr.fisc., art. 711 și urm. C.pr.civ., art. 136 din O.G. nr. 92/2003.
În dovedire, contestatoarea a anexat la dosar înscrisuri.
Prin încheierea din data de 15.10.2014, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de contestatoare și s-a dispus scutirea acesteia de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.000 lei (f. 36, vol. I).
La data de 14.11.2014, intimatul O. de S. pentru Invenții și Mărci (în continuare ”OSIM”), a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate (f. 101-111, vol. I).
În motivare, intimatul a arătat că, prin adresa nr._/03.09.2014, Judecătoria Sectorului 3 București i-a răspuns că ”executarea dispozițiilor civile din Hotărârea Penală urmează a fi efectuată potrivit art. 446 CPP, în conformitate cu dispozițiile privind executarea silită din Codul de procedură civilă”.
Totodată, a învederat dispozițiile art. 1 și 10 din H.G. 573/1998, susținând că OSIM este organ de specialitate al administrației publice centrale care se finanțează integral din veniturile proprii realizate, iar art. 141 alin. 10 1 din Codul de Procedură Fiscală nu conține dispoziții imperative care să oblige OSIM să formuleze către A. o cerere de punere în executare a unui titlu executoriu.
În ceea ce privește natura obligației de plată a contestatorului către OSIM, a precizat că debitul nu reprezintă o creanță fiscală în temeiul art. 141 alin. 11 din Codul de Procedură Fiscală, ci reprezintă despăgubiri civile (inclusiv dobânzi legale), astfel că în mod eronat se invocă art. 136 alin. 3 C.pr.fisc.
Același intimat a mai precizat că pe rolul Judecătoriei Oradea s-a aflat o speță identică învederând considerentele prin care instanța a reținut competența executorului judecătoresc cu privire la executarea titlului executoriu.
De asemenea, a mai arătat că din informațiile pe care le deține, A. – A.F.P. Sector 3 nu a efectuat nici un act de executare silită împotriva debitoarei Vălenu I., iar ulterior efectuării plății de către unul dintre debitori ținuți în solidar, acesta se poate îndrepta împotriva celorlalți pentru a solicita partea ce revine fiecăruia și pe care a plătit-o el.
La data de 05.12.2014, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că a formulat cererea de chemare în garanție întrucât în luna februarie 2014 era singura împotriva căreia s-a început executarea silită, iar ulterior s-a început executarea silită împotriva tuturor codebitorilor. Astfel, contestatoarea a precizat că renunță la cererea de chemare în garanție (f. 2, vol. II).
Întrucât în cauză contestatoarea a renunțat la cererea de chemare în garanție și instanța nici nu a admis în principiu această cerere, persoanele chemate în garanței nu au dobândit calitatea de părți în prezentul proces.
În urma adresei emise de instanță din oficiu, B.E.J. Casagranda-S. A. a comunicat copia certificată a dosarului de executare.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, instanța constată următoarele:
Pe rolul B.E.J. Casagranda-S. A. a fost înregistrată la data de 29.11.2013 cererea de executare silită formulată de către creditorul intimat O. de S. pentru Invenții și Mărci, formându-se în acest sens dosarul de executare nr. 296/2013 pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 1289/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București - Secția Penală în dosarul penal nr._/301/2010, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1304/05.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, împotriva debitoarei contestatoare V. I..
Prin titlul executoriu, contestatoarea a fost obligată să-i plătească intimatului următoarele sume de bani cu titlu de despăgubiri civile, astfel: 267.239,98 lei, în solidar cu V. G. A.; 802.368,45 lei, în solidar cu M. M. D., S. C. N. și S. V.; 124.712 lei, în solidar cu M. M. D., S. C. N. și S. E.; 128.191 lei, în solidar cu D. L. E.. De asemenea, s-a dispus obligarea și la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data săvârșirii faptelor și până la achitarea integrală a debitului.
În cadrul dosarului de executare, executorul judecătoresc a întocmit la data de 12.02.2014 încheierea prin care a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum de 25.164 lei, din care suma de 22.950 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc, inclusiv TVA (f. 175, vol. II), iar la data de 19.02.2014 a emis și somația de plată, prin care a pus în vedere contestatoarei să plătească debitul total în cuantum de 1.322.511,43 lei, plus cheltuielile de executare în cuantum de 25.164 lei (f. 208, vol. II).
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, instanța reține următoarele:
În cauza de față, instanța constată faptul că prezenta contestație la executare este îndreptată numai împotriva executării silite începute în dosarul de executare nr. 296/2013 al B.E.J. Casagranda-S. A., iar nu și împotriva executării silite efectuate de Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, astfel cum s-a și precizat de către contestatoare în ședința publică din data 18.02.2015 (f. 279, vol. III).
În aceste condiții, având în vedere că Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice nu este parte la raportul juridic execuțional dedus judecății, instanța reține că acesta nu are calitate procesuală în cadrul prezentei contestații la executare, mijloc procedural prin care instanța de executare hotărăște cu privire la legalitatea actelor de executare efectuate.
În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, invocată din oficiu, iar în consecință va respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei privind contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul O. de S. pentru Invenții și Mărci, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din titlul executoriu pus în executare în cadrul dosarului de executare nr. 296/2013 al B.E.J. Casagranda-S. A., instanța constată că executarea silită s-a pornit pentru recuperarea debitului reprezentat de despăgubirile civile la care a fost obligată contestatoarea pentru acoperirea prejudiciului creat prin săvârșirea de infracțiuni.
Potrivit art. 141 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, astfel cum era în vigoare la momentul înregistrării cererii de executare silită, ”executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”, iar conform art. 141 alin. 10 1 din același act normativ ”instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, care nu au organe de executare silită proprii, pot transmite titlurile executorii privind venituri proprii organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală sau, după caz, organelor fiscale ale unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor”.
În ceea ce îl privește pe creditorul OSIM, instanța constată că această instituție este organizată și funcționează în temeiul Hotărârii de Guvern nr. 573/1998 (privind organizarea și funcționarea Oficiului de S. pentru Invenții și Mărci), iar potrivit art. 1 din acest act normativ, este organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Întreprinderilor M. și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri.
Dispozițiile art. 10 din H.G. nr. 573/1998, stipulează următoarele: ”Cheltuielile de funcționare ale Oficiului de S. pentru Invenții și Mărci se finanțează din veniturile proprii realizate. Pentru constituirea fondurilor necesare finanțării cheltuielilor de capital necesare consolidării și extinderii sediului Oficiului de S. pentru Invenții și Mărci, prin legile bugetare anuale, Oficiului de S. pentru Invenții și Mărci i se pot aloca fonduri de la bugetul de stat”. Astfel, instanța constată că OSIM se finanțează din venituri proprii, iar numai în ceea ce privește lucrările de construcție la sediul său ar putea primi finanțare de la bugetul de stat.
De asemenea, instanța reține că din dispozițiile H.G. nr. 573/1998 nu reiese că OSIM are organe proprii de executare silită.
În aceste condiții, din interpretarea prevederilor art. 141 alin. 10 1 din Codul de procedură fiscală (unde se utilizează sintagma ”poate”), instanța apreciază că acest text de lege, deși prevedea o posibilitate în acest sens, totuși nu prevedea obligativitatea ca OSIM să se adreseze organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru recuperarea prejudiciului acordat prin titlul executoriu pus în executare silită în cadrul dosarului de executare contestat. Astfel, instanța apreciază că intimatul creditor putea urma inclusiv procedura de drept comun pentru realizarea creanței sale, respectiv cea instituită prin prevederile Codului de procedură civilă, la care creditorul a și apelat.
De asemenea, în cauza de față instanța apreciază că nu poate fi reținută aplicabilitatea prevederilor art. 136 alin. 3 C.pr.fisc., invocate de contestatoare, întrucât aceste text este aplicabil numai în ipoteza în care instituția publică ar avea organe proprii de executare. Astfel, instanța constată că art. 136 alin. 3 C.pr.fisc. stipulează următoarele: ”Creanțele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează și se utilizează de instituțiile publice, provenite din venituri proprii și cele rezultate din raporturi juridice contractuale, precum și creanțele care se încasează, se administrează, se contabilizează și se utilizează de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A., provenite din fondurile alocate de la bugetul de stat, se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod”.
În atare situație, întrucât OSIM nu are organe proprii de executare silită, instanța apreciază că nu este îndeplinită această cerință instituită prin acest text de lege pentru a se reține obligativitatea de a executa creanța prin ”organe proprii” și potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.
În consecință, în raport și de prevederile art. 651 C.pr.civ., instanța reține că executorul judecătoresc sesizat de către creditor era competent a efectua executarea silită contestată în cauză.
Totodată, instanța apreciază că, în măsura în care A.F.P. Sector 3 a mai început o executare silită în baza aceluiași titlu executoriu și pentru recuperarea aceleiași creanțe, această împrejurare nu poate conduce la anularea executării silite efectuate de B.E.J. Casagranda-S. A. în mod legal, ci contestatoarea are posibilitatea de a solicita anularea/încetarea executării silite efectuate de instituția publică, mai ales în condițiile în care din susținerile OSIM rezultă că acesta nu a formulat cerere de executare silită în acest sens la A.F.P. Sector 3.
Referitor la apărările contestatoarei cu privire la cuantumul creanței puse în executare, instanța reține că, în condițiile în care s-a dispus obligarea solidară a sa la plata sumelor de bani, împreună cu alte persoane (inculpați), în raport de prevederile art. 1042 din Codul Civil de la 1864 (aplicabil litigiului în raport de data săvârșirii faptelor ilicite), creditorul are posibilitatea de a obține întreaga sumă de la oricare dintre debitori pentru acoperirea prejudiciului, urmând ca ulterior, debitorul care plătește datoria să se regreseze împotriva obligaților solidar pentru partea de datorie a fiecăruia.
Astfel, instanța reține că în mod legal s-a pornit executarea silită împotriva contestatoarei pentru recuperarea unei creanțe de 1.322.511,43 lei.
În ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 12.02.2014, instanța reține că, în condițiile în care contestatoarea nu și-a îndeplinit voluntar obligația de plată anterior începerii executării silite, aceasta are obligația de a achita cheltuielile de executare stabilite de către executorul judecătoresc după data înregistrării cererii de executare, în conformitate cu dispozițiile art. 669alin. 2 C.pr.civ. care stipulează în esență faptul că sunt în sarcina debitorului urmărit cheltuielile de executare stabilite sau efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite prin titlu executoriu.
Referitor la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, instanța reține că, în raport de creanța totală de 1.322.511,43 lei, onorariul executorului judecătoresc în cuantum total de 22.950 lei, care include TVA, a fost stabilit sub limita maximală menționată de Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006 și art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000, prin care se prevede că pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Astfel, limita maximală a onorariului era de 18.525,11 lei, la care se adaugă TVA de 24 % (4.4446,02 lei), rezultând astfel suma de 22.971,13 lei, mai mare decât cea stabilită de către executorul judecătoresc.
Având în vedere faptul că pentru onorariul executorului judecătoresc dispozițiile mai sus menționate au stabilit limitele maximale, instanța apreciază că acest onorariu, în condițiile în care se încadrează în aceste limite, nu mai poate fi redus de către instanță, iar dispozițiile art. 451 C.pr.civ. nu mai pot fi aplicate decât pentru celelalte categorii de cheltuieli de executare, tocmai în considerarea faptului că pentru onorariile avocațiale și celelalte cheltuieli de executare ce s-ar putea stabili nu sunt instituite asemenea limite.
În ceea ce privește dovezile de plată a onorariului judecătoresc, instanța constată faptul că onorariul de executor a fost stabilit de către acesta prin încheierea emisă în dosarul de executare, iar acest onorariu urma a fi achitat executorului de către creditor la momentul distribuirii sumelor rezultate din executarea silită. Totodată, instanța are în vedere dispozițiile art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000 care prevăd că „executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului”, din interpretarea acestui text de lege rezultând că nu este necesar să fie achitat onorariul executorului judecătoresc anterior executării pentru a fi recuperat ulterior în cadrul procedurii executării silite, ci este suficient ca acest onorariu să fie stabilit de către executor prin încheierea de cheltuieli în limitele prevăzute de lege.
Pe cale de consecință, față de considerentele mai sus expuse și întrucât nu există nici alte motive de nelegalitate care să fie analizate din oficiu de instanță, în temeiul art. 711 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Față de soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 19 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/2008, ajutorul public judiciar în cuantum de 2.000 lei de care a beneficiat contestatoarea prin scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, conform încheierii din data de 15.10.2014, va rămâne în sarcina Statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, cu sediul în sector 3, București, .. 10, invocată din oficiu.
Respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE, ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea V. I., cu domiciliul în București, ., sector 3, în contradictoriu cu intimatul O. DE S. PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, cu sediul în București, .. 5, sector 3.
În temeiul art. 19 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/2008, ajutorul public judiciar în cuantum de 2.000 lei de care a beneficiat contestatoarea prin scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, conform încheierii din data de 15.10.2014, va rămâne în sarcina Statului.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./5ex./
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 4082/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4066/2015. Judecătoria... → |
|---|
