Întoarcere executare. Sentința nr. 4082/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4082/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 4082/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4082
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimatul D. N. G. și cu terții popriți A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și B. DE E. - IMPORT A ROMANIEI EXIMBANK SA, având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite - întoarcere executare.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.03.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat succesiv pronunțarea la 25.03.2015 și 02.04.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.02.2015 sub nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimatul D. N. G. și cu terții popriți A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și B. DE E. - IMPORT A ROMANIEI EXIMBANK SA, a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea popririi/adresei de înființare a popririi înregistrate la contestatoare sub nr. RG/1256/15.01.2015, precum și a proceselor-verbale de cheltuieli de executare din 09.12.2010 și 09.01.2015 emise în dosarul de executare nr. 1791/2010 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.”. Totodată, a solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, precum și întoarcerea executării silite în situația admiterii contestației la executare.
În motivare, contestatoarea a invocat intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită, în temeiul dispozițiilor art. 405 V.C.pr.civ., susținând că termenul de prescripție a dreptului de a executa silit titlul reprezentat de sentința penală nr. 423/20.03.2007 a început să curgă de la data de 04.06.2009 și s-a împlinit la data de 04.06.2012, astfel că prin împlinirea termenului de prescripție, titlul executoriu și-a pierdut puterea executorie.
Contestatoarea a mai invocat și încălcarea prevederilor O.G nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, susținând că termenul de grație de 6 luni începea să curgă de la data preluării obligațiilor CNVM de către aceasta. Totodată, în raport de prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 s-a susținut că nu s-a respectat procedura obligatorie instituită de prevederile acestui act normativ, întrucât se putea proceda la executarea silită numai dacă instituția publică nu își îndeplinea obligația de plată în termenul de 6 luni.
De asemenea, contestatoarea a susținut că începerea executării este nelegală față de prevederile art. II din Legea nr. 113/2013, întrucât toate actele de executare întocmite asupra debitoarei C.N.V.M. nu își mai pot produce efecte juridice, fiind nule de drept ca urmare a încetării calității de debitoare a acesteia, astfel că executorii sunt obligați să emită alte acte de executare, cu respectarea dispozițiilor aplicabile. În acest sens, a susținut că nici nu există o încheiere de încuviințare a executării silite valabilă.
Totodată, contestatoarea a mai invocat și nelegalitatea proceselor-verbale de cheltuieli de executare din 09.12.2010 și 09.01.2015, susținându-se că executorul judecătoresc avea doar obligația de a trimite o notificare conținând somația de plată, întrucât debitorul are posibilitatea de a plăti voluntar în intervalul de 6 luni, precum și că au fost încălcate prevederile art. 39 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/2000 care stipulează că onorariul maxim este de 10% din valoare creanței. În acest sens, s-a arătat că dispoziția legală privitoare la onorariu trebuie interpretată în sens restrictiv, în sensul că plafonul nu trebuie depășit sub nicio formă, nici prin adăugare de TVA.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată s-a contestat și valoarea despăgubirilor stabilite, invocându-se faptul că executorul judecătoresc nu a ținut cont de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor impuse prin decizia penală nr. 164A/18.06.2008 a Curții de Apel București, iar contestatoarea a precizat și că nu poate verifica dacă executorul a ținut cont și de unitățile care au fost răscumpărate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 387, 411, 399, 403 alin. 1, 404 și 452 C.pr.civ., O.G nr. 22/2002, Legea nr. 92/2011 și Legea nr. 116/2013, O.U.G. nr. 51/1998.
În temeiul art. 7 din O.G nr. 22/2002, prezenta contestație este scutită de plata taxelor de timbru.
Intimatul și terții popriți nu au depus întâmpinare în cauză.
În urma adresei emise de instanță, au fost atașate actele din dosarul de executare nr. 1791/2010 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.”.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării contestației la executare, instanța reține următoarele:
În dosarul de executare silită nr. 1791/2010 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.”, format în urma cererii creditorului intimat D. N. G., executorul judecătoresc a întocmit la data de 09.12.2010 procesul-verbal prin care a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 413,70 lei (f. 49), acest act fiind comunicat debitorului Comisia Națională a Valorilor Mobiliare la data de 13.10.2010 (f. 53), odată cu înștiințarea despre înființarea popririi.
Potrivit art. 401 alin. 1 lit. c din codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil litigiului de față (în continuare ”V.C.pr.civ.”), contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit somația sau la data când a luat la cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație, iar potrivit art. 401 alin. 1 lit. a V.C.pr.civ., contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul a luat la cunoștință de actul pe care-l contestă.
Referitor la susținerile contestatoarei, instanța constată că Legea nr. 113/2013 prevede următoarele: ”Art. II. - (1) A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții. (2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită. (3) Executarea obligațiilor de plată ale Autorității pentru Administrarea Activelor Statului prevăzute la alin. (1) se asigură din veniturile bugetului de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului.”
În raport de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că, deși a intervenit subrogarea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului în drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare cu privire la executarea silită efectuată și contestată în prezenta cauză, totuși aceasta nu afectează legalitatea actelor de executare emise înainte de . Legii nr. 113/2013 și nu presupune faptul că trebuie să se efectueze din nou acte de executare silită împotriva contestatoarei.
Astfel, instanța apreciază că actele de executare comunicate anterior Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare îi sunt opozabile și contestatoarei A. pentru Administrarea Activelor Statului, iar subrogarea prevăzută de dispozițiile legale mai sus menționate nu presupune nicidecum repunerea în termenul de formulare a contestației la executarea silită însăși sau împotriva unui act de executare emis și comunicat anterior, așa cum se interpretează implicit de contestatoare, întrucât aceasta preia procedura din stadiul în care se află.
În raport de aceste date și având în vedere faptul că prezenta contestație a fost introdusă la data de 02.02.2015, instanța reține faptul că, în ceea ce privește contestația îndreptată împotriva îndreptată procesului-verbal de cheltuieli de executare din data de 09.12.2010 emis în dosarul de executare nr. 1791/2010 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.”, aceasta a fost formulată după expirarea termenului de 15 zile stipulat de art. 401 al. 1 V.C.pr.civ.
În consecință, instanța va admite excepția tardivității formulării contestației la executare îndreptate împotriva procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 09.12.2010 emis în dosarul de executare nr. 1791/2010 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. G. și M. P.”, invocată din oficiu, și va respinge ca tardiv formulată contestația la executare îndreptată împotriva acestui act de executare.
Pe fondul cauzei cu privire la restul actelor de executare contestate, instanța reține următoarele:
Pe rolul B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.” a fost înregistrată cererea de executare silită formulată de către creditorul intimat D. N. G., formându-se în acest sens dosarul de executare nr. 1791/2010 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.” pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București.
Prin sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006, astfel cum a fost modificată în apel prin decizia penală nr. 164/A/18.06.2008 a Curții de Apel București, s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar cu părțile responsabile civilmente . SOV INVEST SA, . și COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile, constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv învestite, indexate cu rata inflației, începând de la data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond învestite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia, cu modificări, atât în recurs cât și în apel.
În cadrul dosarului de executare mai sus menționat, la data de 12.10.2011, executorul judecătoresc a emis somația de plată și a comunicat-o debitorului de la acel moment, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, la data de 13.10.2011 (f. 60-61). Totodată, la data de 09.01.2015 a mai întocmit un proces-verbal prin care a stabilit cheltuieli de executare suplimentare în cuantum de 123,77 lei (f. 65), ca urmare a întocmirii unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară prin care s-a procedat la actualizarea creanței până la data de 30.09.2014 (sub acest aspect strecurându-se unele erori materiale în raportul de expertiză, în sensul că s-a menționat eronat data ca fiind ”31.10.2010”, deși indicele de inflație avut în vedere a fost până la nivelul lunii septembrie 2014) (f. 62-64).
Prin adresa din data de 09.01.2015, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani menționate în recipisa de consemnare nr. BREL_/19.12.2014 la terțul poprit Libra Internet Bank (f. 66).
Analizând criticile contestatoarei, în ceea ce privește apărările întemeiate pe prevederile O.G nr. 22/2002, în cauza de față instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului” (s.n.).
Potrivit art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Analizând aceste texte legale, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
Mai mult, astfel cum s-a expus mai sus, instanța reține în cauza de față că executorul judecătoresc a emis și comunicat somația de plată la data de 13.10.2011 către debitoarea obligată prin titlul executoriu, care este opozabilă și contestatoarei din prezenta cauză în raport de prevederile art. II alin. 2 din Legea nr. 113/2013, iar în condițiile în care poprirea s-a înființat la data de 09.01.2015, instanța apreciază că nu mai poate fi reținută aplicabilitatea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 în prezenta cauză, întrucât oricum debitoarea a avut la dispoziție un termen mai mare de 6 luni, calculat de la data comunicării somației de plată.
Așa cum s-a expus și mai sus, instanța reține că subrogarea prevăzută de prevederile art. II alin. 2 din Legea nr. 113/2013 nu presupune că i se conferă contestatoarei drepturi de care a beneficiat anterior debitoarea, întrucât aceasta preia procedura din stadiul în care se află, nefiind de admis ca la acest moment contestatoarea să repună în discuție legalitatea executării silite sub aspectul cuantumului creanțelor și al modalității de calcul. De asemenea transmiterea calității nu presupune ca executorul judecătoresc să procedeze la refacerea actelor de executare față de contestatoare, așa cum a susținut aceasta.
Referitor la contestarea modalității de calcul al debitului, instanța constată faptul că debitul calculat în raport de numărul de unități efectiv investite a fost comunicat debitoarei CNVM prin somația de plată din data de 12.10.2011, la care s-a anexat și raportul de expertiză contabilă extrajudiciară prin care s-au calculat despăgubirile, astfel că instanța apreciază că la acest moment, prin contestația de față, nu mai pot fi analizate criticile privind modalitatea de calcul al debitului principal, care oricum privesc executarea silită însăși, iar nu adresa de înființare a popririi, ci eventual numai pe cele în legătură cu modalitatea de actualizare a debitului.
De asemenea, referitor la prescripția dreptului de se cere executarea silită, instanța apreciază că aceste motive de nulitate privesc executarea silită însăși, care nu mai pot fi analizate în prezenta cauză în condițiile în care primele acte de executare i s-au comunicat debitoarei menționate în titlul executoriu încă din data de 13.10.2010, odată cu înștiințarea despre înființarea primei popriri (f. 53).
Totodată, în condițiile în care cheltuielile de executare au fost stabilite inițial prin procesul-verbal din data de 09.12.2010, față de care s-a constatat tardivitatea contestației, în cauza de față instanța nu mai poate analiza legalitatea stabilirii și calculării cheltuielilor de executare menționate în acel proces-verbal.
În ceea ce privește procesul-verbal din data de 09.01.2015, instanța constată că prin acesta s-au stabilit cheltuieli suplimentare de executare, din care suma de 13,77 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc. Astfel, având în vedere și că prin procesul-verbal de cheltuieli emis la data de 09.12.2010 s-a mai stabilit un onorariu de executor în cuantum de 113,70 lei (f. 49), instanța constată că onorariul total al executorului judecătoresc stabilit în dosarul de executare este în cuantum de 127,47 lei, care include TVA.
Analizând cuantumul acestui onorariu total în vederea analizării legalității stabilirii sumei suplimentare la data de 09.01.2015, instanța reține faptul că, în raport de debitul principal actualizat – 1.028 lei, onorariul executorului judecătoresc în cuantum total de 127,47 lei, care include TVA, a fost stabilit la limita maximală menționată de art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, prin care se prevede că pentru creanțele în valoare de pana la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Astfel, limita maximală a onorariului era de 102,8 lei, la care se adaugă TVA de 24 % (24,67 lei), rezultând astfel o sumă totală de 127,47 lei.
Referitor la adăugarea TVA la cuantumul onorariului maximal al executorului judecătoresc, instanța constată că potrivit art. 125 din Codul Fiscal, taxa pe valoarea adăugată (TVA) este definită ca un impozit indirect, datorat la bugetul statului de către persoanele impozabile care desfășoară activități economice, constând în livrarea de bunuri, execuția unor lucrări sau prestarea unor servicii.
Această taxă se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări, urmând a fi suportată de către consumatorul final.
În conformitate cu art. 137 alin. 1 lit. a din Codul fiscal, baza pentru calcularea TVA este constituită din tot ceea ce reprezintă contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de către furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni.
Din analiza textelor legale amintite instanța reține că nu executorul judecătoresc trebuie să suporte TVA, ci creditorul, în calitate de beneficiar al serviciului prestat, suma respectivă urmând a fi recuperată de la debitor, în baza art. 3717 alin. 2 V.C.pr.civ.
Astfel, dacă executorul judecătoresc ar trebui să includă TVA în onorariul maxim stabilit de lege, s-ar ajunge în situația în care acesta ar încasa veniturile maximale permise de lege, diminuate cu valoarea TVA - ului, lipsind astfel de eficiență juridică prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 și ale art. 39 din Legea nr. 188/2000 prin care au fost stabilite limitele onorariului. De asemenea s-ar ajunge la o discriminare între executorii judecătorești și celelalte categorii de persoane impozabile plătitoare de TVA.
În consecință, reținând legalitatea emiterii actelor de executare contestate, față de care nu s-a constatat tardivitatea și cu privire la care instanța nu a identificat motive de nelegalitate care să fie analizate din oficiu, în temeiul art. 399 alin. 1 rap. la art. 404 alin. 1 V.C.pr.civ., instanța urmează a respinge ca neîntemeiată prezenta contestație la executare.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 403 alin. 1 V.C.pr.civ., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, având în vedere soluția de respingere a contestației la executare și faptul că s-a solicitat de către contestatoare întoarcerea executării silite numai pentru ipoteza în care s-ar fi admis contestația la executare, instanța nu se va mai pronunța distinct în cauza de față și asupra acestei cereri.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității formulării contestației la executare îndreptate împotriva procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 09.12.2010 emis în dosarul de executare nr. 1791/2010 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. G. și M. P.”, invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv formulată contestația la executare îndreptată împotriva procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 09.12.2010 emis în dosarul de executare nr. 1791/2010 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. G. și M. P.”.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare pentru rest, formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București, .. Ș., nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimatul D. N. G., cu domiciliul în București, ., ., ., și cu terții popriți A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 6-8, sector 4, și B. DE E. - IMPORT A ROMANIEI EXIMBANK SA, cu sediul în București, .. 6A, sector 1.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./6ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7148/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4083/2015. Judecătoria... → |
|---|
