Contestaţie la executare. Sentința nr. 4/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 14886/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 4 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - VERONICA SÎRBU
Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului în contradictoriu cu intimata D. A. S.A. și cu terțul poprit I. DE C. ȘI PROIECTARE TEHNOLOGICĂ P. CONSTRUCȚII DE MAȘINI S.A., având ca obiect contestație la executare, suspendare executare silită și întoarcere a executării.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea în cauză la data de 04.12.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.10.2015 contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) a formulat în contradictoriu intimata D. A. S.A. și cu terțul poprit I. DE C. ȘI PROIECTARE TEHNOLOGICĂ P. CONSTRUCȚII DE MAȘINI S.A. contestație la executare împotriva actelor efectuate în dosarul nr. 10/2011 al B.E.J. N. D., solicitând:
suspendarea executării silite în temeiul art. 403 alin. 1 C.p.c.;
anularea publicației de vânzare din data de 23.09.2015 și a actelor subsecvente;
anularea procesului-verbal din data de 23.09.2015 privind locul unde se va desfășura licitația;
raportul de expertiză contabilă nr. 3394/13.08.2015 pentru pachetul de acțiuni, întocmit de expert contabil M. A. prin care s-a stabilit suma de 697.220 lei;
și întoarcerea executării silite.
În motivare, cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării silite, contestatoarea a arătat în esență că admiterea acestei cereri ar preveni producerea unui prejudiciu grav intereselor acestei instituții, precum și statului.
Referitor la anularea publicației de vânzare, contestatoarea a precizat că aceasta încalcă termenele prevăzute de art. 402 alin. 1, art. 431 și art. 434 C.p.c., întrucât nu a fost soluționată irevocabil contestația la executare formulată de A.A.A.S. S-a adăugat că acțiunile societății comerciale în cauză au fost indisponibilizate nelegal în data de 08.05.2013 și în data de 10.07.2013 (poprire și sechestru).
În al doilea rând, aceasta a învederat că actele de executare silită și vânzarea specială la ordin încalcă dispozițiile art. 228 alin. 1 din Titlul III, Cartea I a Codului B.V.B., întrucât la societatea comercială valoarea echivalentă rezultată din raportul de expertiză este mai mică decât valoarea minimă de referință prevăzută de acest articol de lege și acțiunile societății nu pot fi tranzacționate prin metoda „vânzare specială la ordin”.
În al treilea rând, contestatoarea a precizat că începerea/continuarea executării silite este nelegală, deoarece titlurile executorii pe care terții le obțin față de A.A.A.S. nu pot fi executate prin poprirea și vânzarea acțiunilor societăților comerciale care se află în proprietatea Statului Român, întrucât este contrar dispozițiilor art. 452 alin. 1 și urm. C.p.c., art. 5 Legea nr. 137/2002, O.U.G. nr. 23/2004 și O.U.G. nr. 88/1997/R.
S-a subliniat că nu există un raport juridic între terțul poprit și contestatoare de natură să justifice înființarea popririi, întrucât A.A.A.S. nu este proprietarul acestor acțiuni din capitalul social al societății comerciale, acestea fiind doar în administrarea sa pentru proprietarul Statul Român. S-a învederat că A.A.A.S., în calitate de administrator, a fost mandatată prin lege să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile ce decurg din calitatea de acționar al Statului Român, în numele acestuia.
Contestatoarea a mai arătat că, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997/R și Legea nr. 137/2002 privind privatizarea, atribuții legate de privatizare au fost date și în competența altor ministere, precum Ministerul Economiei și Comerțului, prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie (O.U.G. nr. 101/2006) și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (Legea nr. 268/2001 și O.U.G. nr. 198/1999). S-a precizat că, în exercitarea atribuțiilor sale, Statul Român, prin Guvern și potrivit Legii nr. 90/2011, poate mandata o instituție a statului să administreze acțiunile la societățile comerciale, aflându-ne în prezența unui contract de mandat legal și nu a unui act translativ de proprietate.
Aceasta a subliniat că, potrivit art. 5 din Legea nr. 137/2002, instituția publică implicată este singura autoritate competentă să decidă asupra oportunității încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, instanțele judecătorești sau arbitrale neputându-se pronunța asupra oportunității încheierii tranzacției, ci doar asupra legalității acesteia.
Cu privire la raportul de expertiză contabilă, contestatoarea a învederat că acesta încalcă art. 5 din Legea nr. 137/2002, art. 5 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 23/2004 și art. 21 alin. 1 lit. d și lit. e din O.U.G. nr. 88/1999, precum și dispozițiile art. 452 și art. 411 alin. 3 C.p.c. și art. 30 din O.G. nr. 2/2000, deoarece nu este un raport de expertiză judiciară, iar prețul acțiunilor stabilit este mult subevaluat față de valoarea patrimonială/activele societății.
S-a adăugat că actele și informațiile pe baza cărora a fost întocmit raportul de evaluare sunt preluate de pe site-ul Depozitarului central, al Bursei de Valori București și pe baza datelor existente la data evaluării, 31.12.2014, nefiind luate în calcul actele contabile reale din 2015 ale societății comerciale pentru a se stabili valoarea legală și corectă a acțiunilor societății comerciale.
Contestatoarea a mai arătat că începerea executării silite prin poprire și vânzare conform art. 452 și urm. C.p.c. este nelegală, deoarece se încalcă dispozițiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, iar înființarea popririi asupra acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale este inadmisibilă.
În drept, contestatoarea a invocat art. 3791, art. 3715 lit. b și lit. d, art. 399 și urm., art. 403 alin. 1 și urm. și art. 404și urm. C.p.c., Legea nr. 92/2011, O.G. nr. 22/2002, O.U.G. nr. 51/1998, O.U.G. nr. 88/1997 și Legea nr. 137/2002, solicitând judecarea în lipsă.
Contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri și a anexat contestației înscrisuri din dosarul de executare.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 7 din O.G. nr. 22/2002.
Contestatoarea a depus la data de 19.10.2015 cerere de completare a contestației la executare prin care a solicitat și anularea procesului-verbal de adjudecare din data de 01.10.2015 și a tuturor actelor subsecvente, reluând în esență argumentele expuse anterior.
Intimata a depus întâmpinare la data de 22.10.2015 prin care a solicitat:
respingerea cererii de suspendare în principal ca inadmisibilă, în subsidiar ca lipsită de interes și, pe fond, ca neîntemeiată;
respingerea contestației la executare în ce privește raportul de expertiză în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată;
respingerea contestației la executare în ce privește publicația de vânzare ca neîntemeiată;
respingerea cererii de întoarcere a executării ca inadmisibilă, întrucât nu s-a desființat executarea silită sau titlul executoriu.
În combaterea cererii principale, după prezentarea situației de fapt, intimata a arătat că debitoarea contestatoare nu are un interes practic în solicitarea de a se suspenda executarea silită, conform afirmațiilor acesteia că nu este proprietara acțiunilor urmărite silit, nesuferind niciun prejudiciu prin valorificarea acestora.
S-a precizat, de asemenea, că această cerere este inadmisibilă, întrucât executarea silită poate fi suspendată doar până la soluționarea contestației la executare în cadrul căreia s-a formulat cererea de suspendare, iar nu până la soluționarea unei alte contestații, care face obiectul dosarului nr._/4/2013*.
Intimata a adăugat că debitoarea contestatoare nu a adus argumente pe fondul cererii de suspendare, impunându-se, în subsidiar, respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Referitor la contestația la executare, intimata a arătat, în primul rând, că este inadmisibil a se contesta raportul de expertiză, întrucât acesta nu este un act de executare veritabil, conform art. 399 alin. 1 C.p.c.
În al doilea rând, aceasta a precizat că este vădit neîntemeiată contestația formulată împotriva raportului de expertiză, întrucât Legea nr. 137/2002 reglementează unele măsuri pentru accelerarea privatizării, iar nu procedura executării silite. S-a adăugat că valoarea rezultată în urma expertizei este de 2,5 lei/acțiune, valoare care reflectă în mod corect realitatea economică a societății terț poprit, nefiind în niciun caz subevaluată, iar expertul este în scris în Tabloul C.E.C.A.R.
Intimata a învederat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, precizând că toate motivele contestatoarei privesc executarea silită însăși, putând fi invocate de contestatoare într-o contestație la poprire în termen de 15 zile de când a luat cunoștință de această măsură. Aceasta a precizat că aceste motive au fost deja invalidate de Judecătoria Sectorului 4 București prin sentința civilă nr. 8891/02.07.2015 pronunțată în dosarul nr._/4/2013*, considerentele acestei sentințe impunându-se cu putere de lucru judecat.
S-a adăugat că debitoarea este acționat la terțul poprit, conform certificatului constatator emis de O.N.R.C., precum și la intimată, calitate în care cea dintâi a fost obligată către creditoare la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat pentru nevărsarea la scadență a aportului social subscris, în temeiul art. 65 din Legea nr. 31/1990.
Intimata a mai arătat că, în raport de conținutul drepturilor conferite A.A.A.S., nu se pot valida concluziile contestatoarei, potrivit cărora administrarea exercitată de A.A.A.S. se realizează în numele și pe seama Statului Român, în temeiul unui mandat acordat acestei instituții, deoarece, conferind prin lege posibilitatea A.A.A.S. de a participa la circuitul civil, în calitate de acționar, conform art. 5 din O.U.G. nr. 23/2004, Statul Român a înțeles să transfera în patrimoniul contestatoarei dreptul de proprietate asupra tuturor acțiunilor deținute la societățile din portofoliul A.A.A.S.
În continuarea acestui raționament, intimata a învederat că, dacă am recunoaște Statului Român calitatea de proprietar al acțiunilor la terțul poprit, deopotrivă trebuie recunoscută calitatea acestuia de proprietar al acțiunilor la societatea intimată; or, creanța urmărită constă în contravaloarea prejudiciului suferit de intimată ca urmare a nevărsării la scadență a aportului social de către acționar, debitul ce se execută putând fi imputat Statului Român.
Cu privire la argumentele contestatoarei referitoare la legalitatea publicației de vânzare din data de 23.09.2015, intimata a precizat că termenul prevăzut de art. 434 C.p.c. curge de la data depunerii raportului de expertiză contabilă judiciară, termenul legal fiind respectat de executorul judecătoresc. S-a adăugat că sancțiunea pentru nerespectarea acestui termen este nulitatea relativă conform art. 105 alin. 2 C.p.c., contestatoarea trebuind să invoce și să dovedească vătămarea produsă, or în prezenta speță întârzierea executării silite profită contestatoarei.
În ce privește încălcarea art. 228 alin. 1 din Titlul I, Cartea I a Codului B.V.B., intimata a precizat că aceste prevederi nu sunt aplicabile, deoarece acțiunile din cauză nu sunt tranzacționabile pe o piață reglementată.
Referitor la procesul-verbal din data de 23.09.2015, prin care executorul a stabilit locul licitației, în temeiul art. 432 C.p.c., intimata a precizat că debitoarea contestatoare nu aduce nicio critică acestui act de executare și, prin urmare, contestația este neîntemeiată.
În drept, intimata a invocat art. 115 C.p.c. și a solicitat proba cu înscrisuri.
Ca urmare a dispoziției instanței, executorul judecătoresc a depus dosarul de executare sus-menționat (vol. II și urm.).
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 31.01.2011 intimata creditoare a solicitat B.E.J. N. D. începerea executării silite împotriva contestatoarei debitoare, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 9171/29.09.2010, pronunțată de Tribunalul București, conform căreia debitoarea a fost obligată la plata sumei de 9.671.328 USD cu titlu de despăgubiri și a sumei de 256.512,54 lei cheltuieli de judecată. Sentința comercială a fost atacată în repetate rânduri, acțiunea creditoarei fiind în cele din urmă respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 1948/05.04.2012 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Executarea silită fiind în derulare, debitoarea a formulat mai multe contestații la executare, în urma cărora instanțele sesizate au dispus anularea întregii executări silite și a actelor de executare, ca efect al desființării titlului executoriu.
Ulterior însă, prin decizia nr. 1011/12.03.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis cererea de revizuire și s-a anulat decizia nr. 1948/05.04.2012, pronunțată de aceeași instanță. Instanța de revizuire a reținut că soluția de respingere a acțiunii, pronunțată în recurs, intră în contradicție cu o altă decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr. 1172/07.04.2009, prin care s-a statuat că reclamanta intimată S.C. D. A. S.A. este îndreptățită să primească despăgubiri de la pârâta contestatoare A.A.A.S., în temeiul contractului de tranzacție încheiat între părți, contract ce a constituit cauza acțiunii și cu ocazia primei judecăți.
Prin urmare, ca efect al admiterii cererii de revizuire, sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 pronunțată de Tribunalul București, în temeiul căreia a fost pornită executarea, și-a recăpătat forța juridică pe care o avea la momentul sesizării executorului, fiind validate retroactiv toate actele de executare efectuate.
Prin adresa din data de 08.05.2013 executorul judecătoresc a înființat poprirea la terțul poprit asupra acțiunilor deținute de contestatoare în calitate de acționar (în număr de 278.888), ulterior fiind sechestrate aceste acțiuni la data de 10.07.2013 prin procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc.
Aceste acțiuni au fost evaluate prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil M. A. (fila 17 și urm. vol. I) la o valoare nominală de 2,5 lei și la o valoare totală de 697.220 lei.
La data de 23.09.2015 executorul judecătoresc a întocmit publicația de vânzare a acestor acțiuni (act de executare contestat în prezentul litigiu), fixând data de 01.10.2015, ora 13:00, pentru vânzarea silită a acestora (fila 23 vol. I).
Totodată, la aceeași dată a fost întocmit procesul-verbal prin care s-a stabilit locul de desfășurare a licitației, respectiv sediul biroului de executor (fila 24 vol. I), act contestat de debitoare în prezentul litigiu.
Întrucât la licitația publică nu s-a prezentat nicio persoană, executorul judecătoresc a întocmit la data de 01.10.2015 procesul-verbal prin care a adjudecat acțiunile în cauză în contul creanței, în favoarea creditoarei (fila 125 vol. I).
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate, instanța face trimitere la dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă din 1865, în vigoare la momentul depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc:
„Art. 105. Actele de procedură îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competență de ordine publică sau privată vor fi declarate nule în condițiile prevăzute de lege.
Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Art. 399. Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Art. 401. Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Art. 403. alin. 1 – Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Art. 404. alin. 1 – Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
Art. 4041. alin. 1 – În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Art. 411. Dacă în termen de o zi de la primirea somației debitorul nu plătește suma datorată, executorul judecătoresc de pe lângă instanța de executare va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deținute de un terț.
În cazul în care există pericol evident de sustragere a bunurilor de la urmărire, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc, președintele instanței de executare va putea dispune, prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părților, ca o dată cu înmânarea somației să se aplice și sechestrul.
Executorul judecătoresc este obligat să identifice și să evalueze cu acordul părților bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulație. O copie de pe raportul de expertiză se comunică și debitorului.
P. bunurile sechestrate asigurător nu este necesară o nouă sechestrare, executorul judecătoresc fiind însă obligat să verifice dacă bunurile respective se găsesc la locul aplicării sechestrului și dacă nu au fost substituite sau degradate, precum și să sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru realizarea creanței.
Art. 431. Executorul judecătoresc poate proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitație publică, vânzare directă și prin alte modalități admise de lege.
Executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, poate să-i încuviințeze debitorului să procedeze el însuși la valorificarea bunurilor sechestrate. În acest caz, debitorul este obligat să-l informeze în scris pe executor despre ofertele primite, indicând, după caz, numele sau denumirea și adresa potențialului cumpărător, precum și termenul în care acesta din urmă se angajează să consemneze prețul propus.
Executorul poate proceda, cu acordul ambelor părți, la valorificarea bunurilor urmărite prin vânzare directă cumpărătorului care oferă cel puțin prețul stabilit potrivit art. 439 alin. 1.
Termenul pentru vânzarea directă va fi stabilit potrivit art. 434. Debitorul și creditorul vor fi înștiințați despre data, ora și locul vânzării, precum și despre oferta de preț depusă de potențialul cumpărător.
La data vânzării, executorul va întocmi procesul-verbal prevăzut de art. 447, dispozițiile acestui articol fiind aplicabile în mod corespunzător. Dacă vreuna dintre părți lipsește la efectuarea vânzării, executorul îi va comunica o copie de pe procesul-verbal privind vânzarea.
Art. 4311. Dacă valorificarea bunurilor urmează să se facă prin vânzare la licitație publică, executorul judecătoresc, în termen de cel mult o zi de la întocmirea procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 431 alin. 2, va fixa data, ora și locul licitației.
Art. 432. Vânzarea la licitație se va face la locul unde se află bunurile sechestrate sau, dacă există motive temeinice, în alt loc.
Art. 433. Executorul judecătoresc îl va înștiința pe debitor despre data, ora și locul vânzării la licitație.
Art. 434. Vânzarea nu se va putea face în mai puțin de două săptămâni, nici în mai mult de două luni de la data procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 431 alin. 2.”
De asemenea, instanța citează dispozițiile la care a făcut referire contestatoarea din Titlul III, Cartea I a Codului B.V.B.: „Art. 228 (1) Metoda vânzare speciala la ordin se utilizează pentru vânzarea pachetelor de valori mobiliare de același tip si clasa ale unui Emitent, cu un volum mai mare sau egal cu 5% din numărul de acțiuni emise de Emitent sau având o valoare echivalentă cu cel puțin 500.000 de EURO, calculată la cursul de schimb stabilit de Banca Națională a României, valabil în ziua încheierii acordului formal privind vânzarea pachetului respectiv intre intermediar și vânzător;
(2) Prețul utilizat pentru stabilirea încadrării valorii pachetului de valori mobiliare în prevederile alin. 1 este prețul de referință al valorii mobiliare respective, stabilit la închiderea ședinței de tranzacționare precedente in care s-au înregistrat tranzacții cu acestea si valabil pentru ședința de tranzacționare din ziua încheierii acordului formal.
(3) Se exceptează de la condițiile privind utilizarea metodei “vânzare specială la ordin” prevăzute la alin. 1 instituțiile publice implicate in procesul de privatizare pentru valorile mobiliare care fac obiectul unor metode de vânzare, altele decât ofertele publice, prevăzute in legi speciale in materia privatizării, precum si executarea contractelor de garanție reala mobiliara sau financiara care au ca obiect valori mobiliare admise la tranzacționare in cadrul B.V.B.”
În speță, instanța va analiza mai întâi excepțiile invocate de intimată, conform art. 137 alin. 1 C.p.c., conform căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu titlu preliminar, instanța stabilește ca inadmisibilă excepția tardivității motivelor de fond ale contestatoarei din cererea de completare, invocată de intimată, urmând a o respinge în consecință, întrucât o excepție nu poate tinde la respingerea unor motive, ci la respingerea sau amânarea unei cereri sau a unui capăt de cerere. Faptul că anumite motive sunt inadmisibile sau nu va fi apreciat de instanță pe fond, cu consecința respingerii ca neîntemeiată a cererii sau, respectiv, a admiterii cererii.
Referitor la excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes, invocate de intimată prin întâmpinare, prima excepție fiind invocată atât cu privire la cererea de suspendare a executării silite, cât și cu privire la contestarea raportului de expertiză și la cererea de întoarcere a executării silite, instanța stabilește că acestea sunt neîntemeiate, urmând a le respinge.
În acest sens, cu privire la cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, instanța subliniază că aceasta este admisibilă, fiind prevăzută expres de art. 403 alin. 1 C.p.c., sus-citat, contestatoarea având deopotrivă și interes în susținerea cererii, întrucât executorul judecătoresc execută acțiunile deținute de aceasta, respectiv interesul de a evita executarea silită înainte de o eventuală admitere a contestației, pentru a preveni o posibilă întoarcere a executării silite.
În ce privește inadmisibilitatea capătului de cerere privind anularea raportului de expertiză, instanța stabilește că solicitarea este admisibilă, întrucât vizează un act efectuat în faza executării silite, chiar dacă acesta nu este întocmit propriu-zis de executorul judecătoresc. Instanța subliniază importanța evaluării bunurilor executate pentru debitoare, acesteia trebuind să i se recunoască posibilitatea contestării acestei evaluări în situația în care apreciază că bunurile au fost subevaluate. O interpretare contrară ar echivala cu recunoașterea unei puteri discreționare a executorului judecătoresc, prin intermediul expertului, de a valorifica bunurile executate silit la cel mai convenabil preț, fără un control judecătoresc asupra măsurilor sale.
Referitor la inadmisibilitatea cererii de întoarcere a executării ca inadmisibilă întrucât nu s-a desființat executarea silită sau titlul executoriu, instanța subliniază că aceste aspecte urmează a fi analizate pe fondul cererii de întoarcere, nefiind o condiție de admisibilitate a cererii, conform art. 4041 alin. 1 C.p.c., sus-citat.
Pe fond, cu referire la inadmisibilitatea popririi și la calitatea de proprietar a contestatoarei a acțiunilor executate, instanța subliniază, în acord cu argumentele intimatei, că aceste aspecte nu mai pot fi reanalizate în prezentul litigiu, întrucât au fost deja analizate în dosarul nr._/4/2013*, fiind un argument care tinde la anularea executării silite, măsură pentru care contestatoarea nu mai este în termen a o solicita și care, de altfel, nu figurează formal și expres în petitul cererii.
În ce privește nerespectarea termenului prevăzut de art. 434 C.p.c., sus-citat, referitor la stabilirea datei vânzării silite, instanța subliniază că aceste dispoziții legale ocrotesc un interes privat și, prin urmare, eventuala nesocotire a acestora se sancționează cu nulitatea relativă a actului astfel întocmit. Prin urmare, conform art. 105 alin. 2 C.p.c., sus-citat, pentru a obține anularea actului contestat, debitoarea ar fi trebuit să dovedească vătămarea produsă prin nerespectarea acestui termen. Or, instanța constată că nu numai că o asemenea vătămare nu a fost dovedită, ci debitoarea nici nu a invocat un astfel de prejudiciu.
Referitor la încălcarea art. 228 alin. 1 din Titlul III, Cartea I a Codului B.V.B., instanța arată că aceste dispoziții au în vedere exclusiv acțiunile tranzacționabile pe o piață reglementată, acțiunile executate silit în prezenta cauză neîncadrându-se în această categorie.
În ce privește raportul de expertiză efectuat pentru evaluarea acțiunilor, instanța subliniază că debitoarea avea sarcina probei privind afirmațiile sale în ce privește valoarea acțiunilor. Cu alte cuvinte, în măsura în care aceasta aprecia că valoarea acțiunilor este alta decât cea stabilită prin raportul de expertiză, îi revenea obligația de a dovedi această alegație.
Nu se poate reține drept întemeiat argumentul conform căruia bunurile se evaluează conform înțelegerii părților și numai subsidiar prin evaluarea expertului, în baza art. 411 alin. 3 C.p.c., sus-citat, întrucât în niciun moment pe parcursul desfășurării executării silite contestatoarea nu a manifestat cooperare în derularea procedurii. De altfel, nici în prezenta cauză nu s-a afirmat de către debitoare care ar fi valoarea acțiunilor pe care o apreciază ca fiind corectă, limitându-se la a preciza că acestea au fost subevaluate.
Instanța stabilește ca neîntemeiate argumentele contestatoarei referitoare la specializarea expertului, fiind suficientă specializarea acestuia în contabilitate, precum și la nerespectarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, aceasta fiind aplicabilă procesului de privatizare, astfel cum se prevede exprese în art. 1 din acest act normativ, iar nu procedurii de executare silită, care se desfășoară conform Codului de procedură civilă.
Față de cele ce preced, stabilind ca nefondate argumentele invocate de contestatoare, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Cu privire la cererea de întoarcere a executării, având în vedere art. 4041 alin. 1 C.p.c., precum și faptul că urmează a fi respinsă ca neîntemeiată contestația la executare, instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere faptul că va fi soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
În virtutea principiului disponibilității, instanța va lua act că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă excepția tardivității motivelor de fond ale contestatoarei din cererea de completare, invocată de intimată.
Respinge ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes, invocate de intimată prin întâmpinare.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului, cu sediul în București, Sector 1, .. Ș. nr. 50, în contradictoriu cu intimata S.C. D. A. S.A., cu sediul în București, Sector 1, .. 2-4, și terțul poprit S.C. I. de C. și Proiectare Tehnologică pentru Construcții de Mașini S.A. – S.C. ICTCM S.A., cu sediul în București, Sector 4, ..
Respinge ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Ia act că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. V.S./V.V./18.02.2016/5 Ex./3 Ex. .>
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI → |
|---|
