Contestaţie la executare. Sentința nr. 2880/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2880/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 2880/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2880
Ședința publică din data de 5 martie 2015
Instanța constituită din: Președinte - VERONICA SÎRBU Grefier – V. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentant Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în contradictoriu cu intimata G. E. M., având ca obiect contestație la executare – suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-a depus de către B.E.J. P. C. G. o copie a dosarului de executare nr. 37/2014.
Față de lipsa părților, pentru le a da acestora posibilitatea să se prezinte, având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hot. C.S.M. nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, procedând la verificarea competenței conform art. 716 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.) raportat la art. 131 C.p.c., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, fiind instanța în circumscripția căreia își are sediul executorul judecătoresc, conform art. 650 alin. 1 C.p.c., înainte de declararea acestuia ca neconstituțional de către Curtea Constituțională.
În temeiul art. 258 C.p.c., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar, stabilind că acestea sunt admisibile și duc la soluționarea procesului, conform art. 255 C.p.c.
Instanța, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 C.p.c., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.06.2014 contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentant Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, a formulat în contradictoriu cu intimata G. E. M. contestație la executare împotriva executării silite începute în dosarul de executare nr. 37/2014 al B.E.J. P. C. G., solicitând anularea executării silite și a actelor de executare și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivare, contestatorul a arătat, în primul rând, că nu a fost respectat art. 622 alin. 1 C.p.c., întrucât creditoarea nu s-a adresat debitorului cu o cerere în vederea executării voluntare, înaintea declanșării executării silite.
În al doilea rând, s-a precizat că nu a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 22/2002, înăuntrul căruia instituția publică poate efectua plata voluntar.
Acesta a adăugat că onorariul executorului depășește plafonul legal.
De asemenea, contestatorul a precizat că în mod greșit executorul judecătoresc a procedat la actualizarea debitului, deși debitorul se afla încă în termenul de grație de 6 luni.
Ca un ultim argument, acesta a precizat că onorariul de avocat a fost inclus în mod greșit și nejustificat în cheltuielile de executare.
În drept, contestatorul a invocat art. 622 și urm. C.p.c. și O.G. nr. 22/2002, solicitând judecarea în lipsă.
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru, conform art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Intimata a depus întâmpinare la data de 29.12.2014 prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare, arătând în esență că argumentele contestatorului sunt nefondate. Cu privire la onorariile contestate, aceasta a precizat că au fost calculate în conformitate cu dispozițiile legale și sunt proporționale cu volumul activității executorului judecătoresc și a avocatului.
În drept, intimata a invocat art. 205 – art. 208 C.p.c.
Aceasta a solicitat proba cu înscrisuri.
Ca urmare a adresei instanței, s-a depus dosarul de executare nr. 37/2014 (fila 25 și urm.).
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea formulată la executorul judecătoresc la data de 19.05.2014 (fila 26), intimata creditoare a solicitat executarea silită a contestatorului debitor în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9610/07.12.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2009, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului.
Prin această sentință civilă (fila 32) a fost obligat pârâtul contestator la plata către reclamanta intimată a sumei de 137.886, reprezentând prețul de piață al imobilului situat în București, .. 58, parter, Sector 5.
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din data de 22.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2014 (fila 90).
Prin încheierea din data de 16.08.2013 (fila 91) executorul judecătoresc a actualizat debitul principal la suma totală de 92.610,06 lei.
Cheltuielile de executare au fost stabilite prin încheierea din data de 03.06.2014 (fila 37) în cuantum total de 13.817 lei, incluzând 8317 lei (T.V.A. inclusă) – onorariul executorului și 5000 lei – onorariul de avocat. Prin aceeași încheiere a fost actualizat cu indicele de inflație debitul principal de la 137.886 lei la 140.767,81 lei pentru perioada septembrie 2013 – aprilie 2014.
Prin adresa din data de 03.06.2014 (fila 39) executorul judecătoresc a înființat poprirea pe conturile debitoarei contestatoarei la Trezoreria Municipiului București, contestatorul fiind înștiințat despre măsură prin adresa din aceeași dată (fila 40).
Executorul a dispus încetarea executării silite prin încheierea din data de 01.10.2014 (fila 50), constatând că s-au achitat integral debitul și cheltuielile de executare silită.
În drept, instanța face trimitere la dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la momentul începerii executării silite:
„Art. 622. (1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Art. 628. (1) Pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, a unei plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.
(2) În cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalități sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.
(3) De asemenea, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri.
Art. 711. alin. 1. Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Art. 718. alin. 1. Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.”
Totodată, instanța citează dispozițiile relevante din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii:
„Art. 2. Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art. 3. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Art. 4. (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.”
Conform Legii nr. nr. 188/2000 privind executorii judecătorești:
„Art. 39. (1) Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
b) pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
c) pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.”
În speță, cu privire la primul motiv al contestației, respectiv nerespectarea art. 622 C.p.c., întrucât creditoarea nu a formulat o cerere de executare voluntară la contestator înaintea declanșării executării silite, instanța face trimitere la art. 622 alin. 2 C.p.c., sus-citat. Aceste dispoziții nu stabilesc o obligație de obținere în prealabil a unui refuz din partea debitorului ca o condiție de admisibilitate a declanșării executării silite.
Instanța arată că acest argument este neîntemeiat, întrucât contestatorul, parte în litigiul finalizat prin hotărârea ce reprezintă titlul executoriu, trebuia să-și îndeplinească obligațiile de bunăvoie, astfel cum prevede art. 622 alin. 1 C.p.c., citat de contestatoare însăși. În acest sens, este necesar a se sublinia sensul sintagmei „de bunăvoie” și anume „din inițiativă proprie”.
Cu alte cuvinte, dispozițiile art. 622 C.p.c. prevăd tocmai obligația debitorului de a-și executa obligația în lipsa unor alte demersuri ale creditorului pentru a-și satisface creanța, respectiv fără – astfel cum sugerează contestatorul – formularea unei noi cereri prin care să chestioneze dacă debitorul înțelege să execute obligația.
Astfel, în lipsa oricăror demersuri din partea debitorului de a achita obligația stabilită prin titlul executoriu, intimata a fost îndreptățită să apeleze la un executor judecătoresc pentru a aduce la îndeplinire această obligație, care – implicit – în mod legal a pretins achitarea cheltuielilor de executare.
În ce privește al doilea motiv al contestației, instanța nu poate primi drept argument valid aspectul referitor la nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002. Din analiza acestui din urmă text legal instanța stabilește că nu rezultă o amânare automată, un termen de grație, în toate cazurile a obligației instituției publice de a se conforma titlului executoriu, ci numai în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
În speță, instanța arată că debitorul nu a făcut în niciun fel demersuri prin care să învedereze lipsa de fonduri. Pentru a beneficia de aceste dispoziții, contestatorul trebuia să facă dovada întreprinderii de demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare achitării obligațiilor sale.
Mai mult, în virtutea dispozițiilor art. 4 din O.G. nr. 22/2002 sus-citate, debitorul contestator avea posibilitatea de a solicita ordonatorilor principali virarea unor credite bugetare suplimentare sau o rectificare bugetară în acest sens, dispunând de un interval rezonabil pentru aceste demersuri, având în vedere că sentința civilă ce constituie titlul executoriu a devenit definitivă și irevocabilă la data de 02.09.2013.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este, de asemenea, în sensul celor arătate de instanță, conturând o jurisprudență constantă începând cu hotărârea din 19.03.1997 pronunțată în cauza Hornsby contra Greciei, conform căreia dreptul de acces la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat ar permite ca o decizie judecătorească definitivă și obligatorie sa rămână inoperantă față de una dintre părți, executarea unei hotărâri judecătorești trebuind astfel considerată ca făcând parte din „proces” în sensul art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, Curtea Europeană a decis că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. Mai mult, în ce privește creanțele stabilite împotriva statului ori a autorităților publice, s-a reținut că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al bunei administrări a justiției. Aceeași optică jurisprudențială a fost menținută și în cauzele ulterioare, printre care hotărârile în cauzele Ș. împotriva României și T. împotriva României.
Referitor la al treilea motiv al contestației la executare, respectiv că executorul judecătoresc a procedat în mod greșit la actualizarea debitului, deși debitorul se afla încă în termenul de grație de 6 luni, instanța stabilește că actualizarea s-a realizat în mod legal, conform art. 628 alin. 3 C.p.c., întrucât această măsură are ca scop acordarea creditorului aceeași putere de cumpărare pe care o avea la momentul la care a obținut titlul executoriu, fără a suporta consecințele inflației, independent de existența unui termen de grație, care – astfel cum s-a argumentat mai sus – nu este un veritabil termen de grație pentru contestator.
În ce privește însă cuantumul cheltuielilor de executare, instanța stabilește că onorariul avocatului și onorariul executorului judecătoresc nu corespund muncii depuse de aceștia.
Astfel, în ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța constată că acesta a fost stabilit în cuantumul maxim prevăzut de lege, fără ca executarea silită să reclame o complexitate pe măsura acestui onorariu.
Având în vedere faptul că activitatea de recuperare a creanței desfășurată de executorul judecătoresc, respectiv deschiderea dosarului de executare, emiterea unei adrese către instanță în vederea încuviințării executării silite, înființarea popririi și înștiințarea debitorului despre această măsură, instanța apreciază că este necesar, rezonabil și echitabil, ca onorariul executorului să fie stabilit prin raportare la plafonul minim, iar nu cu orientare spre cel maxim cum a fost stabilit prin încheierea sus-menționată.
În acest sens, instanța apreciază că nu există niciun element din dosarul de executare care să determine fie și o complexitate medie a desfășurării executării, executarea silită prin poprire având aproximativ același grad de complexitate indiferent de cuantumul debitului executat.
Faptul că onorariul executorului judecătoresc este stabilit în funcție de valoarea debitului urmărit nu înseamnă că un debit mare permite stabilirea în mod automat a unui onorariu de executor în cuantumul maxim corespunzător debitului. Limitele maximale au în vedere mai degrabă prevenirea ca onorariul executorului să depășească debitul urmărit atunci când circumstanțele cauzei sunt foarte complexe, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.
În acest sens, față de volumul de muncă depus, respectiv emiterea somațiilor și înființarea popririi, fără a nega munca ce urmează a fi depusă în continuare (revenirea cu adresa de poprire, eliberarea eventualelor sume executate și închiderea dosarului de executare), instanța stabilește că un onorariu de 4000 lei (T.V.A. inclusă) este de natură să fie o remunerație justă pentru munca depusă de executorul judecătoresc.
Privitor la onorariul de avocat de 5000 lei, instanța arată că întreaga executare silită revine ca activitate principală executorului.
Prin urmare, demersurile în această fază sunt realizate de organul de executare, rolul creditorului și, implicit, al reprezentantului acestuia, limitându-se la a veghea ca executarea să nu fie tergiversată, nerevenindu-i sarcina de a efectua în concret actele de executare.
Astfel, onorariul avocatului într-un cuantum ridicat în această fază nu este în niciun fel justificat de specificul activităților de executare silită, în care executorul judecătoresc este cel care instrumentează dosarul de executare cu toate demersurile adiacente, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar: deschidere dosar, înaintarea cererii de executare silită instanței în vederea încuviințării, demersuri pentru aflarea veniturilor debitorului, înființarea popririi, distribuirea sumelor achitate, ridicarea popririi și, în final, închiderea dosarului de executare.
Prin raportare la dispozițiile Protocolului pentru stabilirea onorariilor avocaților din oficiu, încheiat în anul 2008 între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, ținând seama de activitatea efectiv depusă în cadrul executării silite, de nivelul onorariului executorului și având în vedere principiile expuse mai sus, instanța urmează să diminueze onorariul avocatului la suma de 500 de lei (T.V.A. inclusă).
În stabilirea acestei sume drept onorariul avocatului, instanța are în vedere și suma solicitată de intimată cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului pentru asistența juridică în cadrul prezentei contestații la executare. Or, munca depusă în susținerea apărărilor intimatei în fața instanței o depășește pe aceea depusă de avocat la executorul judecătoresc, respectiv depunerea unei cereri completate cu datele părților și ale titlului executoriu.
Instanța subliniază că această diminuare nu afectează raporturile juridice dintre părțile contractului de asistență juridică, ci doar obligația debitoarei contestatoare de a plăti acest onorariu. De asemenea, instanța arată că argumentele expuse au în vedere strict activitatea desfășurată de avocat pe parcursul derulării executării silite, iar nu și serviciile de asistență juridică oferite clientului în cadrul litigiilor în această fază (validări de poprire, contestații la executare), pentru care partea poate solicita cheltuieli de judecată, chiar în cadrul acestor proceduri, în situația în care contestatorul parte adversă cade în pretenții, cum a fost cazul de altfel și în prezenta speță.
Față de cele ce preced, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 03.06.2014, alături de actele de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr. 37/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc P. C.-G., în sensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând onorariul executorului judecătoresc se reduce la 4000 lei (T.V.A. inclusă), iar suma reprezentând onorariul de avocat se reduce la 500 lei (T.V.A. inclusă).
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere faptul că a fost soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentant Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, cu sediul în București, ., Sector 2, în contradictoriu cu intimata G. E. M., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat Hincean R. S. în București, ., ., ., Sector 4.
Anulează în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 03.06.2014, alături de actele de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr. 37/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc P. C.-G., în sensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând onorariul executorului judecătoresc se reduce la 4000 lei (T.V.A. inclusă), iar suma reprezentând onorariul de avocat se reduce la 500 lei (T.V.A. inclusă).
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. V.S./4 Ex./2 Ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2879/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3054/2015. Judecătoria... → |
|---|
